Trebuie să #rezistăm în continuare

Încet, dar sigur, parlamentarii noştri graţiază corupţia. Cam ca în bancul cu Bulă şi musca: a ocolit, a ocolit, dar tot în cur a intrat.
Dintre toate formele de abuz public, cel mai periculos este abuzul de putere. E clişeul ăla cu “somnul raţiunii naşte monştri”. În realitate, somnul naţiunii, coroborat cu conştiinţa că eşti intangibil, e mama celor mai crunţi monştri din lume. Ideea că eşti deasupra răspunderii, că faptele tale nu vor avea consecinţe, e cel mai periculos drog.
Nimeni nu are nevoie de scutire de responsabilitate atunci când are intenţii nobile. Când omul îşi negociază cec în alb, ştii că are de gând să cheltuiască, nu glumă.
Iar noi trebuie să găsim modalităţi de a ne apăra. Noi, ca popor. Cu admirabila şi înduioşătoarea coeziune pe care le-am manifestat iarna asta, în frig. Trebuie să ne păstrăm autoritatea în raport cu oamenii pe care-i plătim lunar să ne gestioneze avutul. Trebuie.
Dacă ne-am mobilizat iarna pe ger, şi am făcut bronşite, pneumonii, reumatisme şi săptămâni de block pe Facebook, acum, vara, nu avem nici un motiv să ne oferim propria libertate pe tavă celui mai mare duşman al poporului nostru: compatriotul nostru beat de putere.
Noi suntem o generaţie norocoasă. Am cunoscut frumuseţea şi parfumul independenţei. Am văzut capete de atotputernici ai zilei căzând. Am reuşit să ne negociem propria oază de Europă.
Avem mult de pierdut. În primul rând pe noi înşine, cei astfel recuperaţi. Apoi, drepturile noastre de oameni, de cetăţeni români. Nu, nu vrem să ajungă iar simple baliverne într-un stat neo-mafiot, care îţi fură tot ce ai mai bun şi la sfârşit îţi aruncă pomană un blid de ciorbă, de parcă ţi-ar face o favoare.