Până în prezent, statisticile cutremurului turcesc – sirian sunt înfricoşătoare: numărul deceselor înregistrate oficial trece de 33.000 de persoane, la care se adaugă peste 80.000 de răniţi. Peste 30.000 dintre decese au avut loc în Turcia, ca urmare a faptului că un număr imens de clădiri s-au prăbuşit peste locatari.
Pe lângă eforturile naţionale şi internaţionale imense de salvare a supravieţuitorilor, de gestionare a corpurilor defuncţilor şi de asigurarea unui minimum necesar pentru cei cărora cutremurul şi clădirile prăbuşite le-au distrus toate bunurile, autorităţile turceşti au demarat o acţiune legală împotriva companiilor care au proiectat şi construit respectivele blocuri. 130 de mandate de arest au fost eliberate pe numele patronatului acestor firme şi o parte din aresturi au fost efectuate în ultimele zile.
În urma supraaglomerării oraşelor mari, domeniul construcţiilor a explodat în Turcia, cam cum s-a întâmplat şi la noi. Problema e comună: oameni fără competenţe reale, ahtiaţi după câştiguri rapide, materiale de proastă calitate, cumpărate ieftin pentru maximizarea profitului, standarde de construcţie pe care nu le respectă nimeni.
Dacă o gagică nepricepută îşi face business de hand-made şi vinde brăţări cu imperfecţiuni, e nasol să pierzi câteva zeci de lei, dar paguba rămâne la acest nivel. Dacă îţi cumperi costum de Batman din China şi vine la o dimensiune potrivită pentru mâţă, nu pentru tine, e frustrant, desigur, dar paguba rămâne la acest nivel. În schimb, în domeniul construcţiilor, erorile DUC LA PIERDERI DE VIEŢI OMENEŞTI ŞI NENOROCIRI IREPARABILE.
De aceea, domeniul, mai mult decât oricare altă ramură economică, presupune responsabilitate şi bună credinţă.
Toţi aceşti dezvoltatori imobiliari ar fi scăpat ieftin, să învârtă banii cu lopata şi mai departe, dacă nu ar fi venit cutremurul, care să ne dezvăluie adevăratul nivel al neglijenţei şi incompetenţei lor.
E de meditat la asta, mai ales când locuim în ţări cu risc seismic ridicat.
Desigur, dezvoltatorii imobiliari n-ar putea face manevre fără cooperarea funcţionarilor corupţi, aşa că ar trebui să existe şi o anchetă internă la nivel local.
Şi e un semnal de alarmă universal legat de toate aceste firme care dau năvală în domeniul construcţiilor, doar pentru că e profitabil: Cine le verifică? Cât de serios le verifică? Cum facem să nu mai clădească nimeni palate de cărţi de joc şi să le vândă pe post de case?
Probabil că, după 100.000 de mii de victime, legislaţia de specialitate din Turcia se va schimba radical. Ar fi minunat ca asta să se întâmple şi la noi, până să ajungem să avem şi noi 100.000 de victime.
***
Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.
La noi legislația de proiectare cu calcul seismic s-a înăsprit după ’77, dar da, a fost nevoie de un dezastru, ai dreptate. Se verifică și se respectă (dar sunt convinsă că există și excepții), proiectantul e verificat de expert, expertul de către stat, executantul verifică și el proiectul, dirigintele de șantier pe executant, materialele au certificate de calitate, la fazele determinante e chemată o adevărată comisie să asiste și să își dea ok-ul și toți ăștia intră la bulău pe bucățica lui dacă se întâmplă ceva. Dar mai ales se respectă pentru că nici dracu’ nu asigură o clădire cu defecte, vizibile sau nu, și băncile nu dau credit pentru locuințe dacă nu sunt asigurate și nimeni nu ia locuință cu banii jos (iar sfatul meu e să vă luați casă prin bancă, ca să nu riscați, că verifică ei și ce supozitoare folosea Gicu înainte să facă betonul care a fost turnat în fundații).
Problema noastră nu e la calculul seismic, ci la finisaje și instalații. Se pun geamuri de doi lei ca fiind de două sute, și în prima iarnă nu se mai închid. Se trag țevi care crapă dacă afară ninge. Se pun acoperișuri pe care le mută vântul în parcare. Se fac instalații electrice cu capacitate ca pentru un apartament din 1950, care are nevoie doar de două becuri și un frigider. Dezvoltatorii noștri nu pot fura la partea de rezistență, da’ își scot pârleala la partea de standard de viață, calitate, „mulți văd, puțini pricep”, parcări, drumuri, spații comune, hidro și termoizolație, taxă de administrare, lift etc. Sigur, asta se aplică la construcțiile noi, nu la casele cu bulină sau neexpertizate (că dacă mai facem multe expertize îmbulinăm jumătate de oraș) – alea sunt cu totul altă categorie.