Tehnica imbatabilă de oprit hărţuirea pe Facebook

Ştii că lucrurile stau nasol când, în intro, îţi pui, în loc de cine eşti şi ce faci:

“NU TRIMITE MESAJE PRIVATE.”

Şi chiar şi aşa, din trei în trei zile, după ce căsăpeşti mai multă pluă scăpată la agăţat decât John Snow wights într-o incursiune după zid, te vezi silit să ţipi public: în morţii voştri, nu mai trimiteţi mesaje private, nu mă interesează să mimez politicos că partikip la un dialog între patru ochi cu o persoană total necunoscută, în timp ce tu îmi confunzi politeţea cu încurajare şi îmi acaparezi din ce în ce mai mult timp, în care puteam face lucruri mult mai utile.

E o problemă că multă lume nu pricepe o idee simplă: UN STRĂIN NU-ŢI DATOREAZĂ TIMPUL LUI. Chiar dacă îţi acceptă cererea, nu îţi datorează taifas şi cu atât mai puţin să mai piardă nişte timp să se “ântâlnească cu tine”.

Iar netul e din ce în ce mai infestat de specimene disperate, lihnite, agasante şi misecuveniste. Exemplu (şi click pe foto pentru mărire.)

Nu, mesajul ăsta privat n-a fost primit de mine. Dacă eu am în intro NU TRIMITE MESAJE PRIVATE, şi tu mi te oploşeşti prima-ntâi în messenger, e clar că nu m-ai adăugat pentru că mă citeai, ci pentru că eşti în căutare de pzzzdă pe net, iar eu nu ofer acel gen de servicii. Mă interesează CITITORI, nu agăţaci, nu orbiteri, nu nefu… şi nu alte specimene disperate care mă confundă cu ceva cumul de celule în jurul unei găuri.

Dar mesajul ăsta privat vorbește despre un grup de oameni și mentalitatea lor bolnavă, cum că interlocutorul E OBLIGAT SĂ LE OFERE TIMPUL LUI, by default. Altfel, liber la insulte și amenințări.

Valul ăsta de hărţuire, valul ăsta de tembeli infecţi şi dezgustători trebuie oprit. Şi iată nişte moduri de a o face, dacă acţionăm cât de cât împreună:

A) Acceptă mai mult cereri de la fete şi femei. 

Ele tind să se cam uite ce ai pe la intro, ce ai pe la poze, şi din zece femei nou adăugate, cel mult două te iau la frecangeală în privat. Şi se descurajează repede, dacă te zborşeşti un pic la ele.

În timp ce a accepta un add de la un tip e un joc de risc cam de 50% – 50%. Genul care îţi urează să mori în chinuri doar pentru că nu te “ântâlneşti” e extrem de răspândit. E şi prost, şi răzbunător. Nu pricepe că tu nu îi datorezi timp şi atenţie, nu pricepe că ai tot dreptul să NU FII interesată şi că e libertatea ta să te vezi cu cine vrei tu.

Nu vrei să te expui la genul ăsta de agresiune, că nu ai de ce.

B) Lasă-i să comenteze, să se manifeste public, să le poţi examina nivelul de stupizenie şi ostilitate înainte să-i bagi în listă. 

Dacă dă like ca obsedatul la 356789 de poze, şi numai la poze – o să te ia la stres în privat. Dacă pune întrebări cretine şi prea personale pentru faptul că nu te cunoaşte – o să te ia la stres în privat. Dacă se dă mare sau face pe interesantul cu teribilisme de doi bani – e la agăţat, o să te ia la stres în  privat.

Acceptă-le prietenia DUPĂ CE te convingi că nu-s proşti şi CELOR CARE DOVEDESC că nu-s proşti. Nu eşti mama prostului, nu e sarcina ta să-l educi.

C) Nu accepta cereri de prietenie noaptea 

Dacă un tip te adaugă mult după miezul nopţii, se simte singurel şi are chef să frece pe cineva la icre. La propriu şi la figurat. Orice accept va fi urmat prompt de “bunăăă, bunăciune mică” sau apel video, sau “eşti frumoasă, să-mi sară ochii dacă te mint” etc.

Acest gen de interacţiune este atât de low, încât eşti mai câştigată dacă bagi un binge cu Chernobyl, cu primele şase sezoane din Thrones, cu Oranjul e noul negru sau cu Mortul plimbăreţ.

D) Nu răspunde la “vreau să te cunosc”, “hai să ne vedem” şi “vai ce tare îmi placi” 

Dacă ăla te plăcea cât de cât, nu doar căuta să găsească rapid figuraţie pentru labă asistată, se uita cât de cât pe wallul tău şi vedea că nu vrei mesaje private, că nu eşti la agăţat pe Facebook şi aşa mai departe.

Sau, mă rog, dacă eşti, te descurci din acest punct, nu trebuie să te şcolesc eu.

Dar dacă nu eşti, genul ăsta de băgare în seamă bruscă şi fără documentare în prealabil îţi trădează instant târletele prost şi tu nu ai timp de târletele prost.

E) Târletele se bucură de atenţie, oricât de low quality ar fi ea. 

“Dar, Lorena, eu i-am spus că nu sunt interesată”.

Sigur. Dar din perspectiva prostului, e aşa: Ăhăhă, mi-a răspuns. Mi-a răspuns, deci e atentă la mine, şi o să fac pe prostul în continuare, s-o menţin atentă.

Şi aşa se nasc şi interacţiunile acelea publice cu 379074367890 de comentarii, în care tu degeaba îi spui târletelui prost că gata, discuţia a devenit inutilă şi pierdere de timp, ăla o să milogească şi o să curvească atenţie cu harneli cretine până când recurgi la block.

“Dar eu credeam că se poate comunica…”

De la un nivel de prostie, creierul lor nu procesează decât “fiinţă cu pzzzdă mă bagă în seamă, fiinţă cu pzzzdă mă bagă în seamă, fiinţă cu pzzzdă mă bagă în seamă”.

Orice i-ai spune, faptul că l-ai băgat în seamă e prioritar şi sigur dacă se idioţeşte mult la tine, la un moment dat o să cazi răpusă de corason espinado direct în plua lui sau ceva.

Concluzia: Nu răspunde deloc la mesaje private, dacă nu vrei să te trezeşti cu tot prostul în discuţie, să-l citez pe ilustrul Nicolae Iorga.

Cu cât te mobilizezi şi tu, şi Rodica, şi Măriuca, şi Vasilica, şi nu răspunde NIMENI, DELOC, la mesaje private de agăţat, cu atât vor pricepe proştii că faza e indezirabilă şi vor începe să nu mai trimită.

F) Dacă insistă, dă-i block mesaje private. 

Târletele, ca herpesul, vine în două categorii: târletus simplex şi târletus zoster.

Târletus simplex dă un mesaj privat de tatonare, vede că nu răspunzi şi se retrage să-şi continue liniştit tentativele de hookup pe tărâmurile infinite ale morţilor mă-sii.

Târletus zoster, exact ca boala omonimă, e persistent şi dureros. Şi îţi ia faptul că nu răspunzi ca pe o provocare. Începe să trimită şi azi, şi mâine, şi poimâine, şi să insiste lung, greţos şi infinit de iritant.

Dacă tu constaţi că ai de a face cu târletus zoster, recomand două variante.

Dacă nu prea ştii să înjuri sau ai multă treabă, block direct la mesajele private. Fără vreo silabă de interacţiune. Amputat piuitul brusc şi definitiv.

Dacă eşti maestră a morţilor de mamă şi ai nişte ore libere, fă-le viaţa uşoară viitoarelor victime ale lui târletus zoster şi ia-i toată urbea natală în pluă, lung, apăsat şi cu penetrări bruşte. Demolează-i spiritul. Fă-l să se întrebe ce caută el în viaţa lui. Descoperă-i punctul vulnerabil şi, ca un adevărat Săgetător, înfige săgeata taman acolo. Fă-l să înceapă să piardă şirul tastelor, şi abia când a dat cu adevărat în bâlbă, dă-i block.

Prin asta, îl înveţi pe târletus zoster să fie mai precaut şi să se teamă. Data viitoare când va începe să agaseze pe cineva, o va face cu 10% mai ezitant. Şi dacă nimereşte mai multe femei care să-i dea cu pluile peste ochi repetat până îi dau lacrimile, comportamentul lui intruziv şi invaziv va scădea.

*

Undeva, trebuie să înceteze tot acest trend al băgării tâmpite în seamă urmate de insulte în cazul refuzului de a te “ântâlni”. Nu, nu te întâlneşti, nu ai nici un motiv s-o faci, nu eşti sex workeriţă să preiei cazuri disperate la comandă şi dacă ăla nu pricepe că nici o femeie normală nu are de ce să fie furnizoarea lui de sex, se califică la băgare în pzzzdă de mamă până se trezeşte la realitatea propriei nimicnicii.

Hai să recreăm pe Facebook atmosfera plăcută de dinainte de valul de agăţaci.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.