Aş vrea să semnalez încă o chestie pe care o detest la făptura umană, din toată profunzimea sufletului meu.
Anul 2008. Criza adia subtil, dar era cvasi-underground, adevăraţii stâlpi ai societăţii habar n-aveau de ea. Salariaţii lor erau nişte lepre arogante, atât de tupeiste şi de nesimţite încât omul normal pur şi simplu nu reuşea să încapă de ei.
Anul 2012: Şir de falimente, reduceri de personal, foame mare. Vechii aroganţi se transformă în nişte piperniciţi slugarnici, “săru’ mâna, şefa”.
Eu nu înţeleg genul ăsta de modificare de atitudine în funcţie de cât câştigi. Indiferent dacă mi-au intrat în cont 2.000 de euro lunar sau 800 de ron, întotdeauna i-am tratat pe oameni la fel: cu drag pe cei în care întrezăream potenţial şi cu silă profundă pe nevertebrate şi pe proşti. Sau, dacă omul în care întrezăream potenţial se vădea a fi o mizerie ambulantă, îmi revizuiam atitudinea şi-l flegmam în bot. Dar pe oamenii normali i-am tratat normal, indiferent de nivelul meu de venituri şi de fală.
Discutam cu ceva vreme în urmă cu Boerescu despre stilul ăsta de a o arde ca un gunoi arogant când ai pe cineva să-ţi îndese bani în cont şi despre slugărnicia aferentă momentelor de low-cash. Şi vine Boerescu cu explicaţia:
-Aşa recunoşti originea rurală. Ştii, la ei la ţară, ăla care are vacă nu stă de vorbă cu ăla care are doar bordei de humă. Ăla cu zece găini nu se uită la ăla cu două, iar ăla cu tractor se pişă în capul ăluia cu căruţă.
Am observat si eu: acum se ride mai mult la glumele sefilor 🙂
Sau se comentează infinit mai mult căcat nefundamentat pe bloguri de către troli cu creiere de balegă.
Jean-Claude Carrière povestește despre un ermit celebru care privind în zarea deșertului vede un norișor de praf ce se apropia, un tânăr obosit apare în cele din urmă și-l roagă să-l lase și pe el să asculte sunetele pe care lira fără coarde le scoate din mâinile acestuia. După o lungă contemplare (ceea ce poate dura o zi, o lună, un an) -după cum povestește scenograful lui Buñuel, tânărul dă semne de neliniște, iar ermitul îl întreabă ce are, nu aude bine muzica? La care tânărul jenat, răspunde încet că nu.
„De ce nu mi-ai spus să cânt mai tare!” reia din nou bătrânul singuratic.
Adică ermitul punea preţ pe valorile lăuntrice în timp ce tânărul vedea doar strălucirea exterioară, având nevoie de corzi fizice pentru a auzi muzica?
Ține de felul în care ne manifestăm în fața oamenilor, de felul cum cântăm, uneori prea tare, alteori prea încet, dar oricum s-ar întâmpla asta, avem zilnic impresia că oamenii nu ne înțeleg. Și ar mai fi!
uite, eu n-am impresia că oamenii nu mă înţeleg. dimpotrivă. mă înţeleg prea mulţi şi asta mă sperie.
Nu sunt de acord cu explicatia. Tu ai un sistem de valori ce pune pe primul loc personalitatea omului. Valoarea unui om nu se prea schimba din punctul asta de vedere. Insa daca sistemul de valori se bazeaza pe succesul social, atunci evident ca valoarea omului variaza in functie de salar.
Depinde al cui sistem de valori. Doar sistemul de valori al unor indivizi la fel de nevertebraţi şi de vite proaste se poate baza pe “succesul social”.
Acum goana dupa spaga s-a transformat in cersitul de spaga. Cel Mai bine vad asta in atitudinea taximetristilor. Nu mai comenteaza unu ca e cursa scurta. Toti au miere in glas.
asta cu mierea în glas e un lucru bun. denotă respect măcar faţă de banii clientului, dacă nu faţă de client ca persoană.
Nope. Dacă e prea scurtă cursa, se defectează brusc aparatul de taxat.
~Nautilus
mircea, asta e valabil pentru oameni, care au personalitate, nu pentru roboti cu mentalitate de sclav.
Casa numai vorbim de unde fac caca aia cu macarale.
“casa..” cred ca puteai sa spui si vila, sau orice alt fel de cladire….” ca sa” in contextul in care ai scris tu e gresit, daca arata scopul nu e gresit ” am mers la magazin ca sa cumpar jeleuri” atunci e corect….
:)))))))))) comment of the evening.
ai dreptate andrei. plin internetu de copii care nui duce capu sa se exprime original.
defapt, e Andrieş Paul, remember my name :))
Vezi cai scriis copiii cu doi de i si nui corect. Casa. Pardon era sa scriiu impreuna. Ca sam invatat noi la scoala.
Amicul tau a ochit bine originea. Modus operandi mi se pare totusi prin excelenta de tipul “mic burghez”. E incredibil cum prostii par sa asimileze tot ce e mai rau din ambele clase sociale.
plm ! in articolul anterior un oarecare postac @neax a bagat culturalitati ca “Vorba de cultură la România cultural”, “Teo Bobe, întrebat de Ema Stere de un volum colectiv”, d’astea. aicishea un @scorchfield baga, baga-mi-as in ma-sa ! cu “Jean-Claude Carrière”, cu “contemplarea unui norișor de praf in zarea desertului”, cu “batran singuratic cu lira fara coarde” si cu un oarecare anonim “Buñuel” de care n’a auzit nimeni.
plm x2 ! pai bai, io’s bagabond de bulevard, de unde plm sa fi auzit io de nume d’astea ce se scrie cu apostroafe si alte ciudatenii pe litere ?
plm x3 ! io ce sa scriu ?
recunosc că că m-am cam întrecut, adică nu trebuia să bag cu d-astea, promit că-mi revin repede.
datorita autocriticii esti 1/2 iertat. ia zi-mi ce si cum faci de referendumul din 29.
Stau acasă, din când în când voi butona să văd prezența la vot, dacă se trece de fifty-fifty, mă urc pe bicicletă și mă bag și eu după perdea.
Scorchfield: mai bine nu te duci deloc daca detoria civica depinde de ceva. Stai acasa si numara … Ia vezi, cate degete ai la o mana? Sau si mai bine, ajuta sa se depaseasca numerele. Pana acolo nu te-a dus mintea nu?
Mă gândesc cine-i stângaci? Cel ce vine din stânga sau cel ce scrie cu stânga?
Cine votează? Cel ce este interesat, sau cel ce visează?
@scorchfield: raspuns corect de om inteligent, bravo.
@rafy: prostule !
bă, goodmane, dar tu de când te făcuşi cenzor de bloguri, ‘nca-ţi-aş?