Am o comentatoare. Comentatoarea aia s-a certat acum mulţi ani cu o deţinătoare de site de femei. Culmea, una cu care m-am certat şi eu, pentru că încerca să mă preseze cu insistenţe să scriu gratuit pentru ea, şi după ce am refuzat-o, m-a luat cu aroganţă: Dar tu din ce trăieşti? I-am replicat acid: O să te f**tă grija de asta când te vei număra printre cei care-mi oferă un job plătit în rest, tu ca mocangioaică nu te califici să mă întrebi din ce trăiesc. Apoi i-am dedicat o postare. Mi-am defulat trăirile legate de situaţie, apoi I MOVED ON.
Dacă stai încremenit în proiect, să te tot frustrezi că acum trei sau zece ani ixulica ţi-a făcut aia şi aia, îţi faci rău în primul rând ţie.
E cel mai simplu să închei definitiv interacţiunea cu ixulica, dacă nu derivi decât negativitate şi stres, să îţi vezi de treburile tale şi să MOVE ON. Sau, mă rog, uneori nu e simplu, mai ales când eşti tras pe sfoară şi nedreptăţit. Şi totuşi, dacă bălteşti în sentimentul de frustrare, îţi faci rău doar ţie. Cel mai bun lucru cu care te poţi vindeca de orice vânătaie a egoului e să-i dai, pur şi simplu, în morţii lor.
Unii îşi petrec 30 de ani văicărindu-se ce le-a făcut fostul. Alţii îşi petrec 30 de ani vorbind rahat despre fosta. Either way, îţi faci rău exclusiv ţie. Şi dacă rahatul mai şi ajunge la fosta, fosta te poate da în judecată pentru bullying, şi îi poate cita martori pe toţi cei cărora le-ai înşirat rahaturi despre ea.
Momentan, minimum cinci persoane o pot da în judecată pe comentatoarea mea care nu poate să doarmă de grija lor, şi, sincer, dacă o fac şi vor probe de pe pagina mea, sunt liberi să se servească. Nu sunt de acord cu bârfa şi cu plimbatul mizeriilor de colo-colo.
Cel mai sănătos mod de acţiune este:
X îţi face un rău.
Tu verifici dacă ai o cale legală de a face dreptate, şi dacă merită deranjul. E, să zicem, un pârlit fomist rupt în cr care mă tot agasează pe TikTok de pe 80 de conturi false, şi de cum dau block unuia, îşi face altele zece.
Merită dat în judecată pentru bullying? Nu, pentru că probabil că nu are nimic pe numele lui, şi pierd nişte ani prin tribunal ca la final să am o creanţă pe care ăla nu o va onora ever.
Deci, nu merită deranjul.
Block repetat pârlitului, până când se plictiseşte. Periodic câte o băgare de p în morţii lui, să-i fie clar că-i dai block din scârbă şi nu din intimidare, şi cam aia e. Nu stăm să facem dramă lungă din cât de agasant e pârlitul. Lumea ştie că e agasant. Până şi el ştie că e agasant. E singurul lui asset în viaţă. Faptul că te consumi tu pe cât e el de agasant îi dă putere. Decizia deliberată de a-l da în morţii lui îl privează de puterea singurului său asset: faptul că e agasant.
De aceea, bârfa e atât de inutilă, atât de plictisitoare – cel puţin pentru mine – şi un consum atât de prost al timpului.
Comentatoarea asta s-a cramponat de mine pentru că ne-am luat la ceartă cu aceeaşi individă. De atunci, ea urmăreşte obsesiv tot ce face individa şi dă comentarii lungi şi înverşunate despre ea zi de zi. Eu am dat unfollow la tot ce face individa, refuz să-mi pese şi mă concentrez pe ce am eu de făcut să cresc şi să mă dezvolt ca autor, ca artist şi ca om.
Care din noi are mai mult de câştigat?
Învăţaţi să move on, oameni buni. Viaţa e prea scurtă pentru bârfe. Alegeţi pe loc dacă vă faceţi sau nu dreptate, şi dacă aveţi cum să vă faceţi dreptate – eu doar am relatat public impertinenţa individei, şi apoi m-am detaşat definitiv de situaţie.
Puteţi fi perpetua victimă a lui X, Y şi Z, sau eroina în armură strălucitoare a propriei poveşti de glorie.
Ghici care e versiunea care vă va face să vă simţiţi mai bine. 😀
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say