Din când în când, spectacolul meu participă la câte un eveniment care merită atenţie suplimentară, nu doar ca loc în care mă desfăşor eu (deşi orice loc în care mă desfăşor eu merită basculante de atenţie suplimentară, haha.) Un astfel de eveniment este independentul, sălbaticul şi năbădăiosul mini-festival “25 de ore de teatru nonstop” din Sibiu, care setează un nou nivel glorios de neconvenţional în underground, punând spectacole independente, intercalate cu câte un recital de vedetă, la ore şi locuri imposibile şi, surpriză, atrăgând oameni care să şi îndure tot acest marasm maratonic, care vă aşteaptă pe 25 şi 26 aprilie, incitant ca un leopard cu aripi într-un act amoros cu un grifon cu ochi albaştri.
Am stat de poveşti pe Facebook cu omul pe care l-a pocnit ideea unui astfel de festival, preşedintele de companie teatrală, actorul, regizorul, dramaturgul, profesorul de actorie şi bonviveurul Bogdan Sărătean, care vă spune tot ce vreţi să aflaţi despre cele două zile de tiatru (pentru că nimeni în Ardeal nu ştie să pronunţe diftongul “ea”).
-
25 de ore de teatru înseamnă, din câte înţeleg, exact cum se aude: 25 de ore de spectacol, unul după altul. Greşesc?
-
Sunt mai mult de 25 de ore. Titlul e generic. Spectacolele se suprapun pe alocuri. Ca să încapă lume. Multă lume. Popor.
-
Dezvoltă, te rog.
-
Începem sâmbătă seară. La ora 19.00. La Sala Thalia, o sală minunată a Sibiului. Deschiderea o facem cu Gyuri Pascu și cu artiști tineri. Apoi începe nebunia. Se joacă încontinuu – până a doua seară la ora 23.00. 17 locații – 29 de spectacole și evenimente. Un angrenaj teribil. De-a lungul nopții suprapunem chiar și trei locații (adică se joacă în același timp în mai multe locuri din oraș). Mizăm așadar pe mult public. Sunt spectacole superbe, unul și unul.
-
Cum ţi-a venit ideea unui astfel de festival?
-
Acum mai bine de 12 ani făceam astfel de acțiuni în mediul teatrului studențesc. Primul maraton ever a fost alături de cei de la Thespis din Timișoara.(o parte dintre ei formează azi Teatrul AUĂLEU) Eu coordonam pe atunci Teatrul Studențesc IMAGO din Cluj. Erau nopți minunate, eram efectiv drogați cu teatru și cu dragoste. Nu eram în sistem, mă înțelegi, nu aveam orgolii, facturi, contracte. La un moment dat, în Sibiu, le-am povestit elevilor mei despre genul acesta de acțiuni. Entuziasmul lor mi-a urcat adrenalina instant. Ce tâmpenie, cum să faci un festival de teatru în Sibiu, în condițiile în care aici există al treilea cel mai mare festival de teatru din Europa? Păi tocmai asta e ideea – cred că avem un public educat, care ar putea accepta provocarea.
Ne-am aruncat în grapa cu lei. Cel puțin un short story s-ar putea scrie despre cum am făcut prima ediție. Sunt detalii fabuloase, surrealiste. -
Sunt mai mult decât flămândă după ele.
-
Eram dependenți de vânzarea de bilete/ de fapt și acum suntem. Și făceam cu schimbul la Mall în dreptul unei măsuțe amărâte să vindem bilete.
Îl invitasem pe Horațiu Mălăele, vroiam să vindem spectacolul, dar nu aveam nici măcar un roll up. Am făcut rost de la un club din oraș de un roll-up cu Rosario Internullo (un DJ) și am început să modificăm cu caroci și scoci datele și numele. La un moment dat ajunsesem la rezultatul – HORATIO INTERNELLE – și lumea a început să se oprească și să urmărească standul nostru.Cu două zile înainte de eveniment făceam calcule ce credit mai pot face la bancă – dar până la urmă, în mod miraculos, s-a vândut totul- SOLD OUT și am reușit să facem evenimentul. Pusesem pariu cu elevii mei că dacă avem deschiderea cu Mălăele și cu sala plină eu urc pe scenă în fundu gol. La deschidere, la gală. -
Şi ai făcut-o?
-
M-am ținut de cuvânt. Am reformulat și am găsit soluția. Discursul de deschidere l-am avut în kilt (tradițional scoțian autentic), fără underwear pe dedesubt. Iaca foto din anul 2011 – deschiderea oficiala a primei ediţii. Foto de Sebastian Marcovici.
-
Dar de ce nu ai arătat nimic? Ţi-era ruşine de Mălăele? -
Nu vroiam să copleșesc audiența chiar de la deschidere. Urmau 25 de ore de show.
-
Care sunt principalele dificultăţi în a organiza un festival de teatru?
-
Nu știu.
:))))))))))))
-
OK, s-o luăm altfel. Dacă eu aş vrea să fac mâine un festival de teatru, care ar fi primele cinci sfaturi pe care mi le-ai da?
-
1. Tone de răbdare.
2. Follow your instinct.
3. Nu formelor fără fond.
4. Bugetele sunt pentru birocrați.
5. Nu vei putea NICIODATĂ să mulțumești pe toată lumea. Așadar pregătește-ți karma să fie regulată dur.
-
karma mea deja e uberfutută şi aşa, dar îţi mulţumeşte pentru preocupare. :))
-
6. dacă nu ești TAUR, ia unul lângă tine că vei avea de dat cu capul în multe ziduri.
7. Iubește-ți echipa. În toate modurile posibile.
8. Nu există probleme / Doar soluții (via John Lennon).
-
Aveţi parte de susţinere în Sibiu? Dacă da, cine vă ţine în braţe?
-
Da. De la ediția a doua suntem pe Agenda Culturală a orașului – asta înseamnă că Primăria ne este partener. Marquardt e o super firmă cu care suntem în cârdășie de la ediția a doua – și care crede în nebunia noastră. Ne mai ajuta un om minunat, Ilie Vonica, dar el s-a sinucis anul trecut. Avem o lista mare de parteneri, fără de care nu am putea face mai nimic. Universitatea, teatrul, Biblioteca, etc…
Ideea e că suntem activi în timpul întregului an. Compania Teatrală BIS (adică noi) joacă tot soiul de spectacole în te miri ce spații. Ne știe multă lume pentru aventurile noastre artistice.
-
Care e cea mai mare satisfacţie pe care o obţii organizând acest festival?
-
O stare specială. Săli pline la 4 dimineața. Oameni care după 3 ani te opresc pe stradă să îți spună de te miri ce festival. Faptul că poți promova vocile tinere din teatru.
-
Rezistă cineva la 25 de ore de teatru?
-
Da. De la prima ediție au fost spectatori care nu au dormit nici o clipă.
-
Cum arată spectatorul vostru obişnuit?
-
Nu mi-am pus încă problema. Nu am detectat un prototip. Sau stereotip se spune?
-
OK. Cum arată spectatorul vostru ideal?
-
Cu ochii vii. Curios. Atent. Dornic de o experiență umană veritabilă. Lipsit de prejudecăți. Mai inteligent decât noi.
-
Pe unde ne vedem pe 25 şi 26 aprilie, zilele acestei ediţii a festivalului?
-
Ne vedem în piețe publice, în biblioteci, în librării, în săli de spectacol – în programul festivalului apare o nebunie de locație, O Casă Monument (proprietate particulară). Recomand locația aceasta, cu două spectacole splendide. Programul complet poate fi consultat pe www.respirateatru.ro
Wow! Nu am cuvinte sa exprim ce rau imi pare ca nu sunt in tara :(.
Anul viitor. 🙂
Eu, dacă nu apare vreo apocalipsă, sigur ajung :}