De ziua bărbatului

Şi prin “bărbaţi”, nu mă refer la toate simulacrele cu pretenţii de cadouri ale lui Dumnezeu pe pământ, care au impresia că simpla deţinere de instrument cilindric de evacuat urina vine cu o superioritate nebazată pe nimic altceva.
Mă refer la persoanele care, pe lângă aparat de reproducere masculin, au fost înzestrate de la natură cu un creier funcţional, bunătate şi aptitudinea de a privi în jur. Chit că, spre deosebire de simulacre, bărbaţii mai mult tac şi acţionează, şi tocmai de aceea tind să pară puţini şi pierduţi în decor, ochiul atent îi vede, îi apreciază la justa lor valoare şi îi respectă.
La mulţi ani bărbatului care ştie să construiască lucruri şi nu aşteaptă să pice para mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
La mulţi ani bărbatului care ştie să fie prieten, pur şi simplu, fără să încerce să tragă de tine în direcţii în care nu ai nici un chef să fii trasă.
La mulţi ani bărbatului căruia nu trebuie să-i explici situaţii, pentru că se prinde de ele dintr-o clipire.
La mulţi ani bărbatului care stă să-ţi ridice moralul, când te vede iritată.
La mulţi ani bărbatului care ştie să-şi facă omletă, dacă e singur, dar totodată, iese să-i aducă tampoane şi aspirină iubitei, când e într-o relaţie.
La mulţi ani bărbatului care e în primul rând om, nu o caricatură de pulă cu picioruşe.
Mă bucur că v-am avut şi vă am în viaţa mea, însemnaţi teribil de mult pentru mine şi vă doresc multă fericire de ziua voastră.
Luaţi un buchet frumos din floricica voastră preferată.