Anul trecut, CinemAddicts s-a născut la o bere. Eram foarte ofticaţi pe viaţă şi discursul nostru era ceva de genul: “Băi, dar noi cui ne adresăm de fapt?” “Băi, dar ia hai să facem chestii. Poate oamenii nu-s 100% tâmpiţi. Poate că ne putem forma un public.” “Da, dar trebuie format de tânăr.” Bla, bla, şi-am făcut CinemAddicts, noi doi, criticul Mihai Fulger şi cu mine. Am ales filme cu şi despre adolescenţi, le-am ales destul de mainstream, să nu speriem copiii, dar totuşi artistice, Francois Truffaut – Cele patru sute de lovituri, Fete în uniformă, al lui Geza von Radvanyi, Rebel Without a Cause, al lui Nicholas Ray, To Sir With Love, regizat de James Clavell, ăla care a scris şi Shogun, şi Occident al lui Mungiu, să avem şi un român.
Da, ştim, o selecţie rapidă la o bere. Cert e că am fost la aproape toate liceele din Bucureşti, am chemat copii şi profesori, Cinemateca a proiectat fiecare film de şase ori, am vorbit cu copiii după fiecare film, ne-am convins că sunt mulţi dintre ei care-s extreeem de inteligenţi, chiar dacă nu toţi sunt încurajaţi în lecturi de părinţi, şi la final, am rămas prieteni cu mulţi dintre ei. Elevii Liceului Benjamin Franklin din sectorul 3 mă salută călduros, dacă ne întâlnim la metrou, la Titan.
Anul ăsta, am hotărât să facem un pic de istorie a filmului românesc, şi am început cu o capodoperă incontestabilă. S-a furat o bombă mi se pare la fel de actual azi, ca în anul său de lansare, 1961, e imbatabil din punct de vedere stilistic, iar felul în care conturează Iurie Darie acest rol, fără să scoată o frântură de cuvinţel, e un manual de artă actoricească în sine. Iar acum, când bomba – pericolul toxinelor, al poluării, al lipsei de perspective, al stresului şi presiunii constante – e mai prezentă şi mai ticăitoare decât oricând, nu ai cum să nu te regăseşti în acest film, chiar dacă multe dintre referinţele culturale de care e ticsit sunt mai puţin cunoscute azi, decât la data lansării. Vedeţi filmul şi ascultaţi-i coloana sonoră. E fabuloasă.
Ce m-a amuzat azi e că, deşi, fiind prima seară, copiii au fost puţini, discuţia a fost atât de vie, încât i-a captivat şi pe spectatorii normali, care iniţial porniseră spre uşă. Evident că i-am incorporat şi pe ei în dialog, şi ne-am bucurat de disponibilitatea lor. The more, the merrier.
Următoarele două proiecţii sunt mâine, la 17.00, şi sâmbătă la 12.00. Iar săptămâna următoare, avem Moromeţii lui Stere Gulea.
Felicitari pentru articol!
articolul conteaza prea putin, FELICITARI pentru initiava, pt implicare si pt timpul pe care ai decis sa-l daruiesti cu folos!