La un moment dat, mi se oploşise pe pagină o tipă. Mămică singură, ieşită dintr-o relaţie abuzivă, cu un copil. Cu un job bine plătit, îşi permitea haine scumpe, cosmetice şi parfumuri fine, ocazional o vacanţă în străinătate. Ştiu, pentru că mi se lăuda cu ele de zor.
Tipa asta ura cu sete progresismul şi „wokismul” și, de câte ori subiectul articolului avea legătură, începea să le spurce cu sete. Până într-o zi când m-a prins ușor iritată. Și atunci i-am zis pe șleau. Băi, gigelo, tu, o femeie divorțată, înjuri exact chestiile care ți-au oferit o șansă să rămâi integrată în societate și să ai o viață superbă? Știi cum erau tratate divorțatele în societatea aia tradițională pe care o bocești tu cu lacrimi de crocodil? Erau marginalizate, stigmatizate, condamnate, porcăite cam cum sunt porcăită eu când spun că „nu ai nevoie de machiaj” nu e un compliment. De aceea, ajungeau să îndure abuzuri de neimaginat în căsătorii, doar ca să țină specimenul lângă ele. Tu într-o societate tradițională erai în continuare legată de boul ăla care te-a mințit, te-a jignit și te-a manipulat, și nu doar asta, dar n-ai fi avut acel venit din care te răsfeți cum vrei tu, ci ai fi slugărit gratis la cratița lui în continuare.
Mai ales astea ca tine, care s-au căsătorit greșit și ați avut o ieșire din calvar și o șansă la o viață ok, ar trebui să înălțați slavă cerurilor că există progresism și feminism. Fără astea, cerșeați la marginea drumului să vă întrețineți copiii, pe care evident că boul i-ar fi repudiat după ce a fost părăsit de voi și vi i-ar fi plasat tot vouă pe cap, pentru că, până să intervină statul cu o lege a pensiei alimentare, paternitatea era după cheful boului de a face pe plac mamei sau nu.
Aia a început să se smiorcăie că nu înțeleg eu nimic din nimic, iar eu, cum v-am zis, ușor iritată în seara aia, i-am aplicat un block scurt, să țină tirade retardate antiprogresism pe contul propriu, nu pe nervii mei, mai ales din postura de principală beneficiară a progresismului.
Mi-am amintit de această interacțiune când am citit declarația Arhiepiscopului de Tomis, Teodosie, despre femei divorțate. Că dacă a vrut bărbatul să le lase, bravo lui, dar dacă a vrut ea divorțul, atunci evident că nu e valid, și următorul soț comite de fapt adulter.
Pentru că, pe ritul societății tradiționale pe care o deplângea gigela mea divorțată, VOINȚA FEMEII AR TREBUI SĂ NU ÎNSEMNE NIMIC.
Asta e biserica ortodoxă, cea care e plină duminică de duminică, și în special de enoriașe femei. Care sunt perfect împăcate cu ideea că voința lor nu ar trebui să însemne nimic.
Lumea face miștouri de Teodosie și de minunile pe care le emite periodic, dar omul nu spune decât chestii care, acum o sută de ani, s-ar fi aplicat 100% neironic și care, în alte societăți bazate pe religie, se și aplică 100% neironic.
Societăți în care femeia nu poate divorța, indiferent cât de abuziv e ăla, pentru că voința ei nu contează. Societăți unde soțul părăsit care vine să-și terorizeze fosta cu amenințări, ba chiar violență fizică, e chiar încurajat. Pentru că e important ce vrea el, nu ce vrea ea.
În loc să facem miștouri de Teodosie, sugerez să-l luăm în serios și să înțelegem ceea ce spune ca pe un pericol real și palpabil. Pentru că așa a fost, și dacă nu ne prețuim libertatea, se poate să mai fie.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say