Am remarcat că perechea mea de amorezi de la Revelion, Eusebiu şi Eulalia, s-a bucurat de succes, şi s-a citit cu mare bucurie, de aceea îi reactivăm pentru încă câteva poveşti.
-Chiar trebuie să mergem să vedem un film de Cristi Puiu? întrebă Eulalia, frunzărind uşor iritată reviewurile de pe cinemagia.
-Iubito, ştii că sunt fan al cinemaului românesc tânăr.
-Păi da, dar ăsta nu mai e cinema românesc tânăr, e cinema românesc bătrânicios din toate punctele de vedere. Nu vrei mai bine să vedem un film care să ne chiar intereseze?
-Insinuezi că ăsta nu mă interesează?
-Da. Şi că te duci de gura prietenilor tăi hipsteri. Că e o impostură destinată să vadă câtă muie ecranizată sunteţi dispuşi să luaţi în numele imaginii de intelectuali.
-Nu înţelegi nimic!
Eulalia se enervase.
-Ştii ceva, măi, Eusebiu? Eu te iubesc, dar falsul în care te complaci uneori mă scoate din sărite. Prefer să fac o labă decât să rabd un film de Cristi Puiu.
-Foarte bine, dădu Eusebiu din cap.
În secunda aia, ochii Eulaliei se aprinseră ca lămpile de girofar.
-Perfect. Hai să mergem.
Eusebiu se uită un pic suspicios la ea, dar în cele din urmă îşi zise: “Important e că vine, restul sunt detalii.”
*
Filmul începu greu. Introducere lungă şi necaptivantă, ca într-o capodoperă cinematografică românească demnă de acest titlu. Eusebiu îşi stăpâni politicos un căscat. Ştia că dacă şi-ar fi acordat luxul, ar fi încasat concomitent o răutate. Brusc, simţi o mână pe coapsă.
“Suntem la film.”
“Jură-te, Căpitane Evident.”
Mâna urcă încet în sus.
“Ce faci?” şopti el deopotrivă alarmat şi tulburat, conştient că în sală mai erau exact patru persoane, la mare distanţă de ei doi.
“Ţi-am zis că prefer să fac o labă, nu?”
“Dar nu mi-ai zis că mie!” murmură el exasperat.
Ea se aplecă în urechea lui şi-i şopti:
“Preferi să i-o fac altcuiva din această sală?”
Mâna urca şi cobora lin, fără să atingă deocamdată nimic esenţial, iar aşteptarea îl făcea să tremure pe interior.
“La cât mă plictiseşte arta poetică băşită a ăstuia, i-aş face o labă şi tipului care face proiecţia.”
Gândul că nebuna se aşază random lângă vreun nene intelectual de 40 de ani şi îi dă jos păienjenişul de pe părul pubian îl cutremură.
“Eşti nebună.”
“Întotdeauna am fost”.
Când în sfârşit mâna îl atinse, îşi stăpâni cu greu un geamăt. În fond, care era problema? Nu erau nici primul, nici ultimul cuplu care se destrăbăla la cinema. Mai ales la un film atât de plictisi… rafinat şi valoros din punct de vedere estetic, băi, boule. Se împinse nerăbdător în palma Eulaliei.
“A, bun, observ cooperare”, chicoti ea.
Îi trase fermoarul blugilor în jos şi îl mângâie lung pe tot întinsul penisului din ce în ce mai erect.
Apoi se opri. El aruncă o privire pe furiş să vadă de ce. Ah! Crema de mâini. În liniştea unui moment interminabil de tăcere de pe ecran se auzi: “Prscct”, în timp ce ea storcea o doză generoasă în palmă.
Simţi cum jena îl ia, ca un val.
“Hai să ne oprim. E…”
Mâna umedă, lunecoasă, voluptuoasă, îl cuprinse iar.
“Ziceai ceva, dragoste?” întrebă ea cu o inocenţă diafană, care contrazicea lucrul manual viguros de dincolo de linia vizuală.
Preferă să nu răspundă. Nu era sigur ce sunet îi iese, dacă deschide gura. Preferă să închidă ochii, lăsându-se în spătar, şi să pară că a adormit – cum făcea şi restul publicului la acest film îngrozitor.
Acum, degetele fierbinţi şi lunecoase îi mângâiau suav testiculele. Eulalia şi amânările ei, care îl întărâtau mai rău decât frecarea în sine.
Şi apoi, o simţi ceva mai jos.
“Ce faci?”
“Nu e evident?”
Degetul ei arătător se freca de orificiul din spate. Foarte uşor, abia simţit. Niciodată nu îl atinsese acolo.
“Ai vrut la cinema, acum uită-te la filmul ăsta oribil şi taci”, murmură ea.
“Nu te las să…”
“Nu intru nicăieri fără permisiune, OK? Uite, ce mochete de pe vremea bunicii au ăia. Artă.”
Lui Eusebiu îi veni să râdă, să plângă, să ţipe şi… ah! Nebuna începuse să traseze cerculeţe lunecoase, abia simţite, exact pe marginile găuricii. Era insultător, obscen, umilitor. Era incredibil de plăcut.
Când se pomeni că se împinge cu şoldurile în faţă, ca şi cum ar întâmpina invazia, Eulalia chicoti scurt.
“De-asta nu ştiu proastele cum să se poarte cu voi. Trag de voi ca imbecilele în loc să vă lase să veniţi singuri.”
“Dar dacă am… ştii tu… gen, căcat pe ţeavă?”
“Iubi, ştiai că cinematografele au bude? Şi că budele au chiuvete?” îi şopti ea în ureche, pe un ton de parcă i-ar fi descris orgii sexuale, în timp ce arătătorul ei lung şi subţire intra şi ieşea, făcându-l să vrea mai mult, mai adânc.
Pe măsură ce îl explora, îşi împingea degetul în faţă. Căuta duritatea de nucă a prostatei. Dar nu fu nevoită să i-o găsească constatativ, ca un proctolog. Brusc, îl văzu cum se crispează din tot corpul şi muşcă din partea de sus a fotoliului din faţă, să nu urle.
“Aha. Cred că ţi-am găsit punctul P.”
Observă imensa pată de pe spătarul din faţă.
“Iubi, eu zic să ieşim acum, înainte-ţi reţină tanti plasatoare semnalmentele şi să te dea la poluţie… ăsta, la poliţie, că murdăreşti cinematografele patriei.”
“Şi plecăm aşa, la jumătatea filmului?”
“E un film de Cristi Puiu, da? Nimeni n-o să se mire.”
Se ridicară.
“Oricum suntem deja singuri în sală”.
Ma intreb, daca ai semnaliza articolele cu NSFW, oare as rezista sa nu le citesc sau m-ar intriga chiar mai mult?
Ce e NSFW? E doar text, n-am pus poză cu penisul. 🙂
Nu-ţi place Cristi Puiu?
Eh well… font-ul e mare, usor de citit de la o posta…am unii colegii care n-ar avea dificultlati sa-ti citeasca blogul, peste umarul meu… Si, din pacate, nu se contorizeaza la VIEWS. Si nici nu ma intreaba pe mine ce blog citesc, ca sa te pot recomanda, insa nu s-ar sinchisi sa spuna altora ca citesc texte obscene 🙂
Iubita mea, de tine depinde să stabileşti limite clare: nu se citeşte peste umărul tău. Punct. Fii mai fermă cu cei din jurul tău, iar ei o să te respecte mai mult. Şi, da, citeşti texte obscene. Aşa, şi?
“Dar dacă am… ştii tu… gen, căcat pe ţeavă?” gen…butonu’ de paypal donate:)))) gen
nu înţeleg.