De ce valorile vestului scad în popularitate

Zilele astea, s-au pierdut alegeri în serie. Putin îşi freacă mâinile fericit, pentru că visele lui de a recâştiga statutul de putere supremă se realizează încet – încet.
Cum a fost posibil aşa ceva? veţi întreba voi. Voi, cei 2000 de cititori ai mei.
Ceea ce s-a vehiculat zilele astea e ideea că trăim într-o “bulă socială”, că nu ne dăm like decât între noi, cam cum se izolase Israelul de zombi în World War Z, şi e o iluzie a armoniei.
Realitatea e că noi, cei care ştim să beneficiem de libertate, să o valorificăm financiar, să găsim oportunităţi să facem ce ne place şi să fim plătiţi pentru asta suntem foarte puţini.
Majoritatea sunt cei pentru care libertatea e un semn de neglijenţă.
Voi şi cu mine apreciem că statul ne lasă în pace. Nu vrem nimic de la el. Producem singuri ce ne trebuie şi ne e bine.
Majoritatea sunt cei care vor să li se dea. Nu depăşesc niciodată vârsta psihologică a copilăriei, şi nu ştiu să identifice şanse. Nu înţeleg noţiunea de efort, noţiunea de investiţie şi noţiunea de luptă.
Şi politicienii cu şcoală moscovită ştiu să exploateze perfect acest infantilism al majorităţii.
Noi ăştia puţini ştim că nu are nimeni dreptul să ne spună ce să facem, decât în cadrul unor contracte just negociate şi corect remunerate, altminteri îi invităm să-şi bage ordinele acolo unde nu răsare soarele.
Majoritatea sunt cei care au o nevoie incontrolabilă să li se spună ce să facă. Majoritatea sunt cei care preferă să ţipe cineva la ei, să îi caute în anus, să îi jecmănească, orice, numai să primească indicaţii.
Aşa au fost posibile toate dictaturile şi toate formele de teroare.
Apoi, când opresorii exagerează cu abuzul, se mai produce o răscoală, mai pun mâna flăcăii pe furci şi topoare, mai cad două-trei capete. Şi se bucură câţiva ani de lăsare în pace.
Şi după aceea:
-Vai, nimănui nu-i pasă de noi. Câtă dezolare. Măcar înainte eram persecutaţi activ, simţeam că există cineva acolo.

*

Şi da, mie una îmi convine să trăiesc în continuare în bula mea socială. Artistic, noţiunea de bulă socială există din cele mai vechi timpuri. Se numeşte “nişă” şi e un fenomen perfect legitim.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. După cum ar fi zis un economizd-şef, educaţia resurselor / bunurilor materiale are dezavantajul că pune la dispoziţia publicului obişnuit salariat nişte avantaje tehnice (creditul, şcoala ieftină, proprietatea dobândită pe bani de cornuri în 1990, internetul românesc renumit etc) care sunt peste nivelul cultural şi moral al acestuia.

    Aşa încât economizdul nostru credea că ar trebui luate diferite măsuri pentru a încuraja economisirea – măsuri care să creeze o atmosferă de incertitudine, pentru a limita iniţiativele publicului obişnuit în viaţa socială. Cum se spunea pe vremea Europei Libere, să îl facă să fie prudent, cu ochii în 4×4 şi cu pătura în cap.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger