Şase ore şi zece minute

Tratamentul de care au parte românii din Diaspora din partea autorităţilor pesediste este absolut abject. Ore în şir de aşteptare în caniculă sau pe ploaie, fără vreo garanţie că vei apuca să îţi exprimi opţiunea electorală până la închiderea urnei.

Ieri seara, pe pagina mea ploua cu comentarii pline de indignare, oboseală, furie, ale unor oameni care aşteptaseră ore în şir la coadă. Şi replici obraznice de la postacii pesedei: De ce n-aţi sunat ambasada sau consulatul, să vă comunicaţi intenţia de a vota?

Acum, să mă corecteze cititorii mei dacă greşesc, dar: a existat vreo secundă vreo campanie de informare care să-ţi spună să contactezi ambasada sau consulatul şi să-i anunţi că votezi? Dacă a existat şi am ratat-o eu, îmi cer scuze. Dar eu – şi mulţi români trăitori în străinătate, vizaţi direct de o astfel de campanie – eram în mod egal uimiţi de noutate.

Acum, însă, că ştim, dragii mei români de afară, vă rog eu frumos. Ştim cu toţii că alegerile europarlamentare sunt doar preambulul, că în PE nu prea ai ce fura. Ciolanul se împarte de fapt la parlamentare. Aşadar, vă rog eu mult, când le vine rândul, anunţaţi-vă toţi buluc la ambasade. Să vedem ce scorneală vine la rând.

Din multele poveşti de la coadă la votat, am observat-o pe cea a tinerei scriitoare Lavinia Călina. Stabilită la Northampton, împreună cu soţul ei, Lavinia a aşteptat pe frig şi ploaie şase ore şi zece minute, într-o coadă aparent infinită. Am rugat-o să detalieze, şi mai jos aveţi povestea ei.

“De când am fost mică, am fost fascinată de tot ce presupunea mersul la vot și alegerile, indiferent că erau prezidențiale sau locale. Cred că aveam vreo 4 sau 5 ani când tata m-a luat cu el la vot și mi-a explicat cu ce se mănâncă și cât de important e să-mi exprim părerea când vine vorba de viitorul meu. De când am primit dreptul de vot nu cred să fi fost vreun scrutin pe care să-l fi ratat. Nici azi nu am putut să lipsesc. Chiar dacă nu mai stau de un an în România, am ținut morțiș să-mi exercit dreptul la vot.
Locuiesc în Northampton, Anglia, un loc cu o comunitate mare de români și m-am bucurat să văd că mulți dintre ei au gândit la fel și au dorit să participe astăzi la vot. Ca emigrant începător ce sunt, nu am știut ce-mi va aduce ziua de azi, așa că nu am plecat pregătită. Văzusem eu ceva imagini la TV din anii anteriori, dar e altceva când o trăiești pe pielea ta.

Aveam alte planuri azi, să merg la vot, apoi la sală, să fac ceva cumpărături, să mai dau o tură pe Diablo3, să fac niște clătite. Apoi, pe la 11, când am ajuns în fața secției de votare, am știut că n-am să mai fac nimic din tot ce mi-am propus.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Coadă secția de votare din Northampton #yeslavot #alegeri2019 #diasporawearuk #alegerieuroparlamentare

O postare distribuită de Lavinia Călina (@calina_lavinia) pe


Din curtea clădirii unde era amplasată secția de votare, se întindea o coadă imensă. În prima fază m-am demoralizat văzând câtă lume era, apoi sentimentul a fost înlocuit de unul de mândrie și ambiție. Toți oamenii aceea erau acolo cu un singur scop: să voteze. N-a contat că era frig, că ne-a plouat, că stăteam în picioare, odată ce te așezai la coadă nu mai voiai să pleci.


Am stat şase ore și zece minute până să ajung să intru în cabina de vot, timp în care am fost impresionată de faptul că nimeni nu s-a împins, nimeni nu a dat coate, nu s-a luat nimeni la bătaie și n-a strigat nimeni da, nu mai deschideți o casă? Nu. Lumea a fost prietenoasă, ba mai mult, dacă erai fumător, ieșeai frumos pe marginea rândului, ca să nu-i deranjezi pe ceilalți cu fumul, iar când terminai puteai să-ți reiei locul fără probleme. Dacă cineva venea cu un copil mic după el (pentru că nu avea cu cine să-l lase acasă) lumea făcea culoar, ca persoana respectivă să meargă în față.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

in line to vote #europarlamentare2019 #yeslavot

O postare distribuită de Lavinia Călina (@calina_lavinia) pe


Lângă mine era un băiat în cârje cu piciorul rupt, însoțit de niște prieteni care îi aduseseră un scaun pe care-l mutau ușor în față când rândul se mișca. În altă parte, niște români făceau chetă, să meargă să ia mâncare. După vreo trei ore, m-a luat și pe mine foamea, așa că am ieșit din rând, m-am dus trei străzi mai încolo și am luat doi burgeri. La întoarcere, credeți că m-a țipat cineva că de ce îmi reiau locul? Ba din contră, am fost întrebată de unde i-am luat, că mai erau oameni ce doreau să-și ia și ei.


În jur, s-au împărțit povești și impresii (multe dintre ele vizau finalul groaznic de la GOT, dar asta e altă mâncare de pește), s-au urmărit posturile TV din România și se scanda din când în când, mai ales când se anunța prezența la vot, sau când erau știri legate de problemele întâmpinate prin țară sau în diaspora. Mulți sunau acasă pe Whatsapp și-și îndemnau rudele să meargă la vot. Alții își sunau prietenii din Peterborough să vadă dacă în localitatea respectivă se așteaptă mai puțin, dar și acolo era jale. Am primit multe încurajări pe rețelele de socializare să nu renunțăm, iar după şase ore şi zece minute am reușit să pun ştampila. 


La plecare, am mai filmat odată coada, părea parcă și mai lungă.

Am plecat cu un oarecare regret, gândindu-mă că nu toți acei oameni vor ajunge să voteze, dar și cu o mică bucurie, căci mi-am îndeplinit misiunea. Nu mai contează răceala ce mă paște, aia se tratează cu supă fierbinte. La fel și corupția. Se tratează cu votul a mii de oameni care nu dau înapoi.”

***

Pe Lavinia Călina o găsiţi pe Facebook şi pe Instagram.

***

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

 

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. antigelu says:

    Cred ca peste tot in “diaspora” s-a asteptat cu orele. Unii nu au apucat nici dupa 4, 5 sau 6 ore de stat la coada sa voteze. La bastinasi a durat mai mult sa parchezi masina decit votul.

    S-a strigat mult si cu sete, in general in directia PSD. Cu invitatie la cărnuri si alte cele.

    Teo Ochi Albastri stie clar cum sa organizeze treaba, sa gatui diaspora la vot. Daca la alegerile trecute ar fi putut avea scuza ca nu se asteptau la milioane de votanti, acum nu au nici o scuza.

    Procesul este acelasi ca acum 20 de ani: buletin/pasaport, apoi transcrierea datelor cu pixul. Desi la intrare, buletinul era scanat electronic pt verificarea unor baze de date (un doritor a fost trimis acasa, nu avea drept de vot cica, dupa ce a stat 4 ore la coada). Pai daca tot il scanezi si deci poti culege datele, de ce mai trebuie transcrise?! Sa stai dupa ei pina scriu?!

    De ce nu se poate vota prin corespondenta ca in tarile…civilizate? Era sa scriu calde. Sau electronic?!

    Politia locala a fost mult mai organizata, peste tot! Se pare ca ei au tras concluziile necesare de la ultimele alegeri si au reactionat ca atare.

  2. Lorena Lupu says:

    I know, boss, de aceea am şi venit cu articolul.

  3. anasylvi says:

    Un articol binevenit, jos palaria, Lavinia!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger