Poșta redacției: Despre furtul din magazine

Image by anSICHThoch3 from Pixabay

E o ediție mai specială a rubricii Poșta redacției, în sensul că nu mi-a scris cineva care are o problemă și vrea un răspuns. Mi-a scris o doamnă, legat de discuția pe care am deschis-o ieri, legat de modul în care anumiți angajatori imputează pierderile din magazine angajaților.

Doamna nu e de acord cu mine, dar pentru că își exprimă părerea elegant și de bun simț, îi voi dedica o postare.

Bună, Lorena,

    E prima dată când îți scriu. Speța cu hoața din Carrefour a luat o întorsătură cel puțin ciudată din punctul meu de vedere, deoarece s-a divagat prea mult de la subiect.
Părerea mea e că tipa e o hoață ca oricare alta, a procedat ca ceea ce este și a obținut exact ceea ce urmărea. Să mă explic, din experiență îți spun că ce a făcut fata asta fac aproape toți hoții prinși în fapt, adică scandal și deturnarea atenției. Ei i-a mers de minune pentru că gigelul de la pază e un inept care a picat provocărilor și nu i s-a părut greșit să lovească, mai ales o femeie. Aparte că e nepregătit pentru postul ce-l ocupa, e nepregătit și ca individ în societate. Exact la fel ca o prea mare parte dintre noi, adică un incompetent lipsit de minimul de educație și de pregătire pe un post unde nu avea ce căuta și pentru care nu era apt. 
    Apoi cu recuperarea pierderilor de la angajați. Toată lumea fură, clienții și angajații, există societăți unde e stipulat un plafon de marjă acceptabilă de pierdere și alte societăți unde nu există așa ceva.
În momentul în care tu semnezi un contract ca și vânzător-gestionar practic îți asumi raspunderea pentru lipsurile apărute în gestiune, adică toată marfa ce nu mai există fizic dar apare în inventar și pentru care nu s-a prins un hoț în flagrant sau nu se găsesc filmările cu hoțul în timp ce le fură. Și cum pentru noi, românii, furatul e sport național, crede-mă că marea majoritate a hoților nu sunt prinși și dacă ghinionul face ca lipsa produsului să fie sesizată după prea mult timp de la producerea furtului, să găsești filmarea e o muncă de toată frumusețea.
    E admirabilă inițiativa ta, dar nu cred ca se poate realiza deorece cum ziceam, nu fură doar clienții, ci și angajații, absolut peste tot pe unde am lucrat am avut colegi care au fost prinși în fapt și atunci, genul acesta de persoane niciodată nu o să comenteze când o să li se rețină bani pentru astfel de pierderi dintr-un motiv cât se poate de simplu, ei oricum sunt în câștig.
O dată ce tu furi dintr-o gestiune comună și plătești înapoi doar un mic procent din ceea ce ai furat, practic ești pe plus, nu?
    E foarte complicată treaba asta și nu știu cum s-ar putea ajunge la o soluție să nu mai plătească oalele sparte cei cinstiți.
    Cât despre ONG-ul care o apără pe fata asta, vreau să cred că sunt naivi și că intențiile lor sunt bune, și nu-și dau seama că sunt folosiți, pentru că ar fi trist să nu fie așa, fata merită apărată în ceea ce privește faptul că a fost lovită dar nu prezentată ca o nevinovată victimă a rasismului, deoarece experiența anilor de muncă cu oamenii mă face să fiu 99% convinsă că e o hoață de profesie și nu de conjunctură, mi-ar plăcea să mă înșel, dar…
    Îți admir munca foarte tare și te apreciez pentru felul în care scrii și gândești. 
Mult succes în continuare și să auzim doar de bine! :*
***
Draga mea,
Ok, filmările demonstrează că ne-am precipitat în a judeca ce s-a întâmplat la Carrefour. După ce am văzut extrasul de cont cu vreo 300 de lei, am crezut din toată inima că fata e nevinovată şi s-au luat idioţii de ea degeaba. Filmările dovedesc că ar fi luat produse de pe raft, dar nu ne arată perioada petrecută de ea între momentul în care a luat produsele şi cel de la casă. În fine, nu e treaba mea să decid dacă a fost vorba de o hoţie sau un om care a căzut pradă prejudecăţilor, există tribunal pentru asta.
Să trecem la subiectul care ne interesează pe noi.
Toată lumea fură. 
Ăsta e genul de prejudecată care, recunosc, îmi produce o iritare de nedescris. Dar nu mă voi manifesta coleric, deşi e reacţia mea naturală. Explic de ce mă irită.
E o generalizare de tipul “Toţi bărbaţii sunt porci” sau “Toate femeile sunt curve”. Da, există un grup  relativ mare de bărbaţi porci, pe care e bine să-i evităm. Şi există un grup de femei în care nu poţi avea încredere, care una spun şi alta fac.
Dar dacă ne ghidăm viaţa după asta, nu facem decât să ne dăunăm nouă înşine. În sensul că acceptăm un abuz al celor cinstiţi, pentru a-i pedepsi pe necinstiţi.
Uite cum aş rezolva eu treaba.
Indiferent ce şi cum, pierderea să fie suportată exclusiv de angajator. Punct. No ifs or buts.
O să vezi cum, în minutul imediat următor, departamentele de PR vor face pe dracu’n praznic să angajeze cei mai competenţi oameni şi cei mai responsabili paznici, în loc să facă ceea ce fac acum, să minimalizeze meritele celui cinstit şi să promoveze pupincuriştii şi pilele.
Dacă legea va interzice angajatorului să transfere pierderile pe pălmaş, ăla va deveni brusc mama vigilenţei şi îţi va prinde în flagrant şi pe mă-sa, dacă mă-sa va lua ceva din magazin fără să plătească.
Aşa, pentru că e o situaţie de merge şi aşa, hoţii şi nemernicii profită, iar oamenii cinstiţi plătesc.
Şi atunci, o să întrebi tu, dacă angajatul meu Dorel îmi fură din magazin, şi ştiu că îmi fură, ce fac? Persoana Dorel, nu acest “toată lumea” generic.
Apelezi la justiţie. Tu, angajator, recuperezi de la Dorel, prin tribunal, contravaloarea a 5 baxuri de Premiat şi opt de Bucegi la doi litri, dacă asta a furat. Ai deja departament juridic, deci mari cheltuieli cu procesul nu vei avea. După experienţa asta, îţi garantez că Dorel se va gândi de zece ori dacă va mai dori să mai dea ochii cu vreo instanţă.
Şi nu recuperezi pierderea pe calea angajator – angajat, ci ca parte vătămată într-un proces.
Mulţumesc pentru complimente şi îţi doresc o zi bună.
Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Bubu says:

    Aici unde sunt eu, nu se imputa. O data pt ca nu ar mai munci nimeni. A doua ca ar sar sindicatele 10 m in sus si sa te tii procese.
    Apoi as da eu in judecata pt ca:
    1. Daca am o atributie angajatorul e obligat sa ma instruiasca pt asta. Unde am semnat eu instructaj de paza?
    2. Daca am paza in atributii ca si vanzator, cat din timpul de lucru il pot aloca pazei? Sa dovedeasca angajatorul ca furtul s-a produs in timpul de paza si nu de vanzare sau de aranjare a marfii.
    3. Ce mijloace de interventie am in caz de furt? Aaa, legea nu ma lasa sa il retin pt ca nu sunt politist? Nici sa il impusc? Aaa pai si atunci cum sa raspund eu?

    Problema e justitia romana, vanduta, corupta, plina de incompetenti si de rea-vointa. Un astfel de caz s-ar pierde cel mai probabil in Romania.

  2. Lorena Lupu says:

    Dar tu nu ești în România, nu-i așa?

  3. e.o. says:

    Daca vorbim despre ONG-urile pentru protectia romilor, toata stima, tot respectul si ma plec in fata lor. Nu de alta, dar daca ii critic, conform legii “anti-tiganism” fac inchisoare din start.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: