La vremea ei, emisiunea America’s Next Top Model părea o platformă revoluționară, ce putea lansa carierele frumuseților cu vise de fotomodele. Era impresionant pentru acea vreme faptul că juratul principal și liderul emisiunii era o femeie, și că era afro-americană, iar cei doi jurați secundari, Jay Manuel și MissJ Alexander, erau doi bărbați gay asumați.
Mii de fete frumoase, gata să facă orice pentru visul de vedetă, s-au năpustit să înhațe oportunitatea, iar publicul lacom de nuri feminini a devorat showul, episod cu episod. Numai că, din păcate, controversele legate de modul în care erau tratate concurentele au început să se strecoare de sub preș, iar docuseria Reality Check de pe Netflix le compilează pe toate într-o poveste revelatorie: orice industrie bazată pe frumusețe feminină e plină de rechini fioroși și pe abuz interminabil.
Unele detalii, ca de exemplu body shamingul interminabil, sunt deja cunoscute. Anii 90 și 2000 vor căra mereu după ei moștenirea anorexiei impuse și a înfometării promovate ca stil de viață. N-am înțeles niciodată cine a decis să nu poți fi model decât dacă îți zdrăngăne oasele, mai ales că piața are consumatori de toate vârstele și greutățile, și tehnic, toți aceștia ar trebui reprezentați, dar efectul a fost un bullying interminabil și înfiorător de toxic legat de aspectul fizic, bullying pe care unii îl mai practică și azi. În comparație, RuPaul’s Drag Race, echivalentul pentru drag queens, a avut întotdeauna grijă să introducă în distribuție și big girls (plus size) și să le celebreze pentru corpul lor, pentru că, reamintim: toate categoriile de consumator merită reprezentare.
Ce mai reiese destul de evident e o mentalitate de care m-am izbit și eu frecvent în carieră: ca femeie, așteptările unora sunt să tolerezi orice tip de abuz cu grație și un zâmbet. De cum încerci să setezi o limită, ți se aplică instant eticheta de ”dificilă” și de ”imposibilă”. Și urmează sabotajul pe față. Ședințe foto din care e selectată în mod special cea mai proastă poză, pentru a elimina concurenta. Umiliri, jigniri, zbierete. Dificultăți create doar pentru a te face de rahat.
Sigur, aceste manevre se practică și acum în emisiunile de tip reality, pentru că, dacă totul merge bine și toată lumea se înțelege, povestea devine plictisitoare. Dar abuzul din ANTM era flagrant, la cote neegalate de niciun alt ahow tv. Și asta pentru că fetele tinere sunt o categorie extrem de vulnerabilă și de influențabilă.
Unele episoade, ca agresiunea s*xuală suferită de o concurentă care se îmbătase rangă și era în imposibilitate de a se apăra – iar echipa a continuat să filmeze, în loc să intervină – vor rămâne o pată neagră în istoria showului. Altele – Tyra răgind furioasă la o candidată care nu părea că suferă suficient în momentul eliminării – sunt doar penibile.
Modele obligate să se tundă pentru un shooting, eliminate că nu le stătea bine tunsoarea – pe care tot stiliștii showului au făcut-o. Modele obligate să participe la ședințe foto controversate, inclusiv în calitate de victime ale unor crime. Modele obligate să dea mii de dolari din banii lor la dentist, să astupe o strungăreață, chit că sunt destule vedete cu strungăreață în business.
Dar măcar n-a fost totul degeaba, ANTM le-a garantat o carieră în modelling, nu?
Ei, bine, nu. Pentru că Tyra, etichetată la rândul ei ca „dificilă” și ”imposibilă”, avea propriii ei dușmani în lumea modei, iar ei au extins această răfuială și la adresa fetelor venite din emisiunea ei, pentru simpla participare.
Urmărind documentarul, remarci un singur lucru: nimeni nu ajunge să sufere de misoginism internalizat ca o femeie supusă zi de zi misoginismului fățiș, într-o industrie dominată de rechini. Tyra și-a luat bagajul de traume și l-a azvârlit cu sete peste fetițele nevinovate venite să se impună ca regine ale frumuseții. Le-a umilit, pentru că a fost umilită, a zbierat la ele pentru că s-a zbierat la ea, le-a sabotat pentru că a fost sabotată.
ANTM e practic o poveste a victimei care ajunge agresor.
Poate mai facem o serie, promite Tyra la finalul interviului. Și singurul tău gând ca spectator este: ”Te rog, nuuuuu. Ai nenorocit destui oameni până acum.”
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say