Avem o literatură contemporană absolut superbă. Liberă, îndrăzneaţă, jucăuşă, neîncorsetată, suavă, felină, unduitoare.
Şi avem o literatură contemporană oribilă, grafomană, impostoare, scrisă cu lipsă absolută de talent, urâtă, ignorantă, forţată şi grotescă – nu în sensul artistic al cuvântului.
Ieri seară, m-am filmat într-un stadiu avansat de alcoolizare, cu o poezie din prima categorie. Aparţine talentatului jurnalist şi scriitor Viorel Ilişoi, şi sună aşa.
Acum, am revăzut într-un stadiu de aproximativă luciditate acest minirecital şi nu mi-e ruşine cu rezultatul, drept care îl împart şi cu voi, să ne bucurăm împreună de un text graţios şi bogat în nuanţe.
Şi cred că voi recidiva periodic, când găsesc lucruri care să merite împrăştiate prin popor.


wow. renunt la tricourile cu spiderman, si-mi fac unu’ cu Lorena. :))