Cum să interacţionezi cu persoane transgender

Ieri, am citit pe peretele Antonellei acest status.

Remarcăm cum, de la un punct încolo, angajatul pizzeriei îşi pierde profesionalismul şi începe să fie intens preocupat de ce are clientul între picioare?

Ceea ce pentru omul needucat şi lipsit de etică profesională de la telefon este un caz simplu de f*tere de grijă aiurea, pentru o persoană transgender este cea mai dureroasă, chinuitoare şi insuportabilă întrebare.

Pentru că identitatea, mintea şi emoţiile aparţin unui sex, iar anatomia altuia.

Nici un bărbat nu alege dintr-o toană să fie femeie. În special nu într-o ţară ca România, unde în multe cercuri bărbatul e considerat în continuare cununa creaţiei şi singurul relevant, iar femeia, un dispozitiv de curăţenie şi făcut copii care e indicat să vorbească puţin şi numai când e întrebată, în rest, să stea în bucătărie şi să arate drăguţ, că altfel îi vor reproşa tot gigeii că nu vor s-o tufă, de parcă ar fi treaba ei să-i facă să vrea.

Dacă o persoană născută biologic bărbat îşi asumă toate neplăcerile şi tot stresul aferente modului în care e văzută şi tratată o femeie într-o ţară ca asta, e dintr-un singur motiv: pentru că aceasta este adevărata EI identitate.

Unele persoane transgender sunt passing, adică arată conform cu identitatea asumată, altele nu. Unele au bani sau know-how să acceseze resurse pentru tratament hormonal, chirurgie estetică, operaţii de confirmare a genului şi aşa mai departe, altele nu. Dar, indiferent dacă o femeie transgender arată ca Miss Indonezia sau ca Leonard Doroftei, conştiinţa de sine şi apartenenţa identitară la genul feminin sunt aceleaşi, şi ce poţi face tu e să respecţi această identitate. Aşijderea şi pentru bărbaţi transgender.

-Da, doamnă. Pizza cu ce toppinguri? Aia, aia şi aia. Adresa? Cutare. Sos de roşii dulce sau picant? OK, vine în 60 de minute.

Nu te costă absolut nimic să respecţi identitatea de gen a unei persoane transgender, şi cu acest minimum semn de respect şi civilizaţie, eviţi să contribui la suferinţa şi umilinţele cu care o societate ca a noastră a copleşit-o destul.

Şi în definitiv, de ce să presezi întrebarea “doamnă sau domn”? E ca şi cum ai întreba omul ce are în chiloţi. Iar asta te priveşte într-un singur caz. Şi anume, dacă ajungi în pat cu respectiva persoană. Atunci, da, e indicat să ştii peste ce dai acolo jos.

Dar dacă persoana e client online sau în viaţa reală, chiar NU te tufe grija. Dacă persoana e cineva online cu care probabil că nu vei avea interacţiune irl niciodată, chiar NU te tufe grija. Dacă persoana e o cunoştinţă sau colegă la muncă, chiar NU te tufe grija.

Repet: nu e mare brânză să respecţi identitatea cuiva şi să faci abstracţie de detaliile care îi indică genul de la naştere. Nu e greu de înţeles că ne reprezintă mai mult conştiinţa de sine şi modul în care ne definim, şi nu neapărat aspectul fizic pe care puţini au luxul să şi-l aleagă.

Ce să nu spui niciodată.

Bine, în măsura în care vrei să trăieşti uman, empatic şi cu înţelegere de semeni. Dacă eşti o javră toxică, probabil că ai dat deja comentariul “Să vă f, Loreno, pe tine şi pe toţi dezaxaţii tăi!”, iar eu am transformat deja comentariul în “Sunt un bou şi nu ştiu cine m-a scăpat din staul la ora asta”.

1. Nu insista lung şi agasant cu “dar tu eşti de fapt bărbat / femeie” (sexul biologic, that is).

Sigur a auzit-o deja de la mă-sa, ta-su, bunici, membrii mai idioţi ai familiei, bullies de la şcoală, liceu şi facultate, gigei libidinoşi care încercau s-o strecoare şi ei, scorpii toxice cu gura mare şi aşa mai departe.

Nu, nu aparţine sexului său biologic. Dacă ar fi aparţinut, viaţa ar fi fost infinit mai simplă. Să simţi că eşti ceea ce spun genitalele că eşti e ipostaza convenabilă şi confortabilă în care eviţi EXTREEEEEEEEEEEEEEEEM DE MULTĂ hărţuire aiurea. Dar, uneori, adevărul interior al omului nu are cum să nu iasă la iveală.

2. Nu veni cu aberaţii de genul “o să însori / măriţi şi îţi trece.

. În primul rând, prezumţia că ştii care e preferinţa sexuală a persoanei transgender, şi că aceasta ar trebui să fie obligatoriu straight, că aşa spui tu, e o impertinenţă şi o intruziune uriaşă. Sunt persoane trans atrase de acelaşi sex, persoane trans atrase de sexul opus şi persoane trans bisexuale. Iar persoana potrivită pentru o femeie transgender, de exemplu, nu e cineva care să-i spună să arunce tocurile şi rujul şi să-şi lase barbă. Persoana potrivită pentru un bărbat transgender nu e cineva care să-l frece la cap să-şi lase părul lung şi să zâmbească.

Persoana potrivită pentru o persoană transgender este cea care înţelege că nu are în primul rând o relaţie cu corpul, ci cu mintea şi sufletul. Şi abia după ce le înţelege pe acestea, are o relaţie şi cu corpul.

Ceea ce încerc eu să explic aici e exemplificat mult mai bine de clipul ăsta din The Danish Girl:

Titlul Identity Crisis e pus greşit. Ea nu are aici o criză de identitate. E pur şi simplu rănită şi umilită când înţelege că tipul era interesat de Einar, identitatea biologică şi publică, şi nu de Lily – persoana care era ea de fapt.

Acum sper că înţelegeţi nivelul de ignoranţă şi de stupiditate obtuză din afirmaţia “Lasă că te însori / măriţi şi-ţi trece”. Adeseori, nu doar că nu trece, ci se complică mai mult.

3. Nu veni cu inepţii de genul “Îţi stătea mai bine ca băiat / fată.”

Sunt total inutile, şi mai sunt şi stupide şi idioate, pentru că pretind să plaseze statul bine, aka aspectul exterior pe un plan prioritar faţă de adevărul identitar al omului respectiv.

E irelevant cum îi stătea bine, până la urmă. E important cine este.

4. Abţine-te de la îndelungi aberaţii dezlânate despre bolile psihice ale persoanei

Ştiţi ce defineşte românul cu adevărat bou, dar convins că dă pe dinafară de deştept? Impulsul de a da diagnostice necalificate pe sănătatea mintală a altora. Impulsul de a abera exhaustiv despre cum o anumită, sau mai multe persoane transgender sunt bolnavi psihic, nebuni, demenţi, psihopaţi şi etc.

Sigur, există şi persoane transgender cu tulburări mintale, aşa cum există şi persoane straight cu tulburări mintale, gen ăla din paragraful precedent. Dar asta nu te califică să dai diagnostice dacă nu eşti calificat profesional să o faci. Şi în primul rând nu bazate doar pe informaţia că X e transgender.

Cunosc persoane transgender echilibrate, calme şi iubitoare şi cunosc heterosexuali plini de venin, ură şi toxicitate. Ar fi uşor să ne dăm cu presupusul care e bolnavul psihic acolo, dar hei, nu avem acea diplomă.

5. Nu pune întrebări intruzive.

Ţi-ai tăiat p…a? Ai de gând să-ţi pui ţâţe? Ai de gând să îţi tai ţâţele? Şi aşa mai departe.

Dacă nu eşti prieten foarte apropiat cu persoana transgender, nu te f grija. Şi dacă eşti prieten foarte apropiat, e mai adecvat să laşi persoana să ţi se confeseze şi să îţi spună lucruri în ritmul ei, când simte că poate avea încredere în tine, şi să nu forţezi o intimitate care nu există.

6. Nu uita că persoana transgender e o om, exact ca tine, şi e la fel de uşor de rănit ca tine.

Poate chiar mai uşor de rănit, pentru că tu ai avut noroc. Corpul şi conştiinţa de sine au coincis, nimeni nu te-a pus sub semnul întrebării, nimeni nu te-a şcolit agasant să fii mai masculin / mai feminină când identitatea şi emoţiile tale îţi dictau contrariul.

Fiecare persoană transgender care îţi iese în cale a dus lupte pe care nici măcar nu le bănuieşti, în special într-o ţară ca asta. Faptul că e ok e dovada rezilienţei şi tăriei de caracter.

Iar acest lucru merită respectat.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.