GOT 806: Marile iubiri pot sfârşi derizoriu

Clişeul pe care îl tot aud de la diverşi, când vine vorba de Game of Thrones, este: Dacă credeai că se termină cu bine, n-ai plătit atenţie. O, ba da, am plătit exagerat de multă atenţie, că era serialul meu preferat. Şi mă aşteptam să moară sau Jon, sau Daenerys, sau să devină unul zombi în armata Regelui Nopţii şi celălalt să trebuiască să-l căsăpească cu tristeţe în ochi.

Dar nu să supravieţuiască lunga noapte cea relativ scurtă şi, brusc, din lipsă de material narativ, hai s-o facem pe Daenerys brusc regina nebună. După ce un între sezon 7 a amânat atacul pe King’s Landing să nu cauzeze victime fără sens şi a prioritizat nordul, că acolo era duşmanul cel funest. Duşmanul cel funest pe care Cersei, vă reamintesc povestea, nu mişcase nici un degeţel să-l combată, dimpotrivă, începuse cursa înarmărilor să îi învingă ea pe cei rămaşi în viaţă.

OK?

Pe asta n-am scornit-o eu din c*r. Asta a fost realitatea din episodul final al sezonului al şaptelea şi până la episodul al patrulea din sezonul al optulea.

Un adevărat tiran îşi vede de interesele lui şi face pipi cu jet pe problema altora. În timpul primelor şapte sezoane, Dany a ascultat de înţelepţi, a ajutat săraci, copii şi bătrâni, şi exceptând periodica execuţie a câte unuia care ţinea neapărat să i se pună contră, a fost un conducător grijuliu faţă de restul. Ea cu gura ei zice la începutul episodului patru: Am învins în marele război. Ne-a mai rămas ultimul război.

Ne amintim episodul al treilea din sezonul al şaptelea, când se ciocneşte cu oastea Lannister plecată să fure aurul Tyrellilor şi s-o căsăpească pe Olenna? Îi face friptură pe cei doi Tarly, care insistau să îşi declare loialitatea faţă de Cersei, şi cruţă pe restul lumii. Acum luaţi un tiran real, ca Ramsey, Cersei, sau boul de Euron, şi imaginaţi-vi-i făcând acest lucru.

“Ăsta era personajul, cel puţin în carte”.

OK. Atunci desenează-i şi în film un arc al personajului care să nu îmi dea senzaţia că învinseseră prea repede în episodul al 5-lea şi mai rămăseseră 40 de minute de umplut, şi atunci ce să facem să nu ne plictisim? Ia să dăm foc oraşului. În loc să ne ducem direct la Red Keep, să-l ardem pe ăla, să ucidem regina şi gata.

Schimbarea asta bruscă, de la mama dragonilor şi a săracilor la Hitler cu perucă blondă – mergem pe datele din film, ok? – e la fel de gratuită ca şi cum, dacă te scarpini tu în anus, apare brusc djinnul din lampa lui Aladdin şi îţi îndeplineşte o dorinţă.

Pare genul de artificiu deus ex machina – ok, diabolus ex machina de data asta, să ni se poată da la final peste nas cu sâc, v-am f***t.

Episodul debutează cu Tyrion care se plimbă singur şi trist pe străzile oraşului, cu Davos şi Jon, figuraţie specială pe tot episodul trecut. Tyrion vede Red Keep, care în mod miraculos nu era format doar din surpături, şi decide să facă o inspecţie, singur. Deşi noi cu ochii noştri am văzut totul căzând şi zidurile surpându-se integral, Tyrion poate coborî pe scări de zici că făcea o plimbărică în parc, şi sub patru – cinci cărămizi, îi găseşte pe Jamie şi Cersei, intacţi şi frumoşi ca doi îngeri. Vorba tuturor de pe Twitter: dacă se pupau patru metri mai încolo, rămâneau în viaţă.

Acum, eu nu am experienţe importante legate de strivire, dar cred că dacă îţi cad ditamai betoanele în cap, mai deformează şi ele una alta, nu rămâi frumos ca un zeu auriu.

Mbun. Şi apar ei aşa, frumoşi şi după deces, într-un cadru care încearcă să-mi transmită că aici ar trebui să sufăr.

Ă, ce? După japiţa care a adus ordinul popilor la putere şi a ucis toată casa Tyrell? Cu javra care a manipulat, minţit, ucis tot ce mişca? Cu javra care s-a bucurat când Regele Nopţii a trecut zidul? Şi care, exact cu un episod în urmă, o omora pe prietena cea mai bună a lui Daenerys doar aşa, de fiţă?

Du-te, bă, de aici.

Şi plânge Tyrion de parcă nu ştia că animala plătise un om să-l asasineze şi că fraierul de lângă ea se întorsese ca prostul să încerce să protejeze o femeie care nu dădea doi bani pe el.

Apoi se duce să o tragă la răspundere pe Daenerys.

Care cuvântă în faţa unei mări atât de ample de Unsullied şi de Dothraki, încât ajungi să te întrebi dacă ridică şi ăştia morţi fluturând din braţe, ca Armata Regelui Nopţii. Doar, dacă ţinem bine minte, cu exact două episoade în urmă, le muriseră toţi Dothrakii la Winterfell şi o parte din Unsullied, şi încă unii îi scufundase Euron când le atacase flota.

Dar probabil că se înmulţesc prin diviziune celulară.

Şi Dany a mea trage un speech de-l udă la păsărică pe Liviu Dragnea, apoi îl bagă pe Tyrion la închisoare pentru că şi-a eliberat fratele. You know, ăla care luptase lângă ei cu zombalăii. Ăla cu care petrecuseră după victorie. Ăla care oricum era mort acum, că nimerise sub singura cărămidă labilă din Red Keep, deci rezultatul era ca şi cum l-ar fi dracarys-it apoteotic.

Şi Jon e vizitat de Arya. Care, apropo, plecase la finalul episodului pe un cal alb, care putea însemna orice, de la spiritul lui Ned Stark venit să-şi salveze fiica la faptul că cineva din echipă era fan Nikita Mihalkov.

Dar acum e foarte per pedes. Deci, ce? Unde e calul alb? L-ai lăsat aşa, de capul lui pe câmp? L-a mâncat Drogon? L-a warguit spiritul lui Bran şi l-a trimis la păscut margarete? Nu ştim.

Ştim doar că Arya n-a apucat să se spele pe faţă, deşi părul lui Daenerys e semnificativ mai lung – cred că creşte de la incendii. Şi îi înmânează fix pumnalul lui Littlefinger, că nah, ăla e echivalentul narativ al curvei satului. Toate socotelile trec prin ea.

Arya, între timp, a uitat că e Faceless Man, că poate lua fața oricărui Unsullied sau Dothraki, și să închidă ea ochii verzi ai lui Daenerys, să-l scutească pe bărbatul ăsta îndrăgostit de trauma de a-și ucide femeia iubită.

De ce îi dai tot acest arc, ca apoi s-o trimiți în King’s Landing pe post de blogger de travel?

Tyrion e vizitat la zdup de Jon și are loc un lung dialog plictisitor ca dracu, unde ni se vinde cu insistențe narativa că de fapt Dany a fost rea pe tot parcursul, dar n-am văzut noi. Și de fapt poate nici ticăloșii pe care i-am văzut în Essos nu erau chiar atât de ticăloși. Poate nici Regele Nopții nu era atât de periculos. Alternative facts, everybody. Și musai trebuie să omori japița, că ea știe că ești moștenitorul legitim și îți va căsăpi surorile.

Dany e, desigur, în sala tronului, și se joacă de-a omg, mi-e frică să ating tronul. Începe să debiteze o idioțenie total fără sens, incongruentă cu tot ce fusese personajul până atunci, cum o să impunem cu sila binele universal și o să eliberăm oameni din propriile corpuri șamd. Jon zice dadada, apoi o împunge cu pumnalul lui Littlefinger.

După cum am văzut-o pe Arya alergând sprințară prin Braavos după zeci de împunsături de la Waif, după cum l-am văzut pe Jamie mergând netulburat cu un episod în urmă după ce Euron l-a compostat multiplu cu sabia, ai crede că în universul D & D, trebuie să feliezi un om ca pe salam, înainte să moară.

Dar nu. Fie pumnalul lui Littlefinger e vrăjit, fie Jon e biciul lui Dumnezeu, ca Attila. Dany moare cuminte și prompt, cu sânge din nas și din gură.

Și vine Drogon. Aici, logic era ca Drogon să dea o pală de foc peste Jon și Jon să nu ardă, să reiasă că și el e Targaryen sau ceva. Pffff, dar nu. Drogon are un doctorat în simbolism literar și înțelege că tronul, aka setea de putere e principalul vinovat, și atunci arde, desigur, scaunul cel rău de fier. Scena e superbă, dar stupidă ca o pițipoancă din Bamboo.

De parcă, dacă extirpi obiectul fizic, extirpi și setea de putere din om sau ceva. Apoi, Drogon înșfacă trupul lui Dany și pleacă în zbor. Unde? Your guess is just as good as mine.

Mbun. Și Jon e încarcerat de Grey Worm pentru crimă. Subit, nu mai e fiul lui Rhaegar și al Lyannei, nu mai e ăla pe care l-a promovat Varys în zeci de scrisori cu o zi în urmă, e un pielea pluii care a comis o crimă. Și atunci de ce plua mea mi l-ai arătat pe Varys câteva minute bune scriind scrisori peste scrisori întregii țări?

Tyrion, prizonierul, e adus în vestitul Dragon Pit, unde, minune, acum că Cersei nu mai e, s-au teleportat magic din nord și Sansa, și Bran, și nenea ăla care în primele episoade apărea doar în scene în care era întrerupt și expediat, și Gendry, care nu mai are nici o treabă cu Arya – după ce opt sezoane se construise acolo o idilă – și toți nobilii rămași necăsăpiți. Relativ puțini, e drept.

Și deși prizonier în lanțuri, Tyrion prinde o meliță de n-ai crede că e posibil, și alege următorul rege. Lol, Bran. Bran care, pe toată durata Nopții Lungi, a stat cu ochii dați peste cap și, for all we know, putea viziona episoade vechi din Dallas, în timp ce restul lumii, Daenerys cea rea included, lupta pentru viața lui.

Bran care putea vedea flota lui Euron, putea avertiza despre posibila ucidere a dragonului și moartea lui Missandei, ba chiar despre faptul că Dany o să ardă tot orașul. Și n-a făcut-o.

Și Bran întreabă inocent: De ce crezi că am venit până aici?

A, deci stai. Ai lăsat un oraș întreg să ardă, doar ca la final să ieși tu rege?

Dacă asta era ideea de scenariu, ok. E o ipoteză de lucru. Dar legitimează-mi-o, în morții mă-tii de scenaristul lui pește. Reacția lui Tyrion ar fi trebuit să fie față picată, și întrebarea: DECI, TU ȘTIAI CĂ TOATE ASTEA SE VOR ÎNTÂMPLA, ȘI N-AI ZIS NIMIC?

Puteai evita să moară ăia mulți nevinovați pe care ne place nouă să batem moneda de două episoade încoace? Și ai tăcut? Really?

Sansa, vizibil frustrată că a fost trecută cu vederea, sare: Da, dar frati-miu nu poate avea copii. Și aici îi dau dreptate. Femeia măcar a demonstrat aptitudini de bun gospodar la Winterfell. Bran a demonstrat doar că poate sta foarte mult cu ochii dați peste cap și să ascundă informație care ar putea salva vieți. Punctez iar, și pentru rândul din spate: Dany l-a salvat pe el, el a ascuns all along informațiile ce ar fi putut salva dragonul și prietena lui Dany.

No problem, noi îl vrem și așa, zice cetatea.

OK, bun, dar atunci Nordul se declară independent! se înfoaie ea.

Deci, cum? Nu vă ajunge, ca familie, să fiți regii unei împărății, vreți obligatoriu două? ar fi trebuit să întrebe orice om cu logică. Dar lumea, probabil obosită după drumul lung și dornică să ajungă acasă la copii, a dat din umeri și a zis: OK, așa facem.

Acum, eu vin iar cu consecvența: argumentul Sansei, când a venit vorba ca Jon să lupte alături de Daenerys, a fost: Nu mă simt prea bine când bărbații din familia noastră se duc în sud. Dar cum Bran devine rege, și implicit rămâne în sud, oh, well.

Și Jon?

Jon să fie trimis în exil, să păzească zidul, zice Tyrion. (Cel care puise de fapt moartea lui Daenerys.)

Brusc, argumentul că Jon e moștenitorul de drept devine nul și neavenit. Practic, familia Stark, cea care murise de grija lui în episodul 4, îi spune să se care dracului de aici. Aspectul ăsta ar fi putut fi genial, incorporat într-un scenariu funcțional, cu sens.

Dar nu.

Arya decide să continue blogul de travel și să plece cu o corabie să descopere America sau ceva, Sansa devine regină, iar Bran aruncă un ochi în consiliul nou creat, cere un Maestru al Şoaptelor (aka un serviciu de spionaj). De ce, când tu eşti Three Eyed Raven şi vezi tot? Şi se interesează de soarta lui Drogon. Apoi pleacă, să-i lase pe restul să se ocupe de reconstrucţia drumurilor, bordelurilor, corăbiilor şi aşa mai departe. Singura scenă la care am zâmbit a fost polemica aia: ce e mai important, să facem corăbii sau bordeluri?

Şi Jon se duce frumos la Castle Black, unde îl aşteaptă cu pasiune Tormund şi Ghost. Şi Jon şi Tormund fiind singuri, la nivelul ăsta de absurditate, mă aşteptam la minimum un sărut lung cu limba şi un: De fapt, tu ai fost iubirea mea all along.

Pfff, nu.

Şi faptul că în sfârşit Jon îl mângâie pe Ghost mi s-a părut un rahat atât de stupid şi cu o miză atât de mică. Adică ce vrei să spui? Dacă mâine se combină cu mine Jared Leto şi îmi aduce un unicorn, eu o să uit să-l mângâi pe Pulică Splendoaremaximă? Ce gen de kkt cu ochi m-ar face chestia asta?

Câinele ţi-l mângâi şi la bine şi la rău, că de aceea e companionul tău de suflet, şi narativa asta cu ignore-ul lui Ghost preţ de 4 episoade e de un stupid greu de descris.

Mbun.

Şi acum să tragem concluziile finale.

Care a fost relevanţa originii lui Jon şi a tamtamului legat de ea, dacă în scenele finale n-a interesat pe nimeni?

Care a fost relevanţa calităţii de Three Eyed Raven a lui Bran, dacă nu ne-a slujit la nimic tot sezonul final?

Cine e adevăratul villain într-o lume cu sens, Daenerys care i-a ajutat pe cei care au avut nevoie de ea, sau Cersei şi Bran care n-au făcut-o?

Care a fost relevanţa calităţii de Faceless Man a Aryei, dacă nu ne-a slujit cu nimic nici în Winterfell, nici în King’s Landing?

De ce am mai adus-o pe Arya în King’s Landing?

De ce am creat mitul prinţului promis, când la final prinţul promis nu e nimeni?

De ce am construit şapte sezoane şi jumătate teroarea Nopţii Lungi, doar ca s-o rezolvăm într-un singur episod?

De ce i-am dat lui Cersei o evoluţie de harpie monstruoasă şi oribilă, ca la sfârşit să îi creăm o moarte “fericită” în braţele omului iubit şi eventual să şi plângem după ea cu lacrimi de sânge?

Şi mai am, dar deja am lungit-o exagerat.

Verdict: hai odată cu cărţile, George.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

 

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Morbo says:

    Mie tot mi s-a părut ca s-a uitat mai ciudat Tyrion când Bran a lăsat bomba aia. Dar poate nu destul de ciudat pt ca cine știe cum și ce i-a povestit Bran la Winterfell.
    Pt tot binele pe care putea să-l facă Bran, îmi zic ca e totuși un fel de arma a copiilor pădurii, care oricum aveau boala pe oameni. Poate tot el a întrat în drogon când asta a început sa ardă orașul. Nu vedem momentul când dany ii comanda și putem presupune ca după ea s-a autoconvins ca i-a transmis dragonului ce sa faca, prin ura ei.
    Cu arya, da, wtf. Pot înțelege și ca pe dragon l-a dus capul sa înțeleagă ca pentru tronul ala i-a murit mama.

  2. pipzn says:

    Precizari: am vazut acest serial dar nu fac parte dintre cei care se trezeste cu noaptea in cap pentru nimic ce inseamna “enterteiment” adica nici GOT nici meciuri de baschet din NBA.
    De asemenea, e foarte posibil sa nu fi prins foarte multe detalii sau subtilitati.

    Dar, cu voia dvs., cateva opinii:
    Este clar ca cel putin ultimul sezon a fost facut “pe genunchi” cu gauri mari in scenariur si realizare.
    Eu nu m-as mira sa aflam peste ceva timp ca au existat niste cauze “obiective”: de la faptul ca nu mai aveau ce carti sa ecranizeze in timp util (si intr-un domeniu in care trebuie sa se miste repede nimeni nu isi permite sa astepte cu anii in zilele noastre) la probleme de buget de productie (inclusiv salariile marite pentru actori)

    As incerca sa spun cate ceva tot punctual pornind de la “nedumeririle” dvs.
    Serialul este o poveste dar totusi nu pentru copii (cu leitmotivul “dupa fapta si rasplata”), asadar (si oarecum aleatoriu):
    -cred ca doar Ramsey a avut o moarte satisfacatoare pentru spectatori direct proportionala cu natura faptelor sale. Trecand peste stupizenia cu aspectul nerealist al corpului, teoretic strivit, moartea lui Cersei, nu este ceva nerealist in esenta: adica probabil au fost si vor mai fi multe persoane ce au facut multe lucruri rele si au avut parte de o moarte fara chinuri.
    -relevanta de faceless men (la modul propriu) a Arey a slujit in alte episoade, din alte sezoane. In acest sezon s-a vazut doar partea cu talentul strecurarii neobservate si ceva din cel de luptatoare. Numai in jocurile video ajungi sa folosesti cea mai puternica arma a ta in batalia finala (deci calitatea armei/abilitatilor dobandite proportionala cu puterea inamicului, realitatea istorica ne arata personaje cu multiple calitati care au sfarsit jalnic (de la o caramida aleatorie in cap pentru Pyrus la inecare la trecerea unui vad banal a unui rege participant la o cruciada).
    -partea cu NK eu nu o vad asa catastrofala pentru ca pur si simplu, dupa ce s-a trecut de faza de tatonare confruntarea finala nu avea cum sa se termine cu prelungiri sau cu meci retur sau cel mai bun din 5 jocuri (scuzati comparatiile sportive).
    -Arya trimisa la King’s Landing a putut sa aiba menirea de pista falsa pentru spectatori. Pista falsa exista in toate romanele politiste la un moment dat nu stiu de ce nu o putem accepta si intr-un scenariu de film. Motivatia personajului a fost clara la fel si finalul “Regina ta a omorat-o pe Cersei inainte sa ajung eu la ea” – citat aproximativ, explicat.
    -Atat timp cat nu exista un final total (cum ar fi fost ca NK sa rezolve tot) e normal ca unele fire narative sa fie de asemenea fara finalitate (sau chiar o alta pista falsa pentru spectatori). Asta vizavi de profetie.
    -Pana una alta, in ultimul episod se spune ca Danarys a ucis cu dragonul sau mai multi nevinovati decat Cersi. La nivelul acelor nevinovati ucisi faptul ca Dany a ajutat la distrugerea lui NK a insemnat fix nimic.
    -Eu vad in alegerea lui Bran doua lucruri: incercarea unui nou inceput, cu un conducator “necompromis” (in sensul ca toti potentialii candidati aveau schelete in dulap, jon pentru uciderea lui Dany, altfel cred ca ar fi avut punctajul cel mai bun), respectiv o noua abordare, electivitatea in locul ereditatii ca regula fundamentala la succesiune.
    -relevanta originii lui Jon devine explicabila doar in contextul legitimitatii la tron, cf. regulilor existente la un moment dat. Dar, cum esenta povestirii duce spre castigatorul defineste “legitimitatea”….

    Si ca o concluzie generala: atat timp cat nu exista un final total, aka moarte “totala” este normal ca povestea unuia sau altuia dintre personaje sa ramana de asemenea nefinalizata. Pe de alta parte, nici un final cu NK invingator definitiv nu ar fi avut logica pentru ca atunci practic nu ar mai fi avut cine sa scrie si mai ales nimeni care sa afle povestea daca toti oamenii ar fi ajuns niste zombi.

  3. Cristian says:

    HBO a declarat ca producatorii au avut la dispozitie si bani si resurse nelimitate pt acest ultim sezon. Ceea ce era si normal, fiind probabil cel mai de succes serial din istoria recenta a televiziunii. In plus, cei 2 producatori au ALES sa astepte 2 ani pana la acest sezon, deci nu au nici o scuza, legata de lipsa de timp, bani sau resurse.

    Ce a fost deranjant pt mine e ca ai un serial unde in primele sezoane ai creat o structura complexa de personaje si povesti ale lor, dand senzatia ca esti capabil sa faci toate aceste povesti sa se intretaie. Fiecare personaj are un scop spre care evolueaza tot serialul, si la momentul oportun acest scop va deveni clar, ca o bucata dintr-un puzzle, iar lipsa unei singure parti din acest puzzle ar fi fost suficient ca sfarsitul sa fie tragic.

    Asta e imaginea pe care a creat-o show-ul in primele sezoane. Nu are absolut nici un sens ca un personaj sa fie urmarit ani de zile, sezon dupa sezon, si la sfarsit sa-ti dai seama ca arcul lui nu a avut nici o relevanta, daca el nu exista sau murea pe parcurs, deznodamantul ar fi fost acelasi.

    De exemplu, Night King nu trebuia omorat doar de catre Arja. Arja trebuia sa ajunga sa-l omoare doar cu ajutorul tuturor celorlalte personaje, si Denerys cu dragonii, si Jon Snow, si Theon, si Bran. Daca doar unul din ei ar fi lipsit din batalia finala, Arya nu ar fi fost capabila sa ajunga sa-l omoare pe Night King. Dupa parerea mea asta a vrut George RR Martin sa faca de la inceput.

    Asa cum a fost episodul, practic Arja putea sta undeva in umbra, sau pitita dupa un copac, fara nici o inclestare intre armate, doar asteptand momentul oportun sa se furiseze si sa-l omoare pe NK. Asa cum au facut sezonul precedent cand -sau furisat in Nord sa rapeasca zombi-ul ala, si au ajuns sa omoare un whitewalker, exact asa putea face si Arya, fara nici o problema.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger