O labă romantică

Context: Ieri, întregul internet a râs cu spume de faptul că primarul unei comune dâmboviţene şi-a acordat de unul singur titlul de Cetăţean de Onoare al propriei localităţi, apoi s-a înduioşat tot el de deosebita onoare, a mulţumit înlăcrimat, la care tot el a zis, “o, dar pentru puţin” şi aşa mai departe.
Cum există câte un site de fan fiction pentru fiecare vedetă în parte, eu o să fac un fan fiction pentru această situaţie. Să purcedem la acţiune, dară.
O, stai un pic, să-mi pun un păhărel de vin, să curgă mai fluid acţiunea.
Gata.

*

Domnul Ionică frisona de emoţie. Ştia că e seara lui romantică. Date-ul lui de vineri. Momentul în care toate grijile cotidianului cad, împreună cu veşmintele, şi nu rămâne decât focul neostoit al simţurilor. Al iubirii veşnic noi şi veşnic clocotitoare care-l lega de Ea.

Da, fusese iubire la prima vedere. De când o zărise prima oară, simţise, dincolo de cuvinte şi dincolo de idei, că e specială. O atinsese fugar şi-l fulgerase o emoţie de nedescris, de parcă un val de fluturi îi străbătuse brusc întregul corp, fluturând ameţitor din aripi şi gâdilându-l pe interior cu antenele lor lungi, care nu prindeau Radio Antena Satelor. (“Băi, Loreno, era vorba să fii romantică!” “Da, ok, lucrez la asta, boss.”)

Cum ziceam: sunt momente în viaţă în care, subit, ştii. Ştii că Ea e. Ştii că îţi va sta alături la bine şi la rău, deşi uneori va lua avânt în cele mai nepotrivite momente, şi alteori va ezita exact când ţi-ai fi dorit mai mult să fie necruţătoare. Dar o vei avea mereu, falnică, îmbujorată şi bârzoetă. Te va străjui în noapte, îţi va da scularea de dimineaţă şi ultima mângâiere a serii. Şi după ora tristă a decesului, va zăcea alături de tine în întunericul de apoi, până când veţi deveni împreună ţărână.

Ea era singura lui iubire, singura companioană veşnic devotată, singura lui alinare. Aşa îi era şi numele. Alina.

Intră în supermarket. Luă o sticlă de vin roşu. Una scumpă, pentru că iubita lui merita răsfăţată cum se cuvine. Luă o cremă nouă, cu extract de aloe vera şi vitamina E. Pentru pielea ei fină ca mătasea. Luă beţişoare parfumate cu santal şi trandafir sălbatic de preerie. Şi porni spre casă, cu genunchii împleticiţi de emoţie.

Abia aştepta să o atingă, să o simtă, să o răsfeţe, să o alinte. Pe Alina.

Degetele îi tremurau atât de tare, încât aproape că nu nimeri cartela de interfon.
“Hai, Ionică, fii bărbat!!” se admonestă.
“Dar mi-e door de Alinaaaa”, îi răspunse subconştientul, care din când în când defula porniri atavice.
“Trei etaje şi va fi toată a ta”, mârâi raţiunea. “Dacă pici în cap ca animalul undeva pe parcurs, Alina va rămâne tristă şi neconsolată”.
“Da, gata, iau liftul”, interveni Ionică – supraomul, care lurkărea şi el prin cumulul de personalităţi ale eroului nostru.

În sfârşit, cu un baaang răsunător, uşa se închise în urma eroului nostru. Ca prin farmec, gesturile lui deveniră lente, anticipative. Aprinse beţigaşele parfumate, pentru atmosferă. Alina lui merita mai mult decât mirosul de sarmale care venea de la vecini.

Turnă vinul roşu, ideal pentru dispoziţia Alinei. Îl gustă. Mmm. Delicios. Apoi scoase crema cu aloe vera şi vitamina E, pregătit să o surprindă.

Totul era gata. Cu paharul de vin în mână, Ionică se tolăni pe canapea. Apoi, îşi desfăcu, lent dar hotărât, fermoarul de la pantaloni.
Alina scoase capul zglobie şi îmbujorată.

-Minunea mea, murmură excitat şi incitat Ionică. De când aştept să te privesc în ochi. Oamenii răi ne ţin departe unul de altul, deşi atât de aproape.

Alina nu răspunse. Nu ştia carte, nu ştia nici să numere. Dar se înflăcără de îndată ce Ionică o mângâie gingaş pe cap.

-Frumoasa mea. Dragostea mea. Zâna mea călăuzitoare. Aş vrea să-mi scoată ăştia o coastă, să te pot săruta în voie.

La auzul unei asemenea idei năstruşnice, Alina roşi aprig. Îi plăcea teribil să fie sărutată, şi realitatea e că nu prea existau doritori.

Degetele lui Ionică se îmbibară de crema onctuoasă (cu aloe vera şi vitamina E). Alina lui avea nevoie de un masaj viguros.
Mai luă o înghiţitură de vin, apoi începu s-o cremuiască înfocat pe Alina. În timp ce şoptea:

-Cine e cea mai frumoasă? Cine e cea mai specială? Cine e regina nopţilor mele?

Alinei îi plăcea să i se vorbească frumos; parcă prindea noi niveluri de avânt.

-Ah, Alina, ce trăiri metafizice poţi să-mi aduci. Binecuvân…. aaaah… tare a vieţii mele. Aaaah, nebunatică perversă şi sălbatică, ce-ţi place să fii frecată. Aaaah, ţi-o dau tare. Aaah, mă omori, Alinooo. Mă… oooooh… ooooh… ooaaaaauuăăăăîîîîmmhhmmm Alinooooooooooo!

Încântată de crema primită, Alina îşi depusese propria ofrandă de cremă, care din păcate nu avea aloe vera, şi nici vitamina E, dar avea… moment de Google. Am revenit. Aşadar, avea vitamina C, calciu, magneziu, acid lactic, fosfor, potasiu, sodiu, vitamina B12 şi zinc.

Avantaj Alina. Mereu oferea mai mult decât primea.

De aceea, susură domnul Ionică, înghiţind cu nesaţ tot ce cursese din Alina. Ea era singura lui iubire. Subit, simţi cum i se prelinge pe obraz o lacrimă fugară.

-E… pur şi simplu mult prea frumos ce avem noi doi, minunea mea. Mă proiectezi direct în transcendent.
Alina se pleoşti. Noţiunea de transcendent îi era vag incomodă. Prefera cremele cu aloe vera. Şi vitamina E.

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. George says:

    hai ma ca esti buna. moment savuros. nu stiu cati o sa-l guste, da’ pentru mine ai fost nasa. sarumana. 😀

  2. Camelia says:

    Mult prea tare! Cred ca ai fi buna la literatura erotico-satirica

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: