Un scandal monstruos 2

Din episodul precedent (aici.)

Tema: Într-o noapte, într-o cârciumă are loc un scandal.

Variaţiunile: În cele ce urmează, vom urmări reclamaţiile mai multor martori prezenţi (mai mult sau mai puţin) la eveniment.

2. Chelnerul irascibil

Subsemnatu’ Nelu Robocop Lingurar, care mie-mi zice lumea şi Pişpirică, da’ nu-nţeleg de ce! Că eu nu sunt vinovat că am crescut doar până aici şi se ştieee că toţi marii bărbaţi din istorie au fost mici. Ştiţi vorba aia, că bărbaţii-s ca sticlele de parfum cu esenţa tare sau aşa ceva. Mă rog, toţi prietenii mei ştie că-s mic, dar dacă mă enervez bat o claie de lungăi de se adună de pe jos cu macaraua, deci nu trebuie să măsori omul doar pe lung, ci şi pe greutatea pumnului de fier. În fine, cred că mi-am uitat ideea.
Dar ştiţi, săru’ mâna să trăiţi, eu nu prea ştiu să scriu şmecherii de-astea oficiale către personalităţi importante, de aceea scuzaţi din inimă şi să trăiţi încă o dată.
Deci, mânca-v-aş pipota, cu respect, domnu’ primar, eu vreau, cum să zic aşa… vreau să fac o reclamaţie din cauză de un scandal monstruos. Ca să nu-l supăr pe şefu’, care este cel mai bun şef, şi ne iubeşte pe toţi ca pe copiii lui şi numa’ nu ne caută de păduchi de tare ce ne iubeşte. Şi care pe el îl iubeşte foarte tare fetele vesele, de aceea îi face scandal babele triste. Aşa am avut şi eu ghinion la babe triste încă de la unşpe ani, că de fiecare dată încercam să pândesc pe la baie pe la fete şi mereu mă alunga femeia de servici cu mătura, javra dracu’, şi mă mai şi pâra la director… dar nu despre asta e vorba în reclamaţia noastră.
Da, nevastă, ştiu, trebuie să scrim docimiliul unde locuim cu casa, mai lasă-mă-n pace, babă tristă ce eşti! Sunt domiliciat pe Strada Veseliei, Numărul Haş… Nu, fă, numărul blocului e Haş şi scara e a cincea, pula mea, că are cinci trepte. Şi ce sens are să fie blocul 5 şi scara Haş? Taci, fă, că-ţi rup o mână şi te bat cu ea de-ţi iese clonţul pe cur şi te caci pe gură!
Deci, să trăiţi, dom’ primar, subsemnatu’ eu e dolimiciat la o adresă care nu contează că oricum n-o să veniţi dumneavoastră acasă la mine, că ce să căutaţi în sărăcia asta de casă când dumneavoastră sunteţi primar serios şi eu om sărac cu şapte copii acasă care n-are ce mânca, şi care i-am făcut pentru ca să avem alocaţie, că n-aveam cu ce să ne luăm de băut. Cum, fă, că sunt un beţiv ordinar? Păi, fă, io înainte să te cunosc nu beam decât suc natural, fă. Când te-am văzut prima dată, mi-ai căzut direct în braţe. Dar nu că eream io fromos, ci că ereai tu matoală, dă-te dreacu’. Şi când te-am scos în spatele cârciumii şi ai început să dai la raţe, a trebuit să beau şi eu ceva, altfel mă îmbolnăveam de stomac. Şi, asta e, băutura face femeile frumoase, de-aia trebuie eu să beau mereu când sunt cu tine. Mai taci, fă, că io am aicea de scris reclamaţie la dom’ primar!
Mă iertaţi, dom’ primar, că scriu aşa prost; sunt nebăut şi-mi uit ideile. Apoi, eu n-am prea fost la şcoală, pentru că aveam gaşcă mişto în faţa blocului şi nouă ne plăcea cel mai mult să chiulim şi să fumăm în pivniţa blocului.
Dar să ne întoarcem la reclamaţia pe care v-o reclam eu chiar acum. Nu ştiu ce e cu mine, că mă gândesc mereu la altele, dar aşa sunt eu mai deştept şi mi se nasc multe idei deodată în cap.
Domnule primar, subsemnatul Robocop-Pişpirică Lingurar, zis şi Nelu, dar numa-n buletin, că pretinii mei îmi zice Pişpirică, angajat la clubul „Sexy Balamuc”, care patronul lui este Popescu Gheorghe, care este cel mai tare şi cel mai bun patron, Dumnezeu să-i pupe portofelul şi merţanul, şi să-l ţină sănătos, voios şi cu mulţi clienţi, să-i meargă treaba bine, să ne vină numai bogătani cu bacşiş mare, să mai punem şi noi o vodcă pe masă, că din salariu nu plătim nici întreţinerea. De aia am rămas cu şase luni în urmă şi plecăm la treabă pe scara de pompieri, să nu ne vadă nenea Ghiţă administratoru’. Iar când ne bate în uşă, strigăm cu toţii în cor „Nu e nimeni acasă!”
În fine. Nu asta contează, o s-o plătim, staţi liniştit, dom’ primar, că noi vă respectăm ca pe tatăl nostru. Vreau să zic Tatăl nostru, rugăciunea, nu tatăl nostru Romeo Alendelon Lingurar, care m-a lăsat orfan la 18 ani din cauză de topor în cap, pentru că-i fugeau banii printre degete, şi degetele erau mereu în buzunarele altora.
Aoleu, scuzaţi, dom’ primar, să trăiţi, nu vreau să subînţelegeţi din asta că şi dumneavoastră sunteţi hoţ! Dumneavoastră sunteţi cel mai serios om din oraşul ăsta care nu vă merită şi eu vă respect, pupa-v-aş pe moaşte ca pe icoana maicii domnului cea făcătoare de minuni. Şi dumneavoastră faceţi minuni, dom’ primar. Uite bugetu’, nu e bugetu’!
Dar să trăiţi, dom’ primar, acum chiar trebuie să trec la subiect. Deasupra lui Sexy Balamuc, la etaj, stă o nesimţită…
Dar ştiţi ceva!? Era vorba că azi, ca să scriem noi reclamaţia asta, Popescu Gheorghe ne dă salariul din ianuarie, că de atunci noi trăim decât din şpagă şi promisiuni. Ce-s io prost să fac reclamaţii pentru el şi el să mă lase să mor de foame şi mai ales de sete? Uite, nene, cum a zis el că ne dă banii, apoi că pleacă la bancă, apoi că banca e închisă şi apoi că mai vorbim săptămâna viitoare!
Stimate domnule primar,
Vreau să reclam că nu mai vreau să reclam nimic, până nu-mi văd salariul cu ochii! Nu-s io prostu’ nimănui, şi noroc că la Sexy Balamuc e şpăgile mari, că altfel aş pleca de astăzi.
Nelu Robocop Lingurar, zis şi Pişpirică.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: