Privilegiul de a fi artist

Azi, că tot e Ziua Internaţională a Teatrului, simt nevoia să mărturisesc: intre toate meseriile cu care m-am jucat prin viaţă, singura pe care am iubit-o, am respectat-o şi am tratat-o cu veneraţie a fost meseria de actor.
Nu există plăcere care să se compare cu emoţia vie dintre o scenă şi o sală, în timpul unei reprezentaţii bine concepute şi bine susţinute. Nu există val de endorfine, serotonină, adrenalină şi etc. care să-ţi invadeze corpul ca în momentul când simţi că o mulţime de oameni respiră în acelaşi timp cu tine.
Numai că astfel de momente sunt rare şi trebuie preţuite şi menajate.
Există actoraşi-executanţi, care plimbă paşnic o tavă, şi există artişti. Actoraşul poate ajunge artist, dacă are bagajul necesar de talent, disciplină şi dăruire. Artistul nu poate coborî niciodată la condiţia de actoraş.
Să fii artist e un privilegiu. Să ai faţa, corpul şi spiritul suficient de grăitoare încât să le vorbească altora despre chintesenţa emoţiilor umane e o dovadă că Dumnezeu te iubeşte.
De aceea e important să le întreţii în forma cea mai bună, aşa cum instrumentiştii au grijă de instrumentele lor.
E important să-ţi mănânci legumele zilnice, să bei apă multă şi să faci abdomene, dar e în egală măsură important să-ţi antrenezi sensibilitatea, să rămâi conectat la viaţa de zi cu zi, la bucuriile şi durerile oamenilor, şi să ai grijă, orice ai alege să faci, să transmiţi toată iubirea pe care Dumnezeu, cel care ţi-a dat această vibraţie suficient de puternică să umpli o scenă cu ea, a investit-o în tine.
Şi, da, cred că există Dumnezeu. Şi mai cred că, în momentele în care naştem nişte lucruri incredibil de frumoase şi de tulburătoare, de care ne mirăm şi noi după aceea, şi nu ne vine să credem că am fost noi ăia, Dumnezeu se mută pentru o secundă în noi.
Iar ăsta e un privilegiu.
Cea mai stupidă vanitate este să ai impresia că, doar pentru că ai astfel de momente, eşti tu însuţi Dumnezeu.
Nu eşti. Eşti un biet om.
Şi trebuie să îţi menţii corpul şi mintea într-o formă care să-l încurajeze pe Dumnezeu să te viziteze mai des.