Şi azi, ieşim la public

E o perioadă extrem de fructuoasă pentru pamflete de toate tipurile. Guvernul prezent munceşte intens, ba chiar face ore suplimentare, să ofere motive de satiră. Atâtea, încât aş putea scrie material nou din trei în trei zile.
Noi căutăm să ţinem pasul, pe cât se poate.

Sigur, nu avem posibilitatea materială să facem multe-multe videoclipuri – sport relativ scump – dar v-am oferit săptămâna trecută câteva glimpses în sala noastră de repetiţie, să mă mai oferim material.

Şi, desigur, eterna enigmă a femeii motostivuitor.

În măsura în care ăştia fac alte şi alte demenţe, eu pot scrie noi şi noi pamflete. Dar, ca aceste pamflete să prindă propriu-zis viaţă, trebuie să vii tu, spectatorule, să fii fizic prezent şi să creăm împreună atmosfera. Şi totodată, să mă ajuţi să câştig banii cu care să produc alte şi alte clipuri. Cum ziceam, nu e o distracţie ieftină.

Nu, un “succes” aruncat banal din vârful buzelor, când tu eşti în Bucureşti şi mă citeşti asiduu, nu ţine loc de prezenţă. Sorry ’bout it.

Nu, teoria de rahat asupra condiţiei artistului nu ţine loc de prezenţă. Dimpotrivă. Singurii care se califică să facă teoria de rahat sunt cei care SUNT prezenţi. Restul sunt CAUZA DIRECTĂ a condiţiei de rahat.

Nu, un like pe Facebook nu ţine loc de prezenţă.

Nu, un “cf” în mesaj privat nu ţine loc de prezenţă.

Nu, un “vai, îmi place aşa tare de tine” nu ţine loc de prezenţă. Dacă-ţi place aşa de tare de mine, fii acolo şi susţine-mi munca. Fizic, propriu-zis. Demonstrează-mi că merită, în momentele în care eu însămi ajung să-mi pun serios această întrebare.

Ca să rezumăm: teme şi motive de pamflet sunt suficiente în România lui 2018. Dar merită?

Tu, public, îmi vei da răspuns în această seară, în El Grande Comandante. Calea Călăraşilor, nr. 55. Ora 20.