De ce Alianța Vestului mi se pare o idee strălucită

Pentru cine a trăit sub o stâncă zilele astea, subiectul fierbinte pe politică a fost înființarea Alianței Vestului: un pact între Cluj, Timișoara, Oradea și Arad, pentru “dezvoltarea și bunăstarea comunității”.

Cu alte cuvinte, cadou de centenar, partea mai bogată din Ardeal a dat un prim semn că s-ar putea să se ceară afară.

Eu nu mai scriu despre politică de câteva săptămâni pentru că, după ce ultima răzmeriţă din PSD condusă de doamna Firea a fost redusă la tăcere, nu mi se părea nimic de adăugat. Alte măsuri populiste – măriri de salariu fără un calcul al impactului, ceea ce va face din nou să meditezi lung, ca antreprenor mic – mijlociu, înainte să angajezi un om, iar dacă-l angajezi, să-l munceşti ca pe hoţii de cai, că plăteşti şi o traistă de impozite peste ce îi dai în mână; celebrări scumpe pe la catedrala neamului, în timp ce din spitale vin numai ştiri de infecţii şi medicamente lipsă, şi aşa mai departe.

Ce se pregăteşte cu toate aceste tamtamuri este legea pentru amnistie şi graţiere, şi, fără o opoziţie serioasă, iar cu mişcarea #rezist revendicată doar de capete seci, ca Mălin Bot şi Răhăţică Fofilică, sau cum îl cheamă pe trolul ăla obosit care semnează preşedintele partidului rezist, ţi-e clar că în momentul ăsta populaţia e atât de extenuată de toate tâmpeniile fără cap şi coadă numite generic guvernarea pesedistă, încât dacă noaptea asta la 1 se dă OUG să-şi taie toţi bărbaţii penisul şi să-l facă pastă de mici, nu vor ieşi să protesteze decât vreo sută de lucrătoare sexuale care trăiau din tratamente cosmetice aplicate numitului mădular.

Politic, PSD nu mai avea nici un adversar. Partidele noi sunt încă prea mici şi fac greşeli flagrante, de începători. Nu vor reuşi să crească suficient în doi ani.

Dar a apărut o nouă opoziţie, şi anume cea administrativă. Insistând pe autonomie regională, proiect pe care l-am tot văzut discutat periodic şi de politicieni, şi de influenţări pe politică, de câţiva ani.

Concret, anunţând Alianţa Vestului, Ardealul spune clar: “Băieţi, noi ne-am cam săturat de hoţia asta la drumul mare. Cum facem? Vă băgaţi minţile-n cap, sau ne luăm jucăriile şi ne retragem la noi pe scară?”

Retragere la ei pe scară care ar afecta întreaga Românie, pentru că e vorba de patru judeţe cu PIB mare, care virează impozite gârlă, şi, uimire, aşteaptă lucruri de banii lor. Lucruri pe care, datorită proastei gestionări centrale, le aşteaptă mult şi bine.

Practic, e ca atunci când unchiul bogat semnalează discret rudelor sărake şi obraznice să-şi bage minţile în cap, că dacă nu, îşi retrage sprijinul.

*

De aceea, armata de postaci PSD e din nou ultraactivă pe social media şi acuză de toate tâmpeniile pe oricine abordează subiectul. Mizez şi eu pe prezenţa lor aici mâine, şi de aceea nu folosesc nici un termen bun de report, că nu mai vreau să stau o lună pe tuşă.

*

Pe de altă parte, nici PSD nu e atât de omogen pe cât pare. Sigur, ne e clar tuturor că, în momentul ăsta, Dragnea are la mână, nu ştim cu ce, leaderi foarte influenţi, că altfel era de mult istorie. Dar nemulţumirile interioare, scurgerea de putere politică sunt prea evidente, şi în faţa unui pericol ca separatismul regional, partidul va ajunge cât de curând la concluzia că mai bine te descotoroseşti de cărbunele care arde, şi mai sacrifici nişte capete pe lângă, decât să insişti în acest demers dement de vampirizare a României în slujba unor posibili puşcăriabili. Alo, postacu’, am zis “posibili”, nu ţipa.

Exact Alianţa Vestului va fi şutul în c de care au nevoie.

Cu 100.000 de locuitori înfriguraţi din faţa guvernului, te mai descurci. Mai o lacrimogenă, mai un tun cu apă, mai un pulan, îi alungi. Cu patru judeţe mari care promit că-şi iau zestrea şi se mută singure, deja apare o problemă.

Plus că, dacă judeţele astea chiar şi-ar pune în minte serios să devină provincia independentă Transilvania, le-ar urma bistoş cele trei judeţe maghiare – insignifiante economic, dar aflate fix în mijlocul ţării, Braşovul şi Sibiul. Practic, Ardealul întreg s-ar cere afară.

Iar România prezentă, cu gluma ei de armată, nu ar avea cum să-i reţină.

Riscă cineva aşa ceva, pentru privilegiul de a-i zice “hai noroc, şefu'” în fiecare zi lui Liviu Dragnea?

Îndrăznesc să pariez că nu.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.