Primarul Aradului vrea să înveţe câinii să zboare

Ştiu, pare o glumă. Dar nu e.

Printre proiectele de hotărâri ale Consiliului Local Arad, apare şi această minunată iniţiativă cetăţenească, semn de aleasă empatie şi iubire de animale.

O găsiţi pe siteul Primăriei Arad, aici.

De fapt, e o modificare la o hotărâre precedentă de consiliu local, şi enunţă următoarea înţelepciune:

“Este interzis accesul cânilor în târguri / oboare / piețe, localuri publice, instituții publice, mijloace de transport în comun, locuri de joacă pentru copii, cimitire, ștranduri, stadioane sau magazine, cu excepția magazinelor de profil chinologic, precum și orice spațiu unde este figurat un semn care interzice accesul câinilor sau a altor animale de companie.”

Acum, să ne înţelegem, eu vin din Ardeal. Unde multe gospodării ţin câinele legat în curte, la cuşcă, şi pisica în grajd. M-am milogit o copilărie întreagă de ai mei să-mi dea voie să am animale, şi m-au refuzat. Pentru că locul animalelor e la curte. Ironic, mama are acum un câine pe care-l adoră, dar plăteşte lunar 7 lei taxă pe câine, la întreţinere. Că atâta e taxa pe câine la ea în bloc. Ce consumă câinele din avutul blocului de 7 lei? Respiră aer în hol sau gen. Altă întrebare.

În schimb, povestea asta cu interdicţia accesului câinilor în târguri, pieţe, mijloace de transport în comun, ştranduri, stadioane, mi se pare de un aberant care depăşeşte tot ce am văzut eu în Ardeal, în materie de tratament prost al animalelor. Şi insist, ardelenii sunt aşi în domeniu.

Înţeleg să nu te duci să-ţi plăteşti impozitele cu câinele după tine, sau să nu intri într-o alimentară, unde destule produse sunt vrac, cu un câine care aduce diverşi microbi pe lăbuţe.

Dar aici se opreşte înţelegerea mea.

Târguri / pieţe?

Ce-o să facă câinii, domnu’ Falcă, o să se înfigă cu posteriorul în vinetele precupeţilor? Mai ales că, fără supărare, majoritatea câinilor de apartament, care fac baie zi de zi, sunt mai curaţi decât oamenii care vin de la Dăbuleni şi petrec o vară întreagă vânzând pepeni ziua şi dormind în maşină noaptea.

Ce contact poate avea un câine, care merge pe jos, cu marfa precupeţilor, care e sus pe tarabă? Şi care a fost crescută -marfa, zic – în câmp, unde omul a săpat şi a plivit însoţit de propriii câini?

Sau dacă târgul nu e cu legume – fructe, ci vechituri, ce-o să facă oare câinele? O să sară direct pe Răpirea din serai şi o să o roadă pe la franjuri?

Apoi, termenul de piaţă e vag. Aşa, şi Piaţa Unirii e o piaţă. Treci cu câinele pe drum, pac, te opreşte Garcea, jeap, amendă. Erai cu câinele în piaţă?

Eraaai.

Mijloace de transport în comun?

Dar când te duci cu câinele la veterinar – să zicem că un veterinar foarte bun stă în alt cartier – cum se presupune că o să ajungă câinele bolnav acolo, domnu’ Falcă?

În zbor, ca pescăruşii?

Dacă posesorul n-are maşină, şi tot ce poate folosi e autobuzul?

Dacă ai de preluat câinele unui prieten care a plecat în vacanţă, şi mergi să-l iei, cum se presupune că-l aduci la tine acasă, domnu’ Falcă?

Tot în zbor, ca pescăruşii?

Dacă eşti adăpost de câini şi dai câini la adoptat, iar potenţialul stăpân stă în colţul opus al oraşului, cum se presupune că-şi ia câinele acasă, domnu’ Falcă?

Probabil că tot în zbor, ca pescăruşii?

Poate că vă spun o noutate, domnule Falcă, dar să ştiţi, câinele e animalul ăla patruped care nu beneficiază de aripioare, că nu e Always Ultra.

“Păi să ia taxiul”.

Dar poate n-are bani să ia taxiul.

Sau poate, văzând interdicţia la mijloace de transport în comun, se şmecheresc şi şoferii de taxi. “Dă 100 de lei dacă vrei să duc şi câinele”.

Chiar e cazul să deschidem acest traseu de abuz? Mai ales când ştim că, dacă există un mod de a comite o măgărie, românaşul nostru demn o va comite?

Şi ce deranj reprezintă un câine în lesă, educat şi cuminte?

Merg zilnic cu metroul. Cred că văd cel puţin 20 de câini pe zi. Sunt mai cuminţi şi mai liniştiţi decât o grămadă de co-pasageri. O vreme, sub Oprescu cred, a avut şi Consiliul Local Bucureşti ceva iniţiative retardate de genul, şi încercau oamenii de la pază să se ia de stăpânii de câini, dar bucureştenii sunt temperamentali, solidari şi teribil de empatici când vine vorba de animalele lor, şi făcea tot vagonul un mişto colectiv crâncen de ăla de la pază, până pleca. Acum realizez cât de mult iubesc Bucureştiul şi spiritul liber al locuitorilor săi. Dar divaghez.

Ideea de a interzice transportul câinilor în mijloace de transport în comun e de o prostie cruntă. Iar dacă s-ar implementa, sugerez arădenilor să boicoteze complet transportul în comun, în semn de protest.

La locurile de joacă pentru copii, din nou, stă mintea-n loc. Da, sunt câini mari, care sperie copiii, dar pe ăia nu-i duce nimeni la locurile de joacă. Singurii câini care ajung acolo sunt tot câinii familiilor. Să zicem, Ion şi Maria au doi copii şi doi câini. Ies să se joace cu toţi patru, fireşte. Să scoţi întâi copiii la joacă, apoi separat câinii, în timp ce copiii stau acasă nesupravegheaţi e şi consum stupid de timp, şi penibil ca premisă. Mai ales că ăia mici iubesc câinii şi vor să se joace cu ei.

La cimitir, ce poate face câinele? Pipi pe mormântul vreunei rude a domnului Falcă? Greu de crezut, mai ales că, în Ardeal, mormintele sunt complet din piatră şi mai sunt şi înalte. Iar câinele nu e balerină, să ridice piciorul deasupra capului.

Ştranduri şi stadioane?

Mă rog, hai să zicem, la un meci din ăla cu galerii super furioase care sar la bătaie, nu mi-aş duce nici eu câinele, că nu merită genul ăla de interacţiune. Dar nu l-aş duce de bună voie, nu prin interdicţie. În orele când stadionul e gol şi mergi să alergi, de ce să nu-ţi iei câinele de tovarăş? Paşte iarba stadionului şi strică modelul?

Şi când mergi cu la ştrand, să te mai relaxezi, de ce să nu vină şi câinele cu tine? Ce-o să facă? O să fure uleiul de corp al altor oameni veniţi la ştrand când nu te uiţi tu? Sau o să le mănânce sandvişurile?

Din nou, înţeleg să ţi se ceară să-l ţii în lesă şi sub observaţie. Cam cum ai ţine sub observaţie şi un copil. Dar să nu-l aduci? Nu mai bine stă el singur acasă şi schelălăie a abandon, în loc să se tolănească cu tine la soare?

Şi cea mai tare mi  s-a părut confesiunea unui tip din Arad, cel care mi-a trimis linkul cu proiectul de hotărâre: “Cică au ameninţat-o pe soră-mea că o amendează dacă nu pune semn cu ‘accesul animalelor interzis’. Şi poanta e că soră-mea are patiserie din aia cu servire la pult, iei cornul şi pleci.”

Mâine – poimâine, câinele ajunge precum cocaina în Arad, trebuie să-l transporţi în anus, dacă vrei să nu intri în fălcile legii.

Foto: pixabay.com.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. RB says:

    tot mai multe companii aeriene accepta catelul sa calatoreasca alaturi de stapan, nu ii mai baga la cala. aia evolueaza, noi involuam.

  2. Sorin says:

    RB, ăia evoluează pentru că în țările lor oamenii își scot câinii în public cu botul acoperit cumva (botniță poate sună barbar, în lumina noilor ideologii la modă), astfel încât să nu poată mușca dacă se sperie, îi provoacă cineva sau pur și simplu așa li se năzare, pentru că, ghici ce? animalele au un comportament imprevizibil (ca de altfel și mulți oameni). În plus, în acele țări, cu oameni mai civilizați decât rumânii, deținătorii de animale le adună acestora căcatul din parcuri sau de pe străzi, pe când cocalarul rumân, care se mai crede și cea mai dâșteaptă ființă de oriunde, le lasă câcatul acolo unde s-a produs. Mergeți prin parcurile „eternei și minunatei Românii”, uitați-vă prin iarbă la întâmplare și veți înțelege despre ce vorbesc. Da, noi involuăm spre Evul Mediu indeed.

  3. Anca Spanu says:

    Nici în Galaţi nu ai voie cu câinele în mijloacele de transport în comun, nici măcar cu botniţă, nici în cutie de transport. Nu interesează pe nimeni cum duci un animal de talie mai mare la medic, nici măcar taxiurile nu te acceptă, de cele mai multe ori, mai ales dacă nu ai un bichon. Rezultatul? A trebuit să găsesc un medic suficient de aproape de casă încât să mă pot duce pe jos. Cât a fost mai mică, am cărat-o în braţe, acum, la 25+ kg, nici nu poate fi vorba. Nici măcar în unele parcuri nu ai acces, dar, desigur, pe câinii fără stăpân nu-i goneşte nimeni, că nu are cum.

  4. Ariana Niculescu says:

    Iar pe cei care au câini ghid ii evacueaza din oraș

  5. DC says:

    Mergand prin tari mai emancipate, am inteles de fapt ce inseamna libertaturile, si nu la noi in grajd. In Italia in Montepulciano si in Luca am stat, in restaurant, la masa fix langa cupluri care nu numai ca aveau cainele cu ei in restaurant (nu mai zic de bietii caini ce cuminiti stateau) dar isi mai si hraneau cainele. In Croatia, pe o insula care in total are undeva la vreo 100-200 de locuitori, in parculetul din orasel, care nu cred ca avea mai mult de un 100 mp era, ce sa vezi, cos pentru “god poop”.
    La noi… va las ca completati voi…
    P.S. Eu nu am caine. Am matze. Si lately mi-a aparut la ghena mesaj cu “Va rugam nu mai lasati nisipul de la litiera la ghena.” Desi acel nisip e mai legat si mai infasurat in saci decat toate gunoaiele lor. Si a ce credeti ca miroase ghena? A nisip de litiera sau a resturi de nesimtire?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: