Sau “Viaţa este un banc”. Dar prefer varianta cu bătutul, pentru că surprinde mai just esenţa. Cert e că aş putea deschide un overheard in Bucharest reloaded cu fazele care mi s-au întâmplat ieri.
1. Tramvai 32, parcat la capăt de linie
Urc, compostez bilet, mă aşez pe un scaun şi întreb o mononeuronică, dotată cu ochi mari şi goi, de peşte proaspăt prins:
-Nu vă supăraţi, a câta staţie este Piaţa George Coşbuc?
Aia se uită tâmp la mine:
-De unde?
(Deci, tramvaiul, insist, era oprit la Unirii, la capăt de linie, bla-bla.)
-Din Piaţa Matache, doamnă. Fac eu scăderea.
——————-
2. shooting cu fotograful Cătălin Olteanu, zis şi Sharky
Eu, în culmea durerii postMaxim, dau pe gât o bere din două înghiţituri. Sharky:
-Văd că rezişti bine.
-Fâs. Îmi înecam şi eu amarul.
-Da, dar vezi că amarul ştie să înoate.
——————-
3. strada Habar-n-am-cum-îi-zice, două pirande măturătoare cu o Libertate în mână.
-Vezi, fă, că se poate şi fără?
-Cum să se poată, fă, eşti cu capul?
-Ba se poate şi fără, să mor io.
-Fugi, fă, de-aici, că n-ai cum! Nu se poate fără!
“Fără ce?” începe să mă chinuie pe mine curiozitatea, şi ciulesc o ureche spre ele.
-Ba se poate, mânca-ţi-aş!
-Fă, eşti tâmpită de puţi. Nu se poate fără!
-Ba uite că zice şi la zear! (Şi deschide gazeta): “Bebeluşul fără creier a ajuns la un an.”
Mda, din câte se pare, organele inutile se atrofiază progresiv şi dispar. Legea evoluţiei. 😀
:)))))))))))))
made my day
“de unde?”
adevărul e că tot tramvaiul s-a uitat o clipă la ea, stupefiat, apoi au izbucnit la unison în râsete.
Meh, la 3 completam cu “Daca voi ati ajuns la varsta asta e clar ca se poate si fara!” :))
Si apropo de viata, banc si postu anterior despre cultura…
http://wulffmorgenthaler.com/default.aspx?id=c081a54d-1ab3-4b58-bcab-2248145e7e69
Azi am patit si eu una: intru intr-un magazin cu gandul sa-i iau lui iubi meu o geaca. Intreb: “unde sunt expuse gecile pt barbati?”la care, vanzatoarea blonda:”pentru ce?” iar eu, zambind:”pt extraterestri, lasati ca gasesc singura”.
😀 😀
@coramica: mai nasol era daca zicea “pe-aici va rog, domnule” :))
A, daaa!
Lol 😀 Cora, o faza simpatica tot cu magazine: undeva prin Mallul din cotroceni:la hainele de copii scria, frumos deasupra “girls” si “boys”, la alea pentru adulti- cica “mans” si “womans”. Adica pe bune… mai bine scriau si ei ce stiau: cocalari si pitipoance.
Sărbători binecuvântate !
Rofl
1. Logica alternativa spune ca poti incepe numaratoarea de unde vrei tu, nu neaparat de unde esti 😛
Probabil i-ar fi fost mai usor sa numere de la o statie mai apropiata, usor de recunoscut, asa ca te-a intrebat ‘de unde’ ca sa castige suficient timp sa numere statiile… ce te invata Bucurestiul asta! lol
2. De acord cu Sharky 😀
3. Super! Asta explica nu numai raspunsul pe care l-ai primit la nr. 1, dar si existenta bancurilor cu prosti, si ‘evolutia’ culturii.
Toate cele bune (hugs all)
păi George Coşbuc era a doua staţie de la Unirii. 😀 😀
Super :))
Bancurile au palit acum in fata postului tau.
Si da, tramvaiul 32 este de fapt un ocean nesecat de inspiratie. Macar o data in viata merita sa urci in el.
🙂