Chiar dacă noul album Transcontinental Hustle contrazice promisiunea We Cummin’ Rougher printr-o blândeţe aproape saturniană (ceea ce mi-a provocat o depresie pe care nu o vor înţelege decât fetiţele pasionate de sportul numit futai încrâncenat, când se pomenesc faţă în faţă cu unul care fute lent şi monoton), am căutat concerte live din turneul ăsta, să văd dacă e cazul să îmi pun frac sau nu.
E ok, live sună bine. Chit că prestează în sală cu scaune. Deci, nu vă luaţi poşetele la voi, că nu va avea cine să vi le păzească, în timp ce ţopăiţi ca nişte căpriţe şturlubatice în spaţiile înguste dintre scaune. Sau cel puţin aşa sper.
Să încheiem într-o notă optimistă:


Buna treaba, sa vedem diseara daca punk-ul tiganesc e mai tare decit congresul al XIV-lea …
Io zic că o să ne dixtrăm.
off topic : ziceai ca te bagi la leapsa !
mă bag când am timp. nu când n-am.