The Passions of the Phoenix

Nu mă pregăteam să mor. Deşi intrasem cu o invitaţie de presă pe numele Veronica Nuştiucum. Dar aproape că am reuşit.

Nu mă aşteptam la experienţa răvăşitoare, năucitoare, devastatoare (şi mai găsiţi voi adjective rimante) pe care a reprezentat-o Enescu în versiunea Phoenix. În pofida sonorizării de rahat palatin (palatin de la Sala Palatului). Ok, o să ziceţi, mai nou toată lumea face Mozart la congă, Beethoven la muzicuţă şi Chopin la frunză de dud. Da, frăţie, da’ contează şi cum o faci! Dacă e să o luăm aşa, şi “un-băiat-iubea-o-fată-da’-ea-moare” e temă fumată de pe vremea anticilor, şi asta nu ne-a împiedicat să plângem ca proastele vizionând Love Story.

Ei, şi cum au făcut-o Phoenix? Vreţi the short version or the long one?

The short version: cu coaie.

The long version: actul scenic al Fionicşilor e de o anume sălbăticie pătimaşă (sau pasională?) care îţi scoală părul pe spate. E limita aceea dintre patimă şi pasiune, dintre plăcere extremă şi durere. Ascultând varianta lor, parcă înţelegi altfel bucata muzicală simfonică. Instrumentele se succed într-un mod care te face să te gândeşti la o spirală ce urcă din ce în ce mai sus. Chestia asta e frapantă mai ales când vine vorba de bucăţi simfonice de inspiraţie folclorică, pe care nu le-am considerat niciodată pasionale (sau pătimaşe?) până în această clipă.

Partea a doua, cea cu hiturile formaţiei, a fost previzibilă. În sensul că am dat cu geaca de podea, m-am dezbrăcat până la tricoul cu mâneci scurte, şi am dansat în neştire. Apoi, am bisat în neştire. În timp ce Ţăndărică rupea nu ştiu câte beţe.

Sunt nemulţumită că nu găsesc nici un upload decent pe youtube. Prin urmare, închei cu un mugur ceva mai vechi de fluier.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Trexel says:

    “E limita aceea dintre patimă şi pasiune, dintre plăcere extremă şi durere”… hmmm, imi suna a sex anal treaba asta

  2. Lorena Lupu says:

    N-am zis “limita dintre dezgust şi durere”, te rog frumos. în paranteză fie zis, sexul anal nu m-a pasionat niciodată.

  3. Trexel says:

    poate parea surprinzator :), da nici pe mine. fiindca totusi acolo m-a dus gandu citind descrierea si pt ca (macar) aici ma simt liber de constrangerile idioate ale unei decente filfizoniste de limbaj… am zis-o, na! puşcă-mă!

  4. Lorena Lupu says:

    nu te puşc, dar nu înţeleg plăcerea din sexul anal.

    plăcere extremă poate fi, de exemplu, să faci sex suspendat cu capul în jos de la etajul 10. sau să faci bungee jumping conectat(ă) la un stimulator de clitoris, respectiv de prostată. sau să îţi umple cineva cavitatea vaginală cu frişcă până la refuz, şi apoi să o sugă cu un pai. etc. etc.

    dar sexul anal nu e nici plăcut, nici extrem, nici nu oferă vreo senzaţie de neuitat.

  5. racusoara says:

    Inca mai e vorba de Phoenix? 😀 😀

  6. Lorena Lupu says:

    Nu, era o divagaţie. 😆

  7. coramica says:

    Da, Phoenix sunt fenomenali, o bucurie pt auz.Mi-au placut divagatiile.D:

  8. Leul de Oras says:

    Browseru meu face foarte urat de la fulgii tai de zapada si mai sunt si pe o super racheta de computador, deci la aia cu pc-uri naspa e si mai nasol… asta asa ca fapt divers

  9. InsaneB says:

    aia cu pc-uri naspa nu e mai nasol… incearca alt browser.. asa ca fapt divers 🙂 dar sa nu divagam de la phoenix ca ne trezim cu fisuri anale

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: