Săptămâna asta, Teatrul Fără Frontiere al neobositei Mihaela Sârbu (pe care eu o admir fără rezerve, şi ceea ce credeţi voi că e cravată roşie, e doar limba mea scoasă de un cot 🙂 ) a organizat un atelier palpitant de actorie la Centrul Naţional al Dansului.
Cu un prof american, desigur.
Şi rezultatele se văd de a doua zi. Pentru că un prof american nu simte nevoia să piardă timpul de lucru povestind câţi l-au aplaudat când a jucat el “Othello” la Teatrul Naţional din Dăbuleni, nu simte nevoia să te umilească doar să-ţi arate câte ciorchine de coaie are el, iar dacă se întâmplă să greşeşti, GUESS WHAT! Te trage discret la o parte şi îţi atrage finuţ atenţia! Şi de îndată ce observă că ţi-ai corijat greşeala, PROFITĂ DE URMĂTOAREA SCURTĂ PAUZĂ, SĂ ÎŢI ZICĂ “Congratulations, you’ve got it!”
Aşa, e normal ca oamenii să participe la curs cu mintea şi inima deschisă, şi să asimileze tot ce vrei să le transmiţi. Pentru că dăscălimea română uită un amănunt extrem de important: Omul nu e robot. (Şi nici papagal). Să mai zic o dată: “muie, învăţământ românesc?”
Nu. Prefer să îi dedic un mic cântecel (previzibil, ştiu – celebrul “liţă chiţălău” 😀 ):
hm, total de acord, lorena! am simtit asta la cateva sesiuni de training cu niste olandezi, americani,elvetieni, in contrast cu vreo trei cursuri tinute de romani…
românii cărora le încredinţezi o misiune profesorală capătă pe loc impresia că materia pe care o predau se numeşte “coaiele_mele”.
mda, neputandu-se “preda” pe ei insisi, ne predau anost niste materii
“coaiele_mele” in sistem de predare intensiv. 🙁
Nu sunt de acord, am avut parte si de profesori foarte entuziasti. Binenteles ca sunt multe rebuturi dar chiar pentru aia 10% sa zicem care-s exceptionali prefer sa nu-i bag in aceeasi oala.
Sa vb numai de profesorii de actorie?
sau ¨coaiele_mele¨ sau ¨hai_sa_ne_prefacem_ca_facem¨.
scuze ca ma bag dar nu ai invatat si tu in invatamantul asta romanesc?
Dna Mihaela Sirbu merita toata stima;a dat dovada de inteligenta intr-o lume de egoisti si orgoliosi,intr-o tara saraca (financiar).Sa intelegem ca te-ai inscris la cursul asta cu Rich Brown?Daca da-baga o poza in “costumul” specific.Merge si cu telefon mobil.
In Adevarul de azi -un interviu f.interesant cu Marcel Iures.
marius. păi tocmai că se predau pe ei înşişi. 🙂
matinight: aşa ceva.
cipslim: să-mi spui şi mie unde stau ascunşi entuziaştii cu pricina, te rog.
raluca: da, exact, cele două extreme.
george83: nu, în învăţământul ăsta românesc doar mi-am făcut nervi. de învăţat am învăţat în timpul liber.
cucuclan: ce-s obrăzniciile astea? de când îmi spui tu mie când şi ce să îmi pun pe blog?
Sunt un bou penibil.
asta e problema ta, nu a mea.
pai tocmai; ca metoda, nu e rau 🙂 problema e ca nu au nimic in ei insisi care sa merite sa fie predat
greşit: eu, când vreau să studiez ceva, vreau să aflu informaţiile relevante şi modul în care se pot utiliza acestea, nu cine e pulică frânarul care e plătit pentru a mă pune în temă.
respectul se câştigă prin relevanţă şi eficienţă, nu prin îngâmfare.
stai ca nu ne intelegem; eu nu vreau ca profesorasul sa ma puna in tema; tema o studiez si singur; vreau viziunea lui musiu despre tema iar daca nu stiu tema, sa ma convinga sa ma apropii de ea. pe un drum bun
vreau trick-urile, sfaturile incerte si vreau povestile lui daca le are,
doar ca asta zic: on average, nu prea le are 🙂
corect, nu ne înţelegem. tu vorbeşti despre lucruri care pot fi studiate din cărţi, eu despre lucruri care trebuie neapărat înţelese – şi înţelese la marele fix, nu “în general” – pentru a putea fi aplicate.
uitasem ca unii se nasc invatati….si mai ales uita de unde au plecat…
nu am de gând să merg mai departe cu un dialog ranchiunos şi tendenţios.
care e problema ta de fapt? ce crezi că demonstrezi cu remarcile astea de doi bani?
din câte îmi amintesc, nu mă cunoşti personal, nu m-ai cunoscut nici în copilărie, ergo vorbeşti în totală necunoştinţă de cauză. dacă nu te simţi ridicol făcând asta… e o problemă. desigur, nu a mea.
in primul rand dialog ranchiunos si tendentios este cam pe fiecare post al tau :)..in al doilea rand m-am simtit oarecum ofensat cand ai injurat tot sistemul de invatamant romanesc. Unii au invatat si sunt oameni de calitate datorita acestui mult hulit sistem si nu mi se pare corect din partea ta sa ne bagi pe toti in aceeasi oala datorita faptului tu ai avut ghinionul sa intalnesti profesori prosti sau ca poate se luau toti colegii de scoala generala de tine si ai ramas cu anumite sechele (toti avem anumite sechele asa ca nu trebuie sa te superi prea tare). Stiu ca experienta proprie “bate” orice logica dar fiind un om de cultura ma gandeam ca poate esti putin recunoscatoare fata de un sistem care ti-a “dat” cititori si colegi de breasla.
d’accord;
bottomline: cand aud din astea cu “invatamantu’ romanesc care naste, si produce si dezvolta si nush ce mai face” sau “n-ai crescut si mata tot in invatamantu asta?” imi vine sa dau drumu’ la wagner si sa pornesc razboiu’
si eu sunt un baiat pasnic, calm si curgator
pai invatamantu romanesc secera mai multe talente decat naste; trebuie insusita tehnica lui ilie nastase: “cum ai invatat tenis, ilie?” “am facut exact pe dos de cum imi spuneau profesorii de pe progresu”
george83: şi dacă zece proşti simt impulsul irezistibil de a se arunca în fântână, trebuie neapărat să-i maimuţăreşti? (asta vizavi de dialogul tendenţios de la postările mele.)
două la mână: nu ştiu dacă mult hulitul sistem ne-a făcut oameni de calitate, sau ambiţia noastră de a ne autodepăşi. fiecare realizare majoră a mea s-a datorat muncii mele asidue din timpul liber, când încercam să compensez ce nu am primit de la oamenii plătiţi de stat să mă înveţe lucruri. şi cred că mulţi au poveşti similare de viaţă.
marius: exact ce spuneam!
@marius: in orice lucru pe care il efectuezi exista un model de lucru. Ti s-a dat modelul Ilie Nastase pentru ca a fost unul de succes si este absolut normal (doar nu vrei sa ti se predea un model de ratat). Ca poate tie nu ti se aplica este alta poveste dar o baza trebuie sa existe. Totusi mai bine dai drumul la Wagner…
@lorena: normal ca omul in sine are dorinta de a se perfectiona si autodepasi (este psihologie de clasa 1) dar cum i-am spus si lui Marius: trebuie sa exista o baza. Faci o mare gafa si pui pe toata lumea in aceeasi oala. Scoala nu te face geniu (te nasti dar este alta discutie aici) dar iti da un impuls si o posibilitate. Nu pot sa cred ca tu nu ai invatat nimic de la scoala si mai ales din UNATC (din cate am inteles). Daca vrei sa vorbim pe cazuri concrete este ok dar daca vrei sa generalizezi sa stii ca aici gresesti si insulti multe persoane doar de dragul conversatiei. Uite si un exemplu de produs al scolii romanesti (primul iesit la gugle): http://student.hotnews.ro/stiri-burse_stagii-5415832-olimpic-matematica-mereu-poate-cineva-care-intreaca-urmatorul-concurs.htm
Da, cand ai termen de comparatie, problema devine chiar scarboasa; cand vezi ca e posibil sa se intample lucrurile si altfel…
Am avut profesori din ambele categorii, in 16 ani de scoala + cursuri si trainig-uri pe de laturi. In cazul meu, cu cat erau profii mai scarbosi, cu atat invatam mai putin in timpul cursului si puteam spune ca discutiile de pe coridor sau de prin diversele bodegi pe unde chiuleam cu colegii erau mai informative.
Cand nu faci ceva din placerea de a starni interesul pt subiectul respectiv ci mai degraba iti doresti admiratori decat studenti, atunci intervine problema imaginii de sine – trebuie sa te lauzi mult si cu voce tare, ca poate te crede cineva si te simti mai bine…Ceea ce n-are nimic de-a face cu materia respectiva. Sau cu vederile profului respectiv despre materie, cum s-a sugerat mai devreme.
Cred ca ma opresc aici..am senzatia ca nu fac devat sa repet ce s-a mai scris deja si ca nu fac asta intr-un mod foarte coerent…La ora asta cred ca se cheama ca vorbesc in somn.
Si totusi, in final, de ce va certati oameni buni? Vad ca postarea se cheama ‘Viewpoints’. Nu se poate sa acceptam ca fiecare vede problema altfel? Nu e un capat de tara…sau e? Na uite va mai dau un englezism, poate o ajuta: agree to disagree.
Si cu asta basta, ma duc la somn. S-aveti o zi buna 🙂
Profii de care am avut parte …
(precizez că am fost la stat, la o secţie considerată “bună” – nu că s-ar fi dovedit bună în realitate)
Trei erau într-adevăr ca lumea – reuşeau să te facă să înţelegi materii dificile şi chiar îţi trezeau interesul.
Doi au fost jalnici – presupun că erau ţinuţi în facultă din milă sau dintr-un fel de solidaritate profesorală. Totuşi nu ăştia au fost cei mai răi – măcar erau conştienţi de statutul lor şi nu erau agresivi şi aroganţi.
Mai enervanţi au fost alţii: un şef de catedră sau altă funcţie importantă care preda înfiorător, bine că măcar asistentul făcea seminariile şi reuşea să ne lămurească. Ei bine proful se uita întotdeauna la noi cu un dezgust suveran, de genul ce nesimţiţi, tâmpiţi, lipsiţi de respect şi neinteresaţi de şcoală suntem. Bine că nu era o materie grea, aveam seminariile şi cumpărasem cartea.
Apoi o proafă pe care am urât-o cu sinceritate toţi. Prezenţa era obligatorie la cursuri şi la seminarii, dar în loc să rezolve problemele se apuca să ne povestească despre familia ei, despre vecini, despre apartament, despre respectul care exista la generaţiile anterioare, etc. O parte din oră critica ţinuta vreunui nefericit şi ne explica cum că nu ne dăm seama noi seama acum, dar şcoala e o sărbătoare şi-i musai să ne prezentăm îmbrăcaţi în consecinţă. N-am avut o singură problemă rezolvată în tot semestrul. Şi era o materie grea! Când unul dintre noi a încercat să se lămurească dacă o să termine măcar o problemă, a dat un răspuns mişto “or să treacă numai cei care vor să înveţe, eu la seminar vă prezint doar bazele …” – bine, fa, ne-am prins că tre să ne descurcăm singuri cu materia, dar măcar lasă-ne să tocim din cărţi, să nu mai pierdem naibii vremea cu tine.
Dar cel mai cumplit curs l-am avut cu o proafă care-şi deschisese firmă, voia să fie şi afaceristă de succes şi “doamna profesoară”. Am văzut-o de două ori la curs şi o dată la examen, în rest îşi trimitea angajaţii să ne ţină cursurile. Şi măcar dacă le-ar fi ţinut, dar bieţii oameni erau complet pe dinafară.
În fine, astea erau extremele – majoritatea profilor erau indivizi relativ conştiincioşi care nici nu străluceau, nici nu enervau.
Dar doar patru cursuri au fost utile din toată faculta, în rest …
marius are dreptate … eu deja am pus wagner-ul la maxim … acum ascut cutitul ….
Am avut si eu profi extraordinari; dar intotdeuna mi s-a parut ca “sistemul” in sine e de un mare mare cacao; iar aia care sunt profi extraordinari sunt asa -hai sa nu zic vorba mare aia cu “impotriva sistemului” dar oricum, independent de el.
Părere şi experienţă personală: Unu, tot ce am invăţat in şcoală am invăţat cu de-a sila, pentru că nu erau interesante cursurile nici cu rugăciuni. Doi, orice pornire originală a mea a primit nota 8 iar 10 şi bursă luau ăia care toceau pe de rost (vorbesc de o mare facultate din Cluj). Trei, am câştigat bani studiind în afara cursurilor nişte domenii care nu ni se predau la şcoală gen “Search Engine Optimisation” sau “Glosare de termeni in domeniul reţelelor si programării”. Treburi de astea. La şcoală ne-au invăţat teorie şi multă labă.
Nu, nu imi plac majoritatea profilor români.
Profii străni cu care am lucrat m-au impresionat plăcut.
Nu, scoala română, in maj. cazurilor nu te pregăteşte pt viaţă şi nici pt. joburi. De aia, in vremurile mai vechi, tinerii şi-ar fi vândut un rinichi pt. un serviciu bun.
Acum nu ştiu cum e.
nush dac’ai vazut da ai fost declarata mare artista contemporana aici
eu? contemporană?