Mulţumesc, T. O. Bobe

Vezi că te vorbiră azi de bine la Vorba de cultură la România cultural. Teo Bobe, întrebat de Ema Stere de un volum colectiv, a zis, lasă, dom’le, poveştile mele de acolo, să le vezi p’ale Lorenei Lupu.
Nemuire la România Cultural, statuie, ce mai vrei?

Sincer, printre denigrări de la cocalari odioşi care n-au citit un rând din mine dar, tipic clasei de nevertebrate din care fac parte, îmi atacă scrierile pentru că persoana mea îi oftică, sau cotcodăceli de la muieri inculte care au impresia că scrisul de calitate e musai frumos şi suav, printre scriitori care nu-şi laudă decât membrii propriei găşti, iar pe restul îi ignoră sau îi vorbesc de rău, printre artişti care au impresia că recunoaşterea valorii altuia e  ca o negare de sine, drept care ei sunt singurele valori, iar restul trebuie omişi, anihilaţi, negaţi (iar în cel mai rău caz te şi victorpontează, folosindu-se de munca ta fără să precizeze sursa), o astfel de recunoaştere onestă din partea unui om care nu-mi datorează nimic, pe care l-am văzut de maximum 3 ori în viaţă şi care nu aşteaptă nimic de la mine e ceva ireal.

E înduioşător şi mobilizant.

MULŢUMESC, T. O. BOBE.