Poşta redacţiei: Ce să faci când nu ai pe cine iubi?

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.
Şi misiva de data asta a venit plină ochi de cuvinte interzise. Cuvinte care mi-au adus două luni de ban pe Facebook şi mi-au redus traficul organic la jumătate. Nu pot risca să se mai întâmple, de aceea, voi înlocui toţi termenii argotici din mesaj cu termenul suav şi inocent “fluturaş”.

Să citim, dară.

Drame, frustrări şi alţi fluturaşi cu o oră înainte de ziua ta de naştere… sau de ce fluturaş m-am născut gay?

Există un moment, o oră, câteva ore sau, pe în cazul ălora pe care îi doare în fluturaş de orice, câteva secunde, în viaţa unui gay când se întreabă de ce e gay şi dacă a fi straight e diferit.

Cu o oră înainte de ziua mea, îmi trec prin cap toate eşecurile din viaţă: facultate, iubire, job şi alţi fluturaşi zilnici şi mă întreb: Unde fluturaşul meu am greşit?

Oare era mai bine în cei patru ani când nici dracu’ nu ştia de tine că eşti gay, că nu îţi desfăceai fermoarul la gură, dar mai apoi la pantaloni şi te îmbolnăveai zilnic, psihic şi fizic, că nu ştiai ce e cu tine, sau e mai bine acum când oricum te îmbolnăveşti psihic că nu ai o relaţie, nu ai pe cineva lângă tine care să îţi strige: “La mulţi ani, fraiere, te iubesc şi sunt lângă tine!” ( Toate trei pot fi spuse zilnic, dar mai rar în aceeaşi frază, dacă are cine să ţi le spună.)
Când îţi dezvălui orientarea sexuală primei persoane e ca o eliberare. Ţi s-a luat o piatră de pe inimă şi eşti parcă “fumat”. Şi primele zile, săptămâni la rând, parcă merg bine că eşti băgat în seamă, eşti în centrul atenţiei, eşti “prospătură”.

Apoi, vine hopul: vrea unul relaţie, după ce ai vorbit cu el pe Grindr, Romeo sau ce fluturaşu’ mă-sii mai găseşti online. Eşti fericit, te gândeşti doar la el. Fluturaş facultate, job, familie etc! Ore. Minute. Ceasuri dereglate.
“Ups, să ştii că nu ne potrivim”, replica celebră când voia doar fluturaş.

Next hop: când vorbeşti cu un tip timp de trei luni. TREI LUNIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII. Şi te minte că e din acelaşi oraş cu tine şi că vrea relaţie, bla bla bla, şi când să vă vedeţi, hmm, păi, ca sa vezi, NEIN NEIN. (Locuia la fluturaş în praznic, într-un oraş pe care nu îl pot pronunţa, şi care începe cu L, într-o nu ştiu care ţară.)
Călătoreşti. Observi. Bei. Te sărută un dobitoc.

Ce să faci când nu ai pe cine iubi?

Îţi pui o cămaşă frumoasă, blugi mulaţi şi pantofi curaţi şi ieşi la “agăţat” în club. În club? Pe bune? Am luat-o razna. Degeaba avem club de gay, când nu ai gay. Ajungi dimineaţa acasă, te pui în pat. Singur, dracu’, că nu vrei să iei vreo boală, râie, păduchi sau fondul de ten de pe faţa lui şi te gândeşti că mâine e o nouă zi, şi mergi la lucru şi uiţi. Yuupiiiii, ai făcut aia? Ai trimis aia? Vreau liber sâmbătă şi luni. Când am concediu? Frumos şi la job.

Mă-ta sună şi te întreabă când mai vii pe acasă şi îi zici că de Crăciun. Nu ai mai fost de la Paşti, că ai avut multă treabă. Şi aşa trece anul. 1,2,3. Tic-tac. Te trezeşti peste patru-cinci ani făcând acelaşi lucru zilnic. Te îndepărtezi de familie, prieteni, job şi de tot ce ai drag ca să îţi faci timp să îţi găseşti jumătatea. O găseşti la sute de kilometri, într-un final, şi ce să vezi? Cu o oră înainte de ziua ta, afli că e prin “oraş”. Nu răspunde la telefon, mesaje etc. Te pui în pat, iei laptopul în braţe, joci LOL (League of Losers), scrii mesaje la cunoştinţe, amici, etc. ca să uiţi şi ce crezi? Mai sunt 30 de minute. HAPPY BIRTHDAY, looosereee. Eşti singur.
Mâine te trezeşti de dimineaţă, stai pe Facebook, Instagram etc. şi aştepţi “La mulţi aniiiii”. Dai LIKE la toţi şi le mulţumeşti că şi-au rupt din timp să îţi scrie, uneori nu te aştepţi de la cineva, alteori te aştepţi să îţi scrie cineva drag şi nu o face.

***

Dragă X.,

În momentul ăsta, te asigur că internetul e plin de oameni de toate vârstele, tineri sau bătrâni, bărbaţi sau femei, gay sau straight, care îşi pun exact aceeaşi întrebare: Ce te faci când nu ai pe cine iubi?

Taman pentru a rezolva această problemă, s-a inventat instituţia căsătoriei ca obligaţie socială, cât mai repede, să nu apuce să te izbească primul val de disperare. Problema e că adeseori nu erai compatibil cu persoana cu care te căsătoreau şi atunci trăiai o viaţă de chin şi de renunţări, dar măcar nu erai singur.

Dacă mă întrebi pe mine, o singurătate echilibrată e preferabilă unei relaţii dezechilibrate; pe de altă parte, eu sunt un caz particular de om care se simte extrem de bine singur şi îmi dau seama că nu reprezint majoritatea.

Până apare jumătatea ideală, iată ce poţi să faci: caută să-ţi făureşti cea mai bună viaţă care îţi e accesibilă.

Alege cel mai bun şi mai satisfăcător job la care poţi accede. Ieşi în oraş nu ca să agăţi, ci ca să te distrezi, să povesteşti cu oameni, să savurezi un vin bun. Cumpără-ţi lucruri care îţi plac. Adoptă un pui chiomb şi neajutorat de mâţă găsit pe drum şi dă-i lapte praf preparat la temperatura camerei, cu seringa, până creşte şi devine o pisică mare şi frumoasă. Învaţă ceva nou: să găteşti, să pictezi, să repari chiuvete, orice. Povesteşte cu oameni. Povesteşte şi cu tanti casieră de la magazin – nu când e coadă, logic, ci când are un moment liber, şi cu colegul timid de la muncă, pe care-l ignoră toată lumea, şi cu oameni cu care nu stai de vorbă în mod obişnuit.

Apoi, gândeşte-te că tu eşti gay în România. Unde drepturile LGBT sunt în fluturaş cu sacul, pentru că prea puţini caută să educe populaţia. Asta creează o oportunitate uriaşă.

Organizează evenimente LGBT, vizionări de filme, documentare, discuţii. Condu dialog pe temă. Fii vizibil. Asumă-te şi asumă-ţi o misiune.

Undeva, printre mulţii tineri timizi, ruşinoşi, care stau în dulap, şi cred că nu-i înţelege nimeni, se ascunde exact jumătatea pe care acum n-o vezi, pentru că eşti ocupat să fugăreşti şmecheri cu figuri pă ei, pe Grindr şi Romeo.

***

Ah, era să uit. Încă o chestie. De la o b!tch matură şi cu oarecare experienţă la una tânără: dacă jumătatea aia presupune exagerat de mult efort şi bătaie de cap, probabil că nu e jumătatea. Cu cât o relaţie seamănă mai mult cu Rebus Flacăra, şi mai puţin cu o interacţiune firească, normală, iubitoare, afectuoasă, cu atât nu e o relaţie, ci un joc de mindf..luturaş, în care cineva îşi hrăneşte egoul din nevoia ta de dragoste.

 

Sper că ţi-am fost utilă,
Lorena.

Foto: pixabay.com.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Ady says:

    Pfoai, zici că cita din jurnalul meu mental de acum niște ani. Doar că eu sunt femeie hetero.
    Dar la un moment dat am constatat că mă simt bine eu cu mine și că eu chiar e o tipă cu care îmi place să trăiesc/locuiesc. Și că dacă trebuie să fiu singură prefer sa fiu singură de una singură, decât să fiu singură în doi.

  2. Lorena Lupu says:

    Îmi pare bine că ai ajuns la un echilibru.

  1. November 28, 2018

    […] cita dintr-un poem comunist de mare anvergură: Cetățene Stan Pendulă / Om al muncii fără *fluturaș* / Cât există deget, limbă / Legea țării nu se […]

  2. December 3, 2018

    […] experienţă, îi clocoteşte sângele şi nu cunoaşte diplomaţia, respectiv zicala că mutul *fluturaş* pământul, sau n-are toate ţiglele pe casă, sau […]

  3. December 4, 2018

    […] Deci cine trişează, fluturaş? […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger