Specii umane detestabile: Filantropul pe banii altuia

Discutam ieri cu o prietenă care s-a pomenit de câteva săptămâni cu un homeless aciuat în casa scărilor, în bloc. Homeless bonom, inofensiv şi paşnic, dacă îi ignori mirosul nesfânt. Prietena asta a mea e un om care nu se formalizează foarte tare, drept care a trecut peste mirosul de-a dreptul pestilenţial şi i-a dus omului ba mâncare, ba o pătură, ba o haină. Ca oamenii.

Când a scris un status despre asta, din neantul internetului a apărut cea mai odioasă specie de om inventată vreodată, şi anume, Filantropul Pe Banii Altuia. S-a apucat s-o şcolească insistent pe prietena asta a mea că ar trebui să-i dea omului şi vin fiert, şi să petreacă şi timp socializând, că homeleşii sunt şi ei oameni şi au nevoi sociale, şi eventual să-i facă şi o labă mică cu mâna stângă, că erotismul e o coordinată fundamentală a existenţei umane şi tot aşa. I-a făcut caiet de sarcini de zici că era fişa postului la un job full-time.

Acum, nici prietena asta a mea nu e omul care să se lase bossuit de străini pe net, şi i-a zis Filantropului Pe Banii Altuia următoarele: “Frăţiuer, îţi zic care e blocul, poţi tu să preiei nevoile sociale şi activităţile extracurriculare, nici o panică.”

La care, Filantropul Pe Banii Altuia a dat-o subit în diverse. Ideea nu era să ajute el. El ştia doar ce trebuie făcut la nivel de teorie, iar aplicarea era sarcina altora.

*

Sunt follower şi periodic donator la nişte fundaţii care îngrijesc animale fără stăpân. Şi acestea postează foto şi video cu animăluţele recent salvate, cu adăposturile, cu colecta de mâncare şi cu ce mai e nevoie.

Şi invariabil, INVARIABIL, în comentarii e prezent Filantropul Pe Banii Altuia: “Voi vă pierdeţi banii pe cotarlele astea, în timp ce copiii patriei mele se culcă flămânzi în orfelinat, fiinţe fără axiologie corect poziţionată ce eşteţi!”

Iar discuţia e mereu aceeaşi: “Domnu’ coae, nouă ne plac câinii şi pisicile. Asta iubim noi, asta alegem să îmbrăţişăm. Unii cu varii fonduri, alţii pur şi simplu, în regim de voluntariat, pe lângă job, familie şi alte obligaţii. Din simplă iubire. Ce te împiedică pe matale să ne urmezi exemplul, să iei un sac mare de alimente şi să parchezi pe la orfelinatul din raza municipiului matale?”

Şi când povestea ajunge aici, Filantropul Pe Banii Altuia o dă INSTANT în diverse. De obicei, înjurături. Sau acuzaţii că nu este respectat. Sau citate din Biblie. Sau orice altă reacţie destinată strict să enerveze şi să nu aducă nimic constructiv.

*

Filantropul pe Banii Altuia are două noţiuni, când vine vorba de ajutor. Ce trebuie să facă el (CTSFE) şi ce trebuie să facă alţii (CTSFA).

De fiecare dată, CTSFE constă din dat inept cu părerea pe lângă subiect şi sugestii de o imbecilitate crispantă, care violează cu perversiuni logica situaţiei. Atât. Exclusiv atât. Niciodată o mână întinsă real, niciodată un gest propriu-zis de sprijin, nimic util. Strict dat din gură să treacă timpul.

Pe de altă parte, CTSFA este de o elaborare impresionantă, şi presupune genul de investiţie de timp, bani, muncă şi pasiune din care s-au construit imperii.

Dar n-o să-l vezi VREODATĂ pe Filantropul PE Banii Altuia transpunând CTSFA în CTSFE.

Mereu trebuie să “faceţi”, respectiv să “SE” facă. De către cineva. Niciodată “să fac”.

Cred că în mintea Filantropului Pe Banii Altuia, sunt două categorii de oameni: şmecherii (el) şi fraierii (alţii).

Fraierii sunt, pasămite, în totală derută cum să-şi investească resursele şi au nevoie de el să le dea directive. “Nu, nu animale, copii. Nu, nu copii, homeleşi. Psss, fail, n-ai făcut destul. Trebuie să-i construieşti şi castel pe Loara.”

*

În măsura în care toţi Filantropii pe Banii Altuia ar pune real osul la treabă, să hrănească copii din orfelinate, să spele şi să deparaziteze homeleşi, să FACĂ PROPRIU-ZIS ceea ce predică, societatea zilelor noastre ar fi incomparabil mai bună. Aşa, şi-ar dedica toată lumea resursele cauzelor în care crede şi n-ar exista nevoia de discuţii inepte în comentarii.

Pentru că adevăr vă spun vouă: nimic nu e mai enervant decât omul care nu face nimic, dar care îţi dă ţie directive. Nu e ca şi cum ar păcăli pe cineva. Nu e ca şi cum cineva ar zice: “Da, bă, uite-l pe Gogu. Nu a plimbat un orfan de mânuţă vreodată, dar ştie atât de bine ce să fac eu cu banii mei, de m-a dat total pe spate. Mi-a frânt coloana de tare ce m-a dat pe spate. Să ne trăieşti, Gogule, mare om, imens caracter.”

Nu vrei / nu poţi să faci nimic pentru o cauză dată? OK. Dar măcar nu rata fenomenala ocazie de a tăcea.

Nu, datul de indicaţii nu se pune ca muncă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: