Nu pot spune că am fost vreodată o alcoolică. Dacă îmi propunea cineva ceva de băut în timpul zilei, mergeam mereu pe cafea, suc, sau dacă eram în perioadele când voiam să scap de un kilogram-două, apă plată cu lămâie.
În schimb, seara, în timp ce scriam sau mă uitam la filme, sticla de vin – obligatoriu roșu, obligatoriu sec – era nelipsită.
Iar eu aveam trei stiluri de băut.
În oraș, beam social, cu mare grijă să nu exagerez. Lent, cu multă apă intercalată printre înghițiturile de vin, cu ceva de ronțăit. Ce nu-mi lipsește în viață e vreo filmare pe YouTube sau TikTok cu mine în patru labe prin Centrul Vechi.
Acasă, dacă făceam ceva relaxant, cum ar fi să-mi vopsesc părul, beam în înghițituri mici. Savuram. Lent, cu pauze între înghițituri, două pahare mă țineau toată seara.
În schimb, dacă scriam sau dacă vizionam un film, și trăiam intens momentul, sticla se golea practic singură. Cam cum se golește punga de chips în cazul poporului normal. Goleam uneori două – trei sticle pe seară, și pentru că aveam antrenament, nu simțeam deloc efectul. Da, mă lua o căldură plăcută de la un punct încolo, dar nimic grav, și, important: nu existau efecte secundare.
Anul ăsta, pentru că mi se părea că începuseră să mi se umfle pleoapele inferioare și să mi se buhăie fața, am decis să țin dry january. O provocare de TikTok care presupunea să nu pui strop de alcool în gură toată luna ianuarie. Și după o săptămână-două, am constatat că mi s-a dezumflat fața, că mă simțeam fenomenal, că aveam energie cât zece, am zis: pot persevera. Dry february, dry march și așa mai departe. Am mai ciocnit câte un pahar social, la evenimente, nimic mai mult.
Dar de ziua mea, am zis să sărbătoresc cu o băută ca lumea.
Hai să vă spun secretul pe care-l ascund toți, legat de întreruperea obiceiului de băutor: la prima băută, în adevăratul sens al cuvântului, organismul tău va reacționa ca la prima ta beție, plus uzura specifică vârstei.
Vomiți de zici că ești pulverizator, te ții de toți pereții, se învârte universul cu tine, te apucă greața de cum te întinzi și te duci să mai vomiți o dată, dar nu mai ai ce, că între timp ți-ai vomitat și laptele matern. Apoi, te apucă un frig polar, dârdâi din rărunchii ființei și nu știi ce să mai pui pe tine, pentru că literally ai senzația că turbezi de frig.
Așa a fost prima mea beție, așa a fost și asta.
Dar, pentru că nu mai am 18 ani, a doua zi m-am trezit chircită de durere, de zici că-mi administrase unul un croșeu în ficat. Prima senzație – tot vomă, dar vomam doar dezgust și amărăciune. Clănțăneam de frig, m-am băgat în cada cu apă fierbinte, dar și de acolo ieșeam o dată la minut să mai icnesc a vomă. Și nimic. Am încercat să mănânc un grapefruit. Evident că în zece minute a venit înapoi.
Ziua aia am zăcut și am dormit, răspunzând la câte două – trei urări, cu jumătate de oră pauză de odihnă. Dragul de pisoi m-a vegheat cu capul sprijinit de umărul meu. Nici n-a mâncat. Îi pusesem dimineața plic, seara l-am găsit neatins.
A doua zi, am dormit toată zua. Eram în continuare epuizată și cu o durere teribilă de ficat. Mă trezeam, constatam ora și adormeam la loc.
Abia a treia zi am reușit să mă ridic din pat și să mă simt cât de cât vie.
Și mi-am dat seama că singurul băut pe care mi-l voi putea permite de acum înainte e cel social, de câte un păhărel.
Toți bat șaua pe detoxifiere. Dar ce nu ți se spune e că organismul tău detoxifiat își pierde orice antrenament în a face față toxinelor și, dacă îl soliciți măcar puțin, se prăbușește ca un sac de linguri de lemn.
Stați toxifiați, că stați bine.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
Da, băută masivă și droguri în continuare, mai zicea cineva. Îi urez succes. Eu unul, am rămas la cel social, din instinct, mulți spun că vârsta, dar când alergi 6km zilnic, cred că face față organismul la o băută, doar că dacă nu-i dai constant, nu-i mai place.
exactly.