După cum vă amintiţi, primul meu interviu cu Hutz a fost pentru Maxim, a fost de o veselie rară şi s-a lăsat cu frisbee şi mult alcool. Gen:
Acum, mă coiam în jurul Sălii Palatului, unde nu era nimeni. Îl sun pe tipul de la Events: “Hai pe la Casa de Bilete”, zice. La Casa de Bilete, un portar bătrân: “Cine sunteţi?” Scot legitimaţia, îi zic: Am interviu cu Gogol Bordello, a rămas să urc în sală pe aici. “Să vină organizatorii să vă ia, eu nu vă dau drumul”. “Dar i-am sunat, au zis să urc”. “Nu contează, îi mai sunaţi o dată, să vină să vă ia, nu dau drumul la nimeni!”
OK, zic şi sun. Telefon închis.
“Domnule, m-am legitimat. Am interviu. Ăla are telefonul închis, ştie că mi-a dat indicaţii clare, nu puteţi să mă ţineţi aici la nesfârşit!” “Ei, uite că pot!”
Stau, mă învârt pe loc ca un coi într-o căldare, opresc pe toţi cei care intră şi pe toţi cei care ies să mai fac un pic de scandal, ăla mă priveşte deja cu o ură nestinsă, drept pentru care furia mea lasă loc satisfacţiei nemărginite de a-l enerva pe ăla, când deodată pe uşă intră… chiar Eugene. Şi culmea, mă recunoaşte dintr-un şut:
-How are you, fata?
-Rău, că am să-ţi iau interviu şi nu mă lasă ăsta până la tine.
-Wait a minute! mă ia el după umăr şi mă duce spre uşă.
Portarul mârâie şi la el:
-Ea nu intră nicăieri!
-I’m the leader of the band tonight…
-Eşti lider la mă-ta-n bătătură, nu-mi eşti tu mie lidăr.
-But… she’s a girl, how can you behave like that to a fata?
-Hai, băiatu’, ia-o-nainte că rămâi şi tu afară! mârâie portarul la el.
Da, aş fi vrut s-o văd şi pe asta, râd eu în sinea mea. El intră şi-mi zice: “I’ll send someone for you, wait here”.
În paralel, soseşte Dan de la Events. Scuze, regrete, “n-aş fi crezut, îmi pare rău etc”. “Trebuia să-i lăsaţi pe domnii şi doamnele din presă să intre!”
“Ba mie trebuia să-mi lăsaţi listă, nene, cu ziar, canal, număr persoane, nume, prenume!” se răsteşte portarul şi la băiatul de la Events.
Şi urcăm, avem fiecare un sfert de oră, care se duce primul, hai, îndrăzniţi careva, io, Playboy.
“Weren’t you working for Maxim magazine?” mă întreabă el.
Frate, câtă ţinere de minte, wow.
“I’m with Playboy now”
“Haha, that’s quite a promotion”, râde. “Next time, you’ll do Hustler or something?”
“I’m a hustler myself, that would be pleonastic!”
Şi râde. Şi mă duce în cabină.
“Fata, deja ţi-am povestit data trecută viaţa mea, ce facem, ţi-o mai povestesc o dată?
-Nu, acum încercăm ceva nou.
Şi ne-a uitat Dumnezeu vorbind. După 40 de minute, bate Dan finuţ în uşă.
-Mai aveţi?
-Five more minutes, please.
Şi vorbim, şi vorbim. Încă o bătaie discretă.
-Well, it was better than the first time.
-Have a great show tonight, zic.
-Have a great experience tonight, zice.
——————–
Şi doar ca şi contrapunct: după interviu, m-am dus la Polirom, să-mi ridic contractul de traducere proaspăt semnat. Portarul de acolo:
-Bună ziua, domnişoară.
-Bună ziua, la Polirom mă duc.
-Poftiţi, vă rog. Puteţi lua liftul, dacă doriţi.
Ai prins şi tu pe tatăl portarilor… I s-a zis să nu intre nimeni, nu intră nimeni… :))))))))) Are şi el dreptatea lui. Trebuia să-i fi fost trimisă şi lui lista, totul ca la carte, dar nimeni nu le face ca la carte. Dacă te lăsa şi nu aveai interviu, era incompetent. Lasă că asta face viaţa mai fun… 🙂
Cel mai tare era să se prindă şi cu Eugene şi să-l oprească la intrare… era demnă de un film faza. Eu mă aşteptam să facă pe pisica când vede că nu eşti o impostoare cum crezuse iniţial, dar s-a ţinut tare. Bravo lui !
——————–
Şi în loc de post scriptum: eu nu te ştiam şi nu te-am citit decât pe blogul ăsta, dar îmi place cum scrii.
De cînd a-ţi face datoria echivalează cu a fi acru, nesuferit şi la limita bădărăniei?
reformulează te rog că nu am înţeles întrebarea.
N-am timp.
tu Letiţia, de întrebat ai timp, dar de clarificat apoi nu. arunci o întrebare şi fugi. de cine am zis eu că era acru, nesuferit şi la limita bădărăniei ? eu nu vreau să mă cert cu tine. dă-mi pace. 🙂
Mi s-ar parea culmea sa mai am si timp sa-ti explic o intrebare pe care ar fi trebuit sa ai capacitatea s-o intelegi.
Cit despre lasat in pace, hai, lasa, nu fa pe mironosita, ca nu ti-am bagat pula-n git. Zit.
Păi nu cred că ai putea, şi să vrei. Că nu ai cum, fizic vorbind.
Uite, dacă vrei, caută-mă mâine şi îţi promit că ne certăm pe 3 pagini. Sau dacă ne înjură Lorena, pe alt blog. Azi n-am chef să mă cert cu fete frumoase… 🙂
Pai siala tampit ca trebuia sa zica cai safu la banda. Ca da saf seasculta in Romania nu da lidar.
Parcă-i episodul ăla din Mr. Bean cu desene animale când i se pusese pata pe o jandeză celebră şi nu îl lăsa deloc badigardul să se apropie de ea, dar tot a coclit-o în final.
de ce te legi la cap?
să mă doară. 😛
pentru că are la ce se lega. tu de ce nu te legi ?
ce întrebări…
am ascultat multe melodii de la GB.Azi cea mai buna mi se pare a fi Supertaranta-nu are text aproape deloc dar are ritm.Muzica pentru dans.Google=gogole?
bună asta. 😛
asta e postarea mea preferata din toate timpurile ♥
Haha, asta da poveste, Lorena. Cu de toate. Şi thrill şi chill şi umor şi triumf. Ce-mi place!
Despre portar, cele 15 minute ale lui de glorie după care aşteaptă şi tînjeşte în toate zilele în care nu are ce face… şi nu-l vede nimeni… Bine, ăla de la Polirom o fi fost sub influenţa… poate emană niţică cultură pînă la el, mai ştii?
În orice caz, nenea de la Sala Palatului este pe tipicul tradiţional al funcţionarului român, pe cît de plin de frustrare pe atît de acru şi cu necesitate crescută de a-şi da importanţă.
Nenea Gogol Bordello pare la fel cum e muzica pe care o face şi ăsta-i semn foarte bun.
Bun articol, citit cu plăcere.
Şi, apropo, tocmai am observat un ţînţar revenit la viaţă prin sufrageria prietenului meu, de unde tastez acum. Vine primăvaraaaaa!
stai să vezi interviul.
eu tot insist să nu aşteptăm aprilie, să-l punem direct pe punctro, acum, cât e cald. dar mai vedem.
Iti dai seama ca stau. :))
haa…. aprilie ? ar fi trebuit pus azi. sau poate în weekend, şi făcut publicitate la el în prealabil. îşi fură singuri şapca.
Si oasele, frate, deci are niste OASE pa trup…incredibil. Treci peste fata aia de rusnac troscau pentru ca OASELE.
faţa aia de rusnac e part of his charm. să nu fim poarce.