Ce m-a învățat cazul Michael Jackson despre #metoo

Unor agarici le place foarte tare să învinuiască #metoo de acuzațiile total aberante și absolut deloc dovedite din cazul Michael Jackson.

Prima mea reacție a fost indignarea.

“Du-te, bă. Vrei doar să-ți proptești narativa misogină de un setup odios.”

#metoo era necesar. Era necesar pentru că sunt extrem de mulţi ticăloşi, agresori, mitocani, obsedaţi sexual printre noi. Masculi degradaţi, josnici, proşti şi răi, mânaţi de iluzia unei false superiorităţi, cu abordări misecuveniste, dezgustătoare şi josnice.

Nu există zi în care să nu primesc mesaj privat de la câţiva dintre ei, şi nu e pentru că eu aş fi cine ştie ce femeie, ci pentru că ei sunt atât de hămesiţi, că dau mesaje private concomitente la sute de femei. Dacă îi ignori, înjură şi agresează. Dacă refuzi politicos, înjură şi agresează. Dacă pui întrebări de baraj: nici nu s-au uitat pe wallul tău să înţeleagă cine e omul pe care-l deranjează. Esenţial e că undeva acolo e un vagin şi dacă insistăm bovin şi agasăm, poate… ă, stai, nu. Iar am luat block. Nu înţeleg femeile. Sunt toate nebune. Mă duc să plâng pe un forum alt – right.

Pe scurt, #metoo era necesar pentru fiecare p*** proastă care nu înţelege că nimeni nu îi datorează timp, răbdare, atenţie, şi un refuz e o decizie care trebuie respectată.

Era necesar pentru fiecare şefuţ care respinge candidate competente în favoarea celor dispuse la favoruri sexuale, sau care condiţionează un job de “flexibilitatea” aplicantei.

Era necesar pentru tot volumul de bullying online şi offline pe care îl îndură fiecare femeie, ba că e prea tânără, ba că e prea bătrână, ba că e slabă, ba că e grasă, ba că e singură, ba că e coorvă, ba că vrea copii şi îşi ia concediu de maternitate, ba că nu vrea copii şi cine ne plăteşte nouă pensiile.

Cei care citesc mesajele private inepte pe care le postez eu for lolz văd exact de ce #metoo era necesar.

DAR.

#metoo a deschis larg uşa, pe lângă victimele legitime, tuturor impostorilor şi impostoarelor, să creeze poveşti false despre oameni pe care nu-i plac, sau faţă de care au sentimente negative, sau pe care îi invidiază, sau, în cel mai fabulos caz, de care au profitat din plin de 30 de ori şi nu merge a 31-a oară.

“Trebuie să susţinem victima!” e un pumnal cu două tăişuri.

Pe de o parte, da, trebuie să susţinem victima care vine cu dovezi, omul abuzat real, persoana lovită, afectată, păgubită.

Pe de alta, cred că trebuie să fim mai precauţi în a înghiţi pe nemestecate ce spune pretinsa victimă.

“Pfoooa”, văd deja valul de indignare numărul 1. “Principala problemă a victimelor este că nu sunt crezute”.

Păi, după cum o dovedeşte Leaving Neverland, s-a ajuns în punctul în care sunt exagerat de crezute, by default; no question asked. Vin doi şi pretind că tot ce au spus în trecut nu se pune, iar adevărul începe de la 35 de ani în sus şi, din câte am gugălit, o bună parte din presa mainstream din vest şi State îi crede ca pe apostoli. Nu contează că nu aduc dovezi, nu contează că se vede interesul financiar de la o poştă, “trebuie să susţinem victima”.

Extrem, dar extrem de periculos.

Aş scrie un roman acum cu cineva care a susţinut victime iar şi iar, apoi în penultimul capitol, o victimă o acuză şi pe ea de abuz şi persoana moare după gratii. Şi ultimul lucru pe care-l aude la radio e “Trebuie să susţinem victima”.

Şi atunci, ce propui? Să nu susţinem victima?

Ba da, s-o susţinem. Dar s-o facem abia după pe dovedeşte ceea ce spune şi abia după ce verificăm conjunctura.

“Da, Lorena, dar fata bătută de idiot la două săptămâni după nuntă, de care ai scris tu acum doi ani, avea un abuzator extrem de narcisist, care minţea foarte convingător”.

Corect. Dar vânătăile ei nu minţeau.

Asta înseamnă şi o responsabilizare a potenţialelor victime să fie pe bază, să colecţioneze probe şi să fie pregătite pentru întrebarea: Cum dovedeşti?

Ăla care întreabă n-o face pentru că nu te crede, ci pentru că e datoria lui să verifice.

Pentru că a porni din start de la prezumţia că versiunea victimei e obligatoriu adevărată poate duce la o nedreptate la fel de mare ca refuzurile poliţiei de a ancheta cazuri de viol şi muşamalizările de altă dată.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.