Dar nu se ceartă cu vorbe. Se ceartă coregrafic. Foarte spectaculos.
Am văzut ieri un bărbat şi o femeie, amândoi cu dizabilităţi de vorbire – posibil căsătoriţi sau prieteni foarte buni – care aveau o divergenţă de opinii foarte vie. Şi-o exprimau gesticulând de zor – mâinile lor ajunseseră la viteze uimitoare, şi se vedea că sunt bine proptiţi în punctul lor de vedere – fiecare în parte – , că ştiu despre ce vorbesc – gesticulează, vreau să spun – şi că vor să-l convingă pe interlocutor de dreptatea lor.
Cearta consta de fapt în gesturi şi priviri. Partea frumoasă era că – gesturile neavând potenţialul ofensiv al cuvintelor – erau doar încinse şi foarte hotărâte, dar nu agresive. În nici o clipă nu vedeam cum gesturile vreunuia dintre ei ar căpăta o tendinţă violentă asupra celuilalt. Se vede că muţii noştri sunt mai buni la capitolul comunicare decât noi.
Ideea e că, la un moment dat, bărbatul a simţit privirea mea. Atunci, a realizat şi potenţialul comic al situaţiei: doi oameni stau pe stradă şi gesticulează frenetic unul faţă de altul. A început să zâmbească – şi cred că a cedat. Femeia, care stătea cu spatele spre mine, s-a întors să vadă ce se întâmplă, şi a început şi ea să zâmbească.
Concluzia: ar fi mişto ca toată populaţia României să amuţească pentru un an. Presupun că, paradoxal, s-ar îmbunătăţi simţitor comunicarea 😆
subscriu
tocmai aseara am avut o discutie, dar nu pe mut, cu cel mai bun hover (prieten pe ungureste) al meu … motoul lui in astfel de situatii e ca cine vorbeste mai tare are dreptate.
la muti cred ca cine da mai rapid din maini are dreptate. e “politically correct” sa folosim mutii ca si metafore? sau nu ne punem intrebarea?
păi stai puţin. dacă denigram muţii prin această postare, se putea pune problema corectitudinii politice. dar de vreme ce îi dau drept exemple de comunicare eficientă, mi se pare că sunt mai mult decât corectă politic. 🙂
Şi hover se scrie corect haver. 😉
Am asistat si eu acum cativa ani la o cearta intre doua fete de vreo 12-13 ani, intr-o statie de metrou. Era cam cum ai descris si tu, gesturi hotarate si tari pe pozitie, insa una din ele parea ofensata. Se tot supara si pleca, in stilul rasfatat al varstei, iar cealalta tot venea dupa ea s-o impace. Cand mi se parea ca ajung in sfarsit la un consens, rasfatata se supara iar si facea cativa pasi, iar impaciuitoarea venea dupa ea sa rezolve situatia. Tin minte ca si eu am fost impresionata de cat de multe poti exprima prin semne si priviri (eu fiind o persoana cu un adevarat cult pentru cuvinte si tot ce pot exprima si face ele).
am uitat sa specific ca fetele erau mute, dar cred ca se intelege din context 🙂
lol … pe de o parte ai dreptate … insa eu am vazut o cearta intre muti ..el si ea … care gesticulau foarte mult si repede … si isi aruncau niste priviri , mama soare …daca privirile ar ucide … insa cearta lor s-a terminat cu una bucata palma aplicata de ea pe una bucata obraz, si anume al lui. Deci …
za, aritsch: şi pe mine exact chestia asta m-a izbit. cât de expresivi sunt oamenii, dincolo de cuvânt.
minitu: oops! nasol moment. pe de altă parte, cine ştie ce i-o fi zis el. 😛
Zis ca zis …da ce i-o fi aratat 😛 … pe de alta parte e un exercitiu foarte bun . Sa vb fara vorbe … prin semne … eu il mai practic din cand in cand , insa lumea se pare ca nu apreciaza aceasta incercare de dezvoltare a mea … oare de ce ?
pentru că “trăim în secolul vitezei şi trebuie să ne concentrăm pe eficienţă”. Încheiat citatul.
lol ..eu zic sa incepem o polemica pe acest citat .
un mic off topic … am dat prin preumblarile mele pe blogurile altora, de oameni care se iau de tine , desi nu era vb despre tine acolo, si nici macar nu era blogul tau … cum reusesti ? teach me master 😛 …
apropo de coreografie>
minitu: cred că asta e deja problema lor, nu a mea.întreabă-i pe ei cum reuşesc. 🙂
urdumheit: frumos!
buna idee ai 🙂 sunt de acord 🙂 … 😀 nu ar mai fi atatea dureri de cap…
ar fi o uşurare pentru nervii noştri. 🙂
Unde ai vazut-o pe Lorena, Minitu ? Cine s-a luat de ea si de ce ? Ce a reusit sa faca ? Nu tine doar pentru tine, spune-le si altora. Suntem si noi curiosi.
n-am citit comentariile, asa ca s-ar putea ca ideea mea sa mai fi fost sustinuta, dar poate ca mutii comunica mai bine decat noi pentru ca, prin natura lor, sunt antrenati sa fie rabdatori si calmi. poate ca au inteles deja ca graba si nervii nu-ti aduc nimic bun.
Silviu: Măi Silviu, eu nu am făcut nimic nimănui. Ce mi se atribuie de către bârfitori – e altă discuţie.
Dacă Minitu vrea să ne dea amănunte, m-aş bucura. Dar poate e mai simplu să dai un sărci pe google cu numele meu, să vezi cine ce mai aberează. 🙂
Missesparker: foarte zen comentariu. 🙂
Cred că poporul şi-ar dezvolta comunicarea telepatică,numai ca să se poată certa iaraşi,în modul lor obişnuit!A trecut multă vreme,în cazul meu,de când nu am dat sau primit dreptate în urma unui conflict verbal(cel fizic nici nu a existat vreodată)!În cazul meu cearta se rezumă la o privire,la un gest paşnic,la o plecare……
Iaraşi oamenii despre care ne povesteşti tu,pot fi minunaţi,dacă au avut puterea să-ţi zâmbească,dovadă că cearta lor era una infantilă,asta observând doar după ce ţi-au văzut privirea îndreptată asupra lor.
Sunt de părere că elementele non-verbale,ar face întodeauna din conversaţie o plăcere,totul spus în “cuvinte” simple şi trăiri puternice!Cei doi ,şi mulţi alţii ca ei nu au un handicap,ei deţin o comoară!
Pacifistule, sper că nu te superi că ţi-am editat commentul dar când văd că unii-alţii “pot fii”, am o strîngere de stomac. Oamenii nu “pot fii”, cel mult “pot fi”.
În rest, ai perfectă dreptate în tot ceea ce susţii.
Nu mă supăr,ba chiar îţi mulţumesc!Dar mintea mea chiar nu vrea să asimileze aceste noţiuni elementare!Săraca,o s-o cert puţin!Telepatic!
P.S Şi crede-mă că vizualizez săptămânal asta dar…..se pare,că în zadar: http://dexonline.ro/corect.php (undeva pe la mijloc e explicată treaba cu fi/fii).
Pacifistu: E simplu. Fii e cu doi de i doar la persoana a II-a singular în cazurile:
“fii bun/rău/cuminte/voios etc.!” (doar la afirmativ)
sau “să fii bun etc.”. (conjunctiv)
La orice altă persoană şi orice alt timp, e cu un i.
Aiurea, undeai vazut tu munti care sa vorbeasca.
De exemplu în cântecul “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.”
Deci noi cersim nu munti. Asa ca asa nu.
păi nu suntem proşti nici noi să cerşim de la unii care nu vorbesc. logic!
Silviu : am vazut comentariile de care ziceam, pe http://www.leuldeoras.ro/blog/ si http://simonarrr.wordpress.com. Cauta si ai sa vezi .
Lorena : nu te supara pe mine ca am mentionat asta, nu eram rautacios, doar curios. Pentru ca mi se pare ca multe dintre comentariile rautacioase, le obtii gratuit . Vroiam sa mentionez si asta 🙂
Dar nu mă supăr. E o ocazie pentru mine de a repeta: nu am făcut absolut nimănui din cei care m-au înjurat pe blogurile respective. Nu-i cunosc personal – unii dintre comentatorii înjurăcioşi de colo sau de colo mi-au postat comentarii mârlăneşti sau aberante, şi le-am cerut cu un ton destul de ferm, dar fără “psihopatule – idiotule – cretinule” şi alte insulte a la Andrei Ruse – să îşi controleze limbajul şi atitudinea pe felia mea.
Poţi verifica asta luând la rând numele fiecăruia din cei foarte spucaţi la gură şi dând “Search Blog Archives”.
Atât.
Am vazut deja … si m-am amuzat , tre’ sa recunosc asta. Iti dai seama de multe lucruri despre persoana respectiva, doar din calitatea injuriilor aruncate pe un blog sau altul.
Ok, mă bucur că ne-am lămurit. 🙂
Si iaca asa mi-am amintit de bancul in care cuplul de surdo-muti se certau pacifist, pe ideea “ma doare-n p…ula, plec la peste” 🙂
nu ştiu bancul.
De cand am serviciu de vacanta intr-un supermarket, vad tot felul de oameni. Asa ca, draga Lorena, eu am vazut muti indragostiti, imbracati frumos, zambeau, faceau gesturi de-ale lor, terminate in final cu o imbratisare si cu sarutari.M-am bucurat, pt ca nu-i vedeam deloc complexati.
Mda, am vazut blogurile, dar parca nu se compara situatiile. Pe Leul de Oras apare intr-adevar unul care i-a “dedicat” mai demult un post injurios Lorenei pe blogul lui (Hidden Desires), un post de-ala cu limbaj suburban la maxim. Dar scuza-ma Lorena, pe blogul fetei din Ferentari nu te-a injurat nimeni, ba chiar ai mai scapat si tu vreo cateva vorbe mai acide (penis enlargement, baietel/fetita, incordatule/tristule, bati campii), iar ala cu diacriticele nu prea ti-a raspuns pe masura (linisteste-te, nu esti pe scenă). Eu cred că ma enervam mai tare in locul lui.
Pe bune daca inteleg de ce v-ati certat pe diacritice cand tu le folosesti si aici si pe unde mai comentezi, deci esti cumva de partea lui Dia Kritik cu exemplul pe care-l dai. Pot sa pariez ca ai convins vreo cativa sa treaca la diacritice din cei care ti-au citit blogul.
Mi s-a parut o disputa fara sens intre doi oameni care promoveaza acelasi lucru, chiar daca nu in acelasi fel. N-am chef sa redeschid discutia, dar ce zici cu ungurii nu prea e adevarat. Si aici s-a putut scrie cu diacritice inca de pe vremea lui Windows 98, deci de vreo 10 ani pe putin. Dar lumea e mai comoda, asa cum ai zis si tu. Nu ca asta e un lucru bun.
un an de muţenie… ar fi excelent pentru privitorii TV. să apară becali şi să dea dân mâini şi dân degete, sincopat, întrerupt, după cum vorbeşte. dar geoană, oare cum ar da, explicând iel dă zor cam pân ce parte a spectrului politic s-ar afla.
ciudat: la doamna dă plastic (Nutzyka Udrea), cre’ că nici nu s-ar băga dă seamă că-i mută – ea când vorbeşte, gesticulează, de fapt.
cutza40: frumoasă imagine.
silviu: ba m-a înjurat câte unul şi pe blogul Simonei. Dacă nu ai văzut, fie nu te-ai uitat unde trebuie, fie a şters Simona înjurăturile.
Iar în privinţa acelei discuţii, îţi recomand prieteneşte să o reciteşti cu atenţie înainte de a enunţa o părere pripită. Sau poate chiar tu eşti Dia Kritik?
Deci: eu am protestat pe blogul respectiv nu pro sau contra diatriticelor, ci împotriva stilului iritant al individului de a încerca să impună un lucru deocamdată facultativ prin varii metode de-a dreptul revoltătoare de manipulare şi şantaj emoţional (“dacă nu faci ca mine eşti semianalfabet etc.” )
În ciuda faptului că proprietara blogului i-a atras – mai întâi discret, apoi mai tranşant – atenţia că devine din ce în ce mai inoportun, individul a continuat, ajungând la diverse jigniri şi aberaţii. Dacă nu erau formulate în limbaj suburban, nu înseamnă că erau mai puţin insultătoare.
Dacă îmi spui că mi-a spus că “nu sunt pe scenă” şi nimic mai mult, înseamnă că nu i-ai citit commentul până la capăt. A zis destule… Şi chiar şi acest “nu eşti pe scenă”. Unde, în decursul acelui dialog am pretins eu că aş fi pe scenă? Pur şi simplu, îi atrăgeam individului atenţia că e pisălog şi redundant. Ceea ce nu poţi nega.
Iar faza cu ungurii – iar nu ai înţeles-o. Am spus că ungurii au ales ei, nesiliţi de nimeni, să scrie cu diacritice. Nimeni nu a venit să îi cicălească, să îi streseze, să îi pisălogească, să îi enerveze, să îi calce pe nervi – cum a făcut Dia Kritik în mod repetat cu Simona. Au scris cum au scris, pentru că aşa au vrut. La cât sunt ungurii de orgolioşi – dacă ar fi încercat cineva aşa ceva, ar fi convins toată naţiunea să renunţe la diacritice. 😀
În final: nu ştiu de ce îl aperi pe individ. Dacă ţi-e amic, poate îl scoţi la o cafea şi îi explici prieteneşte că nu obţii ceea ce vrei stresând la nesfârşit oamenii.
Iar dacă tu eşti Dia Kritik – sper să citeşti tot ceea ce am spus mai sus, pentru că nu am chef să mă repet. Şi nu, nu mă interesează – judecând după tehnicile de şantaj emoţional de pe pagina Simonei – dacă o să mor neiubită, dacă o să mor la margine de drum, dacă o să mor virgină sau alte previziuni de-ale tale sumbre legate de cei care nu vor să joace după cum le cânţi tu. 😆
împricinatu’: 🙂
Deci chiar daca aia nu vorbesc pot sa ne dea, nu? Ca tu de fapt zici ca munti asculta nuca vorbesc.
Si nu stiu de ce se pleaca de la o postare frumoasa sau care e tema de meditat si se ajunge la certuri din astea.
Asta deja nu mai depinde de mine. Eu şterg câte injurii pot, dar nu pot şterge chiar totul.
Iluzii!Iluzii!Iluzii!Oamenii,oricare le’ar fi forma de exprimare,daca nu vor depune un minim efort sa’si argumenteze convigerile,actiunile,pasnic sa zic asa,tot la violenta vor apela.Atat timp cat suntem un amalgam de bine si rau,ne vom folosi de ambele parti,si de cea buna si de cea rea.Si cel mai bun om din lumea asta nu se va putea abtine intr’o situatie critica sa nu dea nici macar cu pumnul in masa.Nu mi’as dori deloc ca lumea sa fie nici pentru un minut muta,tot ceeace este prea mult nu’i bun.Dintr’o cearta mai violenta poti foarte bine sa observi cat de rau este un om,daca raul pe care’l manifesta,ii apartine intr’o proportie mai mare sau mai mica,daca este fatal sau nu,lui sau celor din juru’i.Trebuie mai degraba ca cei care ne credem buni,sa dovedim ca suntem buni,nu numai prin teorie ci si prin fapte,exact ca si cu documentarul din postarea anterioara,m’am ingrozit,am plans,mi’a fost ciuda,si…..atat.N’am facut nimic concret,deci lumea a ramas la fel.VORBELE TREZESC LUMEA FAPTELE O PUN IN MISCARE.
Bun. Fă ceva. Înscrie-te într-o organizaţie de voluntari, plantează copaci, adoptă un animăluţ fără stăpân. (Singurul lucru pe care nu l-aş putea face e adunatul de gunoaie – mi se face greaţă şi dacă le simt mirosul de la distanţă.)
Mie una mi-ar fi greu fara sunete. Nu-mi place zgomotul si nu-mi plac certurile, insa mi-ar fi greu sa nu aud sau sa nu vorbesc. Pe de o parte pentru ca stiu ca fac tot posibilul sa imi exprim opiniile fara sa ranesc pe nimeni si pe de alta parte pentru ca nu ma asociez cu oameni ‘loud’. Si muzica data are ma deranjeaza. In primele zile de lucru aici cel mai tare ma deranja zgomotul pe care il fac usile cand se trantesc. Imi plac concertele dar nu imi place sa stau langa boxe. Pur si simplu ma dor urechile. Imi place sa ma pot auzi cum gandesc cand vorbeste sau canta cineva langa mine, dar mi-ar tziui urechile daca un an de zile n-as auzi voce umana. Am nevoie de liniste, imi creez mediu unde am parte de ea. Am nevoie sa aud/vorbesc cu oameni, ma duc undeva unde pot vorbi/asculta pe cineva.
Unii se cearta de placere, altii din obisnuinta, altii ca nu pot mai mult.
Aci ‘la mine’ in puscarie, sunt clienti atat de recalcitranti si periculosi ca au nevoie de cate 2-3 gardieni prezenti cand se deschide usa camerei. Si cu mine sunt cat se poate de respectuosi si sinceri.
Si la polul opus sunt ‘fanii’ tai care vin si sunt nepoliticosi cu tine in mod gratuit (pt tine) si in baza a ceea ce-ai scis si s-au simtit vizati (pt ei). Ei cred intotdeaun ca au o baza in ceea ce fac. Sa nu crezi ca le tin partea, incerc doar sa vad treaba din punctul lor de vedere.
Poate mai multe despre asta alta data insa, acum tre sa mai si plec de la servici 😛
[n.a. n-a vrut sa posteze asta la servici asa ca am salvat si o pun acuma, asa cum e, neverificat de gresale si incoerente]
Măi Anthea, aceşti magnifici fani ai mei de obicei intră pe blog direct cu o mostră de suburbanism sau, după caz, urbanism frustrat. Pentru că aşa e la modă în România “fii mitocan cu femeile că asta vor ele” – am citit eu stupefiată pe un blog al cuiva. Şi pe încă unul. Şi pe încă altul.
Deci nu compara tu bandiţii tăi din străinătate – care au o boală pe sistem – cu frustraţii mei needucaţi, din România, crescuţi de taţii lor la umbra ideii “femeile vor mitocănie”, care nu realizează nimic pe plan afectiv-erotic şi se răzbună pe primul blog scris de o persoană de sex feminin, care le iese în cale.
nu ştiu cum dumnezeu se face: dacă un tip scrie o postare serioasă, răspunsurile lumii sunt pline de respect, pertinente şi la obiect – rar vezi un caz grav de dus cu pluta care sare la aberat, şi în general, e pus la punct de toţi comentatorii.
Dacă o tipă scrie o postare serioasă, e prilej pentru tot soiul de “băeţaşi” să îşi depună icrele gândirii – de obicei, observaţii penibile, puerile şi căutări de nod în papură care se vor inteligente, dar care, paradoxal, arată exact limitele respectivului. Dacă lucrul ăsta mă enervează, nu am de ce să mă cenzurez, Sorry!
Şi nu în ultimul rând – nu mă duc eu pe blogurile lor, ei vin pe al meu.
Ma amuza cum pe toate blogurile “mari” se ajunge invariabil la offtopic. Deci da.
In alta ordine de idei, avem multe de invatat de la majoritatea persoanelor cu dizabilitati. Atunci cand esti … altfel … inveti sa apreciezi altfel viata. Fie ea a ta, sau a celui de langa tine. Dizabilitatile nu trebuie sa fie neaparat fizice sau psihice, la o adica pot fi si sociale. Spre exemplu atunci cand esti izolat, intr-un mediu strain. Personal, eu unul ma opresc o clipa, si neavand ce face oricum, ma uit bine in jurul meu si incerc sa-i inteleg. Dizabilitatile nu ar trebui privite ca pe un complex (de catre cei in cauza), iar noi, cu atat mai mult nu ar trebui sa le privim ca un “defect”. Dar pana la a lua lucrurile exact asa cum sunt, mai avem cale foarte foarte foarte lunga.
Ăla Care Este, în nici un caz postarea mea nu tratează muţenia ca pe un defect. Ba din contră – o tratează ca pe un lucru demn de toată lauda. 🙂
Asa e, te-o fi injurat cate unu si pe blogul Simonei, nu m-am uitat peste tot, am vazut un post cu multe comentarii si m-am infipt acolo.
Te aprinzi prea tare pentru chestii minore. Daca asa ti-e bine, nu e o problema, dar pare ca te consumi degeaba. Dia Kritik, prietenul meu ? Come on. M-am dus special si am mai citit o data tot cu mare atentie. N-am vazut santajul emotional de care vorbesti. Asta inseamna presiuni, amenintari, rugaminti, chestii de-astea care n-au fost folosite. Nici macar nu i-a zis ca nu-i mai citeste blogul daca nu baga diacritice. Nu i-a zis că e semianalfabeta daca nu foloseste diacritice, i-a zis ca nu poate sa le dea lectii altora care fac greseli cand scriu pe stalpi. Asta nu-i santaj, e o parere oarecare. Cine se lasa manipulat de asa ceva? O ziarista ? Poate una de la o revista pentru copii, nu una ca Simona de la o revista pentru barbati si care mai si sta in Ferentari.
Lorena, pe cuvant daca eu vad jignirile si aberatiile de care vorbesti. O discutie banala, nici macar la nivel de flamewar veritabil. Te-a luat valul, dar absolut degeaba. Daca nu i-ai fi raspuns ar fi plecat. Ce chiar crezi ca Simona s-a suparat atat de tare din cauza diacriticelor ? N-ai citit postul cu Miss Bamboo ? Acolo sa fi vazut jigniri si acuzatii de analfabetism de ambele parti.
Ungurii nu scriu toti cu diacritice, Dia Kritik nu e bine informat. Si printre unguri sunt destui care nu folosesc diacritice, mai ales tinerii. Sunt o groaza de unguri si unguroaice pe Hi5 carora putin le pasa de diacritice. Nu mai vorbesc de aia din Romania, ei nu-si iau tot tastaturi US de la magazinele de aici ? Pariez ca scriu si ei fara diacritice, ca romanii. Pentru faza cu scena, intreaba-l pe autor, el stie mai bine. Mie mi se pare ca se referea la implicarea ta foarte puternica, asa ca intr-un rol, dar intr-un loc care nu e scena de teatru.
Pe cine apar ? Pe cineva care promoveaza diacriticele ? Astia sunt o minoritate acum si vor sa se impuna, ce e atat de greu de inteles motivatia lor ? E normal sa-i mai streseze pe majoritari din cand in cand, hai ca stii si tu cum vine asta.
Nu-si doreste nimeni sa mori, cred ca nici Dia Kritik, din moment ce tu scrii cu diacritice ar fi o pierdere pentru el. Da las-o mai moale, ca nu toate merita o implicare atat de puternica. Poate nici Simona nu merita, daca ai citi ce tampenii se scriu in revista la care e ea reporter ti-ai schimba parerea despre ea.
A, si la obiect. Cele mai tari certuri mute sunt flame-urile astea de pe bloguri si forumuri. O sa ramana asa multa vreme, pana o sa foloseasca mai multi plugin-ul Seesmic cu care se pot lasa comentarii audio-video : http://wiki.seesmic.com/Wp-plugin .
Mă enervezi teribil de tare, pentru că insişti să mă baţi la cap cu postarea aia – şi îmi mănânci aiurea din timp, ca să mă duc la blogul Simonei şi să îmi susţin afirmaţiile cu citate. Şi mă faci să cred din ce în ce mai mult că eşti individul respectiv – altminteri nu te-ai fi cramponat în halul ăsta pe o singură chestie, din miile de tâmpenii care circulă despre mine pe net.
Acesta este ultimul comentariu al meu – şi al tău, îţi garantez – pe această temă, pentru că nu am timp de pierdut cu oameni care mă pun să repet aceleaşi chestii de o mie de ori.
Individul şi-a început intervenţia atacând-o pe Simona aşa:
Una bucată răutate – şi penibilă pe deasupra. Scrisul cu diacritice în medii virtuale e facultativ – scrisul corect gramatical – e obligatoriu oriunde. Şi implicit prima acuzaţie de analfabetism din partea lui. Chestie care nu îl împiedică să comită prima greşeală gramaticală: “nu fi” se scrie cu un i. Deci, râde ciob de oală spartă!
Apoi a continuat cu una bucată tentativă de manipulare:
De parcă ar fi el măsurătorul de credibilitate al Simonei! Nu înţeleg de unde tupeul de a-şi aroga o atare calitate.
Fata i-a spus frumos că nu o interesează diacriticele şi nu vede legătura dintre veridicitatea poveştii şi acestea.
Individul a insistat să o cicălească, să insiste şi a emis următoarea cretinătate cu clopoţei – insultă şi aberaţie 3:
Culmea, mai sus o acuza de lipsă de credibilitate, aici nu. Deci, uităm ce behăim de la comment la comment.
Tentativă de manipulare – insultă şi aberaţie 4, respectiv 5:
Ea îi mai spune o dată că nu o interesează diacriticele.
Alte răutăţi şi aberaţii – nu le mai numerotez, că acum stau la calculator să muncesc, nu să pierd timpul dând mură în gură unuia care pretinde că nu vede nişte mârlănii vizibile şi de pe Lună cu ochiul liber:
– dar nu dă un link să ne îmbătăm şi noi de imensa lui prezenţă virtuală – caz clasic de lăudăroşenie găunoasă.
Apoi, după intervenţia mea menită să atragă atenţia individului că e inoportun –
Deci, după toate cele de mai sus – are tupeul să pretindă că nu a jignit-o. Aici, eu râd de mă tăvălesc – şi mai râd o dată de clişeul “nu eşti pe scenă”.
Tot mie:
Aici mai râdem un sfert de oră – pt. că individul nu e “toată lumea”, chiar dacă obrăznicia lui agresivă arată că aşa i se pare, iar între cele două conflicte nici un om cu IQ peste 50 nu ar vedea vreo legătură.
Desigur, nu scap nici eu de manipulare:
Apoi, reîncepe insultele la adresa ei:
Şi desigur, şantajul emoţional final cu ieşire în trombă:
Bun, deci cam atât cu insultele şi jignirile – şi tehnicile de manipulare, şi şantajul emoţional – pe care tu nu le vizualizai. Iar dacă nu le vizualizai nici la citirea cu mare atenţie – e grav.
De ce anume mă aprind eu – şi cât e de minor sau major lucrul respectiv – lasă-mă să decid eu. Deocamdată, te invit prieteneşte să nu o ponegreşti pe Simona – care e un ziarist excelent, i-am citit articolele şi ştiu – şi nici revista la care scrie – cea mai suportabilă revistă pentru bărbaţi, din punctul de vedere al unei femei.
Şi pentru că nu am chef să pierd timp pe această temă, acest dialog se suspendă aici.
Buna dimineata(n-am somn, se pare)!
Am o mare curiozitate: vreuna dintre pesoanele care va ataca macar va cunosc personal? Pentru ca daca acesta ar fi cazul, as putea zice ca macar au motivele lor. Spun aceasta deoarece va citesc de ceva timp si pana acum mi-ati dat impresia unei doamne/domnisoare draguta,inteligenta si, din raspunsurile dvs. la comentarii, amabila. Asa ca eu, personal, nu pot intelege ce ar fi putut detemina o asemenea patima(sau ma rog, din cate vad e mai degraba misoginismul clasic romanesc)in a va insulta.
Ma intreb, oare daca nu va cunoaste niciunul din aceste personaje si v-ar intalni, ar fi in stare sa zica fata in fata aceleasi lucru? Ma indoiesc.
Oricum mie imi place mult blogul dvs. si cred ca o sa va caut cartile.
O zi buna!
*lucruri
Imi face figuri tastatura.
presupunerea e corectă. cei menţionaţi nu mă cunosc personal.
dar nu trebuie să ne amăgim, şi printre cei pe care îi cunosc personal există suficienţi bădărani. Că aşa e naţia şi mentalitatea…
Dupa cum spuneam, nu le caut scuze ci doar incerc sa le inteleg punctul de vedere..iar treaba cu aia de acolo nu sufera comparatie cu astia de aici – te contrazic, nesimtiti si frustrati sunt peste tot. Ba mai mult, acolo gasesti in majoritate romani, aici se aduna de prin toate colturile lumii, care mai de care mai ‘zbanghiu’. Nu de sistem, aia sunt alta mancare de peste. Doar sa nu crezi ca pe aici nu se intampla treburi de-astea. Depinde de multe – ce-ai invatat acasa (vezi cultura si mediul din care provii), cat te duce capul si cate ai bagat la cap din scoala si din experienta, si asa mai departe. Cand te uiti la ei sunt..unii mai egali ca altii… n-ai ce le face decat sa-i ignori, flituiesti samd. Nici n-am zis sa te cenzurezi: e dreptul tau (ba chiar obligatia ta sa iti stabilesti limitele personale. Si tu ai limite clare, ceea ce e un lucru bun (m-am obisnuit prea mult cu termenul de boundaries si nu stiu cum altfel sa ii spun sa sune mai bine, nu ma refer la altfel de limite).
De fapt asta este unul dintre lucrurile pe care le admir la tine, capacitatea de a spune ‘pana aici’ fara sa te certi din prima cu persoana respectiva. Se cheama asertivitate din cate am invatat eu. Ce se intampla daca persoana respectiva continua cu injuriile e o alta poveste si mi se pare normal sa poftesti pe usa blogului-afara pe cei care se fac vinovati de mitocanie.
In orice caz, revenind on-topic, da, surzii si surdo-mutii au pare de un alt fel de educatie, in general. Persoanele care se ocupa de ei in copilarie fie au studii de educatie/psiho/socio samd, fie au suport de la cei cu astfel de studii. Devin ei insisi mai rabdatori si cum copiii invata prin imitatie – ce vad acasa aia fac si ei, cresc un pic altfel. Mai greu fiind sa se amestece cu copii care aud si vorbesc fara probleme, tins sa aibe contacte mai mult cu acelasi tip de copii, care poate comunica in acelasi fel si care nu ii resping si parca asta ajuta sa nu prinda o groaza de prostii. Normal, nu ii poti include pe toti in categoria asta si nici macar nu pretins ca am dreptate. Am incercat numai sa urmaresc un fir logic pt mine.
Pe de alta parte, si eu sunt femeie, ce treaba am eu cu logica? =)) rofl