Știați că ciordelile din magazin se recuperează de la angajați?

Stăteam ieri de vorbă cu o prietenă.

Despre cum fata care a furat din magazin este apărată de ONG-uri și campanii media, dar o casieră cinstită, care are de plătit din buzunar fentele clienților, gen mărul ăla în plus pe care îl bagă după ce a cântărit punga, nu.

Și eu: Dar casiera aia cinstită spune cuiva că are problema asta, sau trebuie ca ONG-urile s-o angajeze pe mama omida și să citească în globul de cristal ce probleme are ea?

-Păi nu prea are cui, că ea semnează la angajare un regulament de ordine interioară pe care îl au multe multinaționale, și care stipulează fix asta.

-Dar de ce semnează?

=Pentru că altfel nu o angajează ăia. Că angajații de la nivelul pwlime nu aduc modificări în regulamentul de ordine interioară.

-Nu aduc, că nu s-au gândit la asta. Dar dacă nimeni nu s-ar angaja timp de trei luni decât dacă această condiție e scoasă din ROI, magazinele ar elimina-o din pură nevoie de personal. De ce nu se face, de exemplu, o petiție online și o campanie pentru eliminarea condiției că pierderile se recuperează de la angajați, semnată de toți lucrătorii comerciali din România?

-Pentru că majoritatea lor au semnat și o clauză de confidențialitate și nu pot posta despre angajator pe nicăieri.

-Ok, dar o astfel de petiție, cu susținere de la ONG-uri, nu echivalează cu a posta despre angajator.

-Da, right, dar n-o să vezi.

-Să vedem dacă o să văd sau nu.

Mie, dragi copii, îmi plac provocările, mai ales cele cu grad mărit de dificultate.

Acum, sora voastră Lorena ar face o astfel de petiție dar, pentru că nu a lucrat ca vânzător, nu are argumentele de insider.

Vă invit pe cititorii mei lucrători comerciali să îmi relatați în ce mod recuperează multinaționalele pierderile din buzunarul angajaților și să-mi dați toate argumentele pentru care NU E CAZUL CA pierderile de acest tip să se recupereze de la angajați.

Eu o să cooptez ce ONG-uri mai cunosc.

Uite, am această rezoluție pentru 2021: ca nici un patron de multinațională să nu mai scoată de la bietul amărât care muncește de cele mai multe ori pe salariul minim pe economie și-și rupe cârca în cel mai sinistru și stresant job pierderile inevitabile dintr-un magazin aglomerat.

Omul cinstit de jos nu e ignorat pentru că e cinstit. E ignorat pentru că tace ghiocel și lasă să fie călcat în picioare sub deviza “Oricum nu se rezolvă nimic”.

Realitatea e că, dacă declari înfrângerea încă dinainte de bătălie, chiar nu se rezolvă nimic niciodată.

Ca în bancul cu Iţic pe patul de moarte:

-Dumnezeule, m-am rugat de atâtea ori să câştig la loto, şi nu m-ai ajutat niciodată.

Cerurile se deschiseră şi se auzi vocea sfântă şi baritonală a Tatălui ceresc:

-Dar ai jucat vreodată, fiule?

*

Aştept mailuri, comentarii pe blog, comentarii pe Facebook, tot ce vreţi voi. Am şi eu o rezoluţie compatibilă cu pandemia.

*

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. December 28, 2020

    […] și vrea un răspuns. Mi-a scris o doamnă, legat de discuția pe care am deschis-o ieri, legat de modul în care anumiți angajatori imputează pierderile din magazine […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: