Tot ce face pisica ta pentru tine

Azi e sâmbătă. O zi pentru relaxare, ciocolată caldă, savurat filme pe canapea şi tors de pisic pufos şi moale.

Drept care, e momentul să trecem în revistă toate beneficiile de care ne bucurăm pentru că avem animale de companie şi să le mulţumim că există cu un pliculeţ gourmet şi o oră de joacă.

A) Îţi oferă iubire

Realitatea e că noi, femeile, avem parte de extrem de puţină iubire reală. Nu, faptul că gigel ne dă mesaj privat plin de libidinoşenie sau comentează total pe arătură, fără să fi înţeles ideea principală nu e iubire, nu, complimentele lipsite de substanţă nu sunt iubire, nu, faptul că se trezeşte câte unul să delireze cum vrea bucătăreasă, menajeră şi c**vă gratis NU e iubire. Iubirea înseamnă susţinere, grijă şi gentileţe. Şi nu, f**erea de grijă de tip “parcă ai mai pus un kilogram” sau “eu nu donez nimic, dar uite despre ce trebuie să scrii” în mod definitiv NU e iubire, doar cerşetorie de atenţie cu băgare în seamă aiurea.

Şi în viaţa mea reală, aşa cum vi se întâmplă şi vouă, am avut parte de la diverși de multe etalări de ego, tentative de tranzacţii incorecte sau de prosteală pe față, minimalizare, lipsă de respect “să-ţi arăt că te plac”, băgare în seamă iritantă, dar de extrem, extrem de puţină iubire reală.

Nu e doar cazul meu. Sunt multe femei care nu simt că sunt iubite cu adevărat de partener, ci sunt doar un addenda la egoul lui. Dar femeile respective stau în acele relaţii pentru că singurătatea li se pare ceva oribil şi înfricoşător. Eu aleg singurătatea pentru că îmi place propria mea companie, asum lipsa de iubire as it is şi prefer să nu fiu nici jucăria, nici robotul de bucătărie, nici suflătorul în c** al nimănui, şi să mimez că stoarcerea tuturor resurselor mele fără nimic relevant în schimb ar fi iubire. Iar când îmbătrânesc şi îmi pierd atractivitatea, toată munca de până acolo devine brusc irelevantă, pentru că apare alta mai bunăciune la orizont.

Merci, dar nu, merci.

Ce fac pisicile ca a mea e să ofere iubire. Să te întâmpine cu un miau răsunător şi, pe când era tinerel, un salt direct în braţe, când vii acasă. Să te lingă pe cap dacă a plouat afară, pentru că ele, exact ca alcoolicii, percep apa ca pe un lucru extrem de nasol. Să plângă cu jale când eşti în cadă, pentru că sigur te îneci. Să ţi se cuibărească în braţe când dormi, pentru că aşa se cuibăresc şi cu frăţiorii când sunt pui, să-şi ofere reciproc căldură. Să se întindă lângă tine pe canapea şi să-şi pună căpşorul pe piciorul tău, când te uiţi la film.

Şi iubirea asta e independentă de kilograme, defecte fizice, disponibilitatea de a face efort prin a frige o pulpă de pui sau lenea de a-i da un pliculeţ de 3 lei de la supermarket.

Taman de aceea mi se pare ridicol când vine câte un individ agresiv, needucat, care în mod vizibil nu are nimic de oferit unei femei în afara unei liste lungi de pretenţii legate de câte munci gratuite are ea de prestat să-i facă lui ziua mai bună, fără să conteze cum e ziua ei, iar individul screme ceva de genul: “o să îmbătrâneşti cu pisici”. Bitch, aleg să îmbătrânesc cu pisici! Sunt o companie mai bună decât tine din toate punctele de vedere. Dacă mă-sa alegea să nu-l fete şi adopta în schimb o pisică, planeta asta era un loc mai bun.

B) Te învaţă să ai grijă de alţii

Când creşti într-o familie disfuncţională şi nimeni nu are grijă de tine, nu prea ştii cum arată grija. Prin urmare, nu prea ştii să o oferi.

Dar când am adoptat puiul ăsta mic de pisică, pierdut pe stradă, mi-am descoperit o nouă latură. Aceea în care mergi şi discuţi cu veterinari, respectiv te informezi pe net despre modurile de a avea grijă de sufleţelul mic şi nevinovat. Şi nu pentru că vine cu listă de pretenţii şi sentimentul de misecuvenism, ca boul de mai sus, ci pentru că e puiul tău şi pentru că vrei să-i fie bine.

Când l-am adoptat, stăteam în chirie cu alte trei fete, pentru că pe atunci nu ştiam să-mi monetizez blogul, mocangeala tuturor orientată spre tine era the general way to go, şi se înţelegea de la sine că un student la actorie nu trebuie plătit pentru nimic, că doar e student, dă-l naibii, să se bucure că e băgat în seamă. Fetele alea nu mă văzuseră gătind niciodată, că na: facultate, job pe lângă facultate, trăiască shaormeriile şi sandvişurile de 5 lei de la automate.

În schimb, când a apărut puiul, s-au pomenit cu mine în bucătărie, fierbând apa pentru formulă şi testând temperatura cu degetul.

-Nu pot să cred!

-Păi puiul meu trebuie să aibă lăptic la temperatura camerei!

Aşa arată iubirea adevărată. Lăptic la temperatura camerei, pentru că şi vetul şi netul spun asta. Iar când sufleţelul ăla sătul după o lungă foame se uită la tine cu ochi mari şi nevinovaţi şi se cuibăreşte în inima ta, te simţi RĂSPLĂTIT.

C) Terapie natur

Bine, e o idee bună să mergi la terapie cu un profesionist, pentru că te ajută să procesezi mai bine neplăcerile şi stresul zilnic, chiar dacă eşti sănătos din punct de vedere mintal. Altfel, ajungi să trăieşti viaţa oribilă a frustraţilor ălora cronici, care se hrănesc şi funcţionează doar prin agresivitate verbală gratuită îndreptată împotriva oricui trece pe acolo.

Dar când eşti mic şi nu te-a educat nimeni legat de importanţa terapiei, nu ştii asta. Când vii dintr-un cămin disfuncţional, unde violenţa verbală e regula, nu doar că ţi se pare normal ca oamenii să urle şi să se jignească nonstop unii pe alţii, dar ţi se par normale şi atacurile perpetue de panică şi anxietatea paralizantă cu care defilezi prin lume ca urmare a acestui tratament.

Apoi am adoptat puiul ăsta. Foarte calm, încă de mic, şi transmiţător de calm prin fiecare por. Îmi disipa anxietatea şi panica în numai câteva minute.

Prin el am descoperit armonia calmului şi a liniştii interioare, am înţeles că asta e starea corectă pentru o viaţă bună şi am început să merg la terapie, care să mă ajute să reajung acolo, depăşind stresul şi iritările normale ale unei vieţi relativ agitate.

D) Bună dispoziţie

Eu nu pot avea o zi proastă cu pisica asta alături. Să zicem, am tradus o carte nouă pentru o editură care a promis să fie promptă cu plata, dar te plimbă cu banii de pe o zi pe alta, deşi data finală din contract a trecut ca iluzia tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte.

Nu e nimic mai frustrant pentru un om de bună credinţă decât întârzierea unei plăţi care ţi se cuvine. În mod normal, aş fierbe de nervi. Dar, după ani de terapie şi “pisicoterapie”, ştiu că starea negativă mă afectează doar pe mine, nu pe datornici, prin urmare, iau o jucărie cu pană la capăt, o plimb pe la nasul motanului, mă relaxez, după care le dau un mail amical, în care le spun că au o săptămână să efectueze plata şi în caz contrar, ne vom consulta avocatul pentru următorii paşi şi vom face o campanie de shaming pe toată social media, cu contract scanat, să ştie lumea să nu lucreze cu ţepari.

E) Beneficii pentru sănătate

Aţi observat că, atunci când sunteţi bolnavi, mâţa se lungeşte peste voi şi începe să toarcă. Torsul respectiv nu e doar cel mai liniştitor şi alinător sunet din univers. Specialiştii spun că frecvenţele sonore respective ajută inima şi sistemul circulator, contribuie la vindecarea rănilor şi sănătatea oaselor, iar dacă suferi în mod regulat de insomnii, torsul unei pisici e valeriana naturii, fără efecte secundare. De când am pisică, adorm de cum se tolăneşte lângă mine, şi mă trezesc doar când rage de foame de sparge geamurile la şase dimineaţa. Miaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau. Zgura mă-tii de bestie, mormăi tu somnoros. Miaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau. Apoi dă cu capul în bolul de mâncare, să înţelegi care e scopul şi durata deranjului.

Şi tu, ok, ok, mai taci în plm.

Apoi tu te trezeşti şi nu mai ai somn, iar mâţa sătulă se culcă în pat, exact unde ai stat tu, să arate că adoră locul pe care calci. 😀

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.