Foto: John Whaite Instagram
Acest site este citit de o grămadă de lume, cu orizonturi culturale și aptitudini intelectuale cât se poate de diferite, astfel că o să încerc să ofer context pentru toată lumea.
Strictly Come Dancing e o emisiune concurs de dans de pe BBC, și are un format relativ apropiat de Dancing With The Stars, Dansez pentru tine și așa mai departe. Se iau n vedete. Se iau tot n dansatori profesioniști. Fiecare vedetă primește un dansator profesionist, și în decursul săptămânilor, perechile evoluează prin diferite stiluri de dans, primind un număr oarecare de puncte din partea juriului și voturi de la public. Cele două perechi din fundul clasamentului intră într-un dance off, în care interpretează iar un dans, la alegere, și cei care o fac mai bine se salvează pentru săptămâna următoare. Așadar, săptămânal, o pereche e eliminată.
Ultimele trei perechi rămase pe metereze intră în finala cea mare și se alege un câștigător.
Perechi de același sex au mai existat. De exemplu, anul trecut, campioana de box Nicola Adams a ales să concureze alături de o dansatoare, dar perechea s-a retras în săptămâna a treia, după un test pozitiv de covid. Versiunea australiană a lui Dancing with a star a “împerecheat” un dansator cu o drag queen, Courtney Act (deşi am putea obiecta că, datorită aptitudinii ireale a lui Act de a se transpune în personajul feminin, perechea a arătat cât se poate de heteronormativ.)
În schimb, perechea formată din patiserul John Whaite şi profesionistul Johannes Radebe a avut genul acela de carismă, care a atras şi genul de spectator care nu s-a uitat în viaţa lui la Strictly Come Dancing. Cum aş fi eu.
John Whaite, câştigătorul ediţiei a treia de Great British Bake Off şi gazda a nenumărate emisiuni de cooking, era din start un personaj fermecător. Un chip de o frumuseţe clasică, o personalitate caldă și easy going – asta i-a şi adus toate joburile din televiziune, într-o ţară în care personalitatea contează într-un job tv, nu doar pilele şi pupincurismul – un umor jovial şi irezistibil făceau din el preferatul tuturor gospodinelor.
Dar de cum a apărut pe scena Strictly. a fost clar că John se apucase de antrenamente fizice hardcore şi dat jos osânză acumulată de pe la cratiţă de când avusese loc prima negociere.
Şi că îi place să fluture rezultatul.

Siincer, dacă m-aş mobiliza să dau jos burta de bere, aş defila numai aşa pe stradă. Inclusiv în ianuarie. “Să placi la bărbaţi”, ar guiţa câte un mârlete prost care are impresia că femeile au dat vreodată doi bani pe ce crede el. “Nu, băi, ratatule, pentru că îmi plac în primul rând mie şi vreau ca universul să ştie asta”..
Când John Whaite a apărut în competiţie arătând aşa, toată lumea a înţeles că omul n-a venit să se joace. Că he means business. Nu. Că he means BUSINESS.
Johannes Radebe e unul din membrii gay ai ansamblului Strictly, şi evident că era încântat de combinaţie, mai ales că era vorba şi de reprezentare. Când tot ce vezi la tv e straight şi heteronormativ, ruşinea, umilinţa, bullyingul, presiunea socială te chircesc. Când înţelegi că nu e nimic în neregulă cu tine şi există un procent oarecare din populaţie care e ca tine, capeţi linişte interioară şi argumente să lupţi cu proştii.
Dar dansurile celor doi nu au fost fenomenale pentru că erau doi băieţi care dansau între ei ci, pur şi simplu, pentru că au fost impecabil executate, indiferent de sexul combatanţilor.
Cât de adorabil e acest vals:
Cât de teatral şi de slapstick e acest charleston:
Cât de senzual şi de intens e acest tango:
Nu e vorba doar de elementele tehnice lucrate ad nauseam, de sincronul mereu perfect şi de dinamica de cuplu perfectă. Mai e un aspect superb. În toate aceste dansuri, ambele personaje sunt asumat masculine. Nu există un “ok, dar care dintre voi e fata”. Există amândoi suntem băieţi şi exact aia e ideea.
În semifinală, au intrat la duel, să mai emoţioneze un pic gospodinele şi gay-ii. Dar modul în care au dansat duelul… Dacă n-ai reţinut până acum din poveste că albul e vedeta şi negrul dansatorul profesionist, nu izbuteşti, doar din clipul de duel, să îţi dai seama care e care.
Şi când stai să te gândeşti că omul nu e un actor, nici un cântăreţ, să aibă vreun contact cu coregrafia, ci un băiat care bagă tăvi de brioşe la cuptor şi le povesteşte mătuşicilor cu câtă scorţişoară să le pudreze, performanţa e ameţitoare, indiferent dacă eşti gay, straight, pansexual sau împătimit al lucrului manual.
Evoluţia celor doi Jo poate fi privită ca un episod de reprezentare LGBT. Dar poate fi privită şi ca un succes al perfecţionismului necruţător şi al profesionalismului care nu face compromisuri. De aceea aştept cu emoţie finala. Sâmbăta viitoare.
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Sh*t They Say