Să ne facem poştă

Azi, coadă la poştă. Printre participanţii la coadă, eu, care casc de mi se desfac fălcile, în urma traducerii la care am băgat muncă până dimineaţa. Funcţionarele se mişcă încet, încet, de parcă fraierii de dincolo de ghişeu ar avea toată ziua. Mai mult, pe unele din cliente le şi recunosc, se mai înfiripă o conversaţie amiabilă, în genul: “Şi bărbatul? Păi avea problema aia, ştii tu, dar s-a operat, şi doctorii etc. etc. Şi nepoţii? Păi să vezi, bietul Mircea, a lucrat la patron, şi nenorocitul bla-bla-bla puiul maichii, decât să se chinuie, mai bine îl ţine mamaia acasă. Şi căţelu’? Vai, doamnă, să vezi căţelu’…”

În cele din urmă, descopăr că înaintea mea e doar un puştan cu foi de xeroxat în mână. Aleluia!!!

Puştanul: Stimată doamnă, am tras la xerox astea şi s-au tras prost. Vă rog să mi le mai trageţi odată!

Funcţionara: Da, sigur. (Se duce, bz-bz-bz, se întoarce.) 3 lei, vă rog frumos.

Puştanul: Ce faaace?

Funcţionara (sec): Am spus, 3 lei, vă rog frumos!

Puştanul: Cum adică, 3 lei, cucoană?? Păi n-am plătit de dimineaţă, când le-am tras tot aici?

Funcţionara (iritată): Da’ ce, domnule, ţi le-am tras eu? 3 lei, vă rog frumos!!

Puştanul: Nu, nu mi le-ai tras matale, dar mi s-au tras aici! Am şi bonul, mi le-a tras o domnişoară mai devreme… Ce-s io de vină dacă domnişoara nu ştie să tragă?? Ce, poşta nu primeşte reclamaţii?

Funcţionara (furibundă): Angelicoooo! Angelicooo!

Angelica (mică, inconsistentă, buburuzică): Da, doamnă…

Funcţionara: Dacă nu ştii să tragi, de ce te apuci să tragi?

Angelica: Da’ eu nu…

Funcţionara: “Da’ tu nu” ce? Nici una nu ştiţi nimic, şi faceţi numa’ prostii!

Puştanu’: Era doamna de colo!

Funcţionara (către doamna de colo): Ia zi, madam, de când depăşeşti mata ghişeul matale? Ce dracu’ vă băgaţi toţi unde nu vă fierbe oala!!

(Între timp, eu căscam epuizată, şi nu-mi venea să cred. Atâta bâlci pentru 3 ron! Îmi venea să-i dau eu, dar… pe de altă parte… dacă aş fi avut eu nevoie, ar fi scos vreunul din cei de faţă suma cu pricina?)

Puştanul: Hai, cucoană, dă-mi odată foile alea. Vă socotiţi p-ormă. Io nu plătesc de două ori acelaşi servici!

Funcţionara: Trebuia să observi când ţi-a tras-o, nu acum!

Puştanul: Păi dacă am bonul, şi e de aici?? Vreau să vorbesc cu şeful dumneavoastră.

(Pfuuuuu… eu, epuizată, sătulă, intoxicată.)

Funcţionara (sec şi rece): Gata, puteţi pleca. Vă rog să părăsiţi incinta!

Puştanul: Da’ ce-i incinta matale de-acasă? E loc public, plec când vreau eu!

(Îşi adună tacticos foile, le pune frumos în chiloţel, apoi în dosar, şi iese…).

Între timp, în faţa mea se înfige rapid un moş:

Moşul: Daţi-mi şi mie pensia.

Funcţionara: Nu eliberăm pensia pe baza talonului de pensii.

Moşul (ameninţător): Ce ziceţi???

De-aici semnificaţia termenului poştă. Adică: again and again…

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Lorena Lupu says:

    frate lupule, nu pot decât să te salut. sora ta fără şenile.

  2. dadatroll says:

    Mise pare normal sa nuti dea pensie pe baza talonului de pensie. De aia iau si zis talon de pensie.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: