Şi totuşi, când a devenit lumea atât de sensibilă la pu?

Blogăresc pe diverse portaluri de blog din 2007. Am avut întotdeauna acelaşi stil: pamflet argumentat, cu exagerări pentru haz şi argou. Am avut o tabără relativ stabilă de cititori, oameni tineri, sau măcar tineri în spirit, destupaţi la minte, dornici să se amuze. Unii au făcut pasiuni şi când le-am arătat explicit că nu sunt pe net la agăţat, ci strict la oferit entertainment şi vândut cărţi şi spectacole, s-au înfuriat îngrozitor şi au devenit hateri furibunzi cu spume la gură, apoi hateri furibunzi cu spume la gură în ban şi block, apoi postaci duşmănoşi pe net. Nu contează.

Cert e că am avut mereu o gaşcă de cititori care ştia că aşa scriu, era ok cu asta şi viaţa era foarte frumoasă.

Acum, brusc, s-a umplut netul de pudibonderie. Subit, toată lumea e oripilată de termenul “pulă”. Subit, lumea vede o “pulă” în text şi uită brusc firul logic al poveştii, pentru că intră în spasmele eticii. Bine, şi asta se întâmplă cu părtinire. Când scrii tu cu pulă, dar cu pulă generică, neadresată cuiva anume, fac spumiţe pe la botic. Când altul scrie că vrea să ţi-o dea sus, ad personam, like gicule, like tănţico, huooo, curva, pizda, vulgara, nu e decentă ca noi.

Şi de aici, întrebarea mea: băi, frate, în ce univers trăiţi voi? Pe bune. Am muncit în colective de intelectuali rafinaţi. “Bag pula, futu-i în gât, să mi-o sugă”. Am prieteni medici, scriitori, artişti din toate speciile de artă, jurnalişti. Mulţi folosesc pula pe post de virgulă. Am locuit central. Am locuit la periferie. Pula e la fel de împământenită şi colo şi colo.

Şi de la o vreme încoace, sub fiecare postare apar trei, cinci, zece, care vor neapărat să mă facă să mă lepăd de sfânta pulă, de parcă i-ar fi trimis Dumnezeu pe pământ special să mă convertească. De unde veniţi voi, feţii mei? Şi de ce credeţi că aveţi căderea să-mi dictaţi ce fac eu pe blogul personal, cu moaca mea în fronton? Să se fi terminat cu foamea planetară, şomajul mondial şi încălzirea globală, şi unica problemă rămasă e că Lorena Lupu scrie cu pulă pe blog – şi o face de opt ani, asumat şi fără nici o pretenţie că trebuie să vă placă?

Şi, bun, presupunând, într-un univers paralel, că aş începe să accept instrucţiuni editoriale pe gratis – da, logic că nu se va întâmpla; dacă vrei un text scris conform expectanţelor tale, îţi trimit ratecard  – cu ce te încălzeşte pe tine? O să fii mai puţin prost? O să te fută bărbatul / nevasta mai cu foc? Mă îndoiesc.

Nu vrei tu mai bine să get a life, including a sexual one, şi să descoperi ce lucru plăcut e pula, de fapt?