A zis mama să-i sugi pula

Guest post de Isolda – Vasilica Totorancea. 

A fost odată ca niciodată în Canada, într-un ţinut al curvelor virginale (şi nu mă refer aici la frivoli, ci la ipocriţi), a fost odată o fată. Şi dacă nu s-a înecat până acum cu propria salivă, de tută ce e, o mai fi şi în prezent.

Fata asta, pe numele ei Dawn Stefanowicz, a scris o carte intitulată sugestiv Out From Under: The Impact of Homosexual Parenting.

Aoileu, poor girl, am exclamat cu fiori de empatie când am văzut titlul într-un articol despre cartea ei. Ia să vedem ce-a păţit sărmana de-a pus titlul ăsta disperato-homofob strofocării sale literare. Şi, uite aşa, am aflat că a avut un tată gay cu o viaţă sexuală promiscuă şi-o mamă laşă şi proastă (ne-gay, din câte am înţeles eu) care n-a fost în stare s-o crească departe de influenţa nefastă a tătânelui nimfoman.

Atare copilărie nefericită a tulburat-o nevoie mare şi pac, autoarea memoriilor a tras concluzia: parentingul homo e de porc. Pe bune? Adică ce relevanţă are în ce tip de gaură alegea tac-su să-şi introducă mădularul? Dacă n-ar fi fost homosexual, ci doar un afemeiat notoriu, fata nu rămânea cu sechele? Io în toată povestea expusă în acest articol (link) şi apaludată cu entuziasm bălos pe bloguri şi pe Facebook, de către vajnici aparători ai valorilor creştine, am detectat un grav derapaj de raţionament: nefericita care a scris cartea şi căreia nu-i neg statutul de victimă n-a rămas tarată pe viaţă din pricină de homosexual parenting, cum susţine ea lăbărţat în titlul cărţii, ci din pricină de bad parenting pur şi simplu. Pentru că a fost crescută într-o familie dezorganizată, de-un tată curvar şi-o mama idioată care bag mâna în foc că s-ar fi manifestat la fel de promiscuu şi iresponsabil în prezenţa progeniturii lor şi dacă şi-ar fi tras-o regulamentar, cu parteneri de sex opus.

Fătuca a crescut c-o doagă lipsă şi s-a gândit să-şi verse lăturile minţii într-un volum menit să devină carne de tun pentru proşti şi pentru homofobi (scuzaţi pleonasmul).

Şi pentru că prejudecăţile furibunde sunt mâncătoare nu numai de caracter, ci şi de neuroni, concluziile total deraiate de la logică şi fără nicio legătură cu fondul real al problemei au fost deja trase pe pagini de Facebook ce credeam că aparţin unor persoane mai destupate la minte. Dar nu e prima oară când mă înşel în privinţa oamenilor.

„Să moară-n chinuri homosexualii! Să-i vârâm în puşcării!“ au înşirat negru pe alb, şi fără legătură cu miezul subiectului, câţiva dreptcredincioşi, agitând virtual sabia eticii şi moralei, ferm convinşi că aşa cum fut ei îi place lui Dumnezeu, şi cum fut alţii, nu.

Pentru masculii ăştia alfa, dacă tot veni vorba, am o veste proastă: ăia pe care îi numesc ei popo şi lesbi şi pe care i-ar tăia fin cu toporul pentru că le ameninţă, în mintea lor creaţă, familiile perfecte şi futaiurile legitime, nu-s chiar atât de alieni pe cât le-ar plăcea lor să creadă.

Un nene pe nume Alfred Kinsey, părintele sexologiei moderne, a afirmat, pe baza unor studii derulate ani de-a rândul (practic şi-a dedicat viaţa acestui subiect), că în proporţie de 80 %, exemplarele rasei umane (de animale nu ne mai mirăm) sunt bisexuale. Doar un procent de 10% aparţine celor cu un comportament pur hetero, iar procentul ultim de 10% e rezervat domnilor şi doamnelor care nu s-ar vârî sub aşternuturi decât cu specimene de acelaşi sex – deci gay fără dubii.

So, natura are altă părere despre ceea ce înseamnă „normal“ şi „anormal“, în ciuda principiilor pe care unii le apără cu spume la gură.

Adevărul e, zice Kinsey, că puţini dintre noi ştiu exact cum stau dpdv erotic – cei mai mulţi, chiar şi dintre cei care-şi scuipă-n sân când aud cuvântul „homo“, au pornirile astea (cică fireşti) refulate, şi nu le vor conştientiza poate niciodată. Pentru că ideea de normalitate ne-a fost conturată, cu unelte educaţionale şi religioase, într-un singur fel, unul ce nu are absolut nicio legătură cu amalgamul complex de instincte şi porniri cu care natura ne-a dăruit sau blestemat, depinde de percepţie.

Numa’ că natura umană găseşte ea căi de a ieşi la suprafaţă, la unii mai timid, la alţii mai violent, în funcţie de stimulii erotici şi sociali la care suntem expuşi. De-aia femeile se excită şi ele când văd sâni goi, iar masculii – o mare parte dintre ei, ca să nu exagerăm păgubos şi, Doamne fereşte, să lezăm sensibilităţi – de-aia adoră să-şi fută partenerele în cur. Intenţia e mai pe faţă sau mai voalată, cert e că:

RAR se întâmplă să ajungă o damă în pat cu unul şi ăla să nu-i mârâie drăgăstos în ureche că ar vrea şi-n găurica cealaltă, hai, iubi, măcar aşa, un pic.

Aşa că aceşti arieni ai erotismului nepângărit să-şi vadă mai bine de bârna (vorba vine, de fapt e o aşchie) din chiloţii lor, nu de paiul din fundul altora, şi să nu mai fluture ipocrit Biblia pe sub nasul păcătoşilor, că de se transformă păcătoşii în musculiţe şi pătrund în dormitorul conjugal tradiţional al imaculaţilor, tot fluide vaginale, seminale şi, ce să vezi, anale or să găsească pe cearşaf. Pentru că, deşi e greu de acceptat de către habotnici, se pare că nu poziţia misionarului e varianta după care omenirea se dă în vânt.

Revenind la cartea duduii Dawn şi la logica ei debilă, gen „dacă tata a fost un poponar curvar şi n-a ştiut să-şi crească plodul înseamnă că toţi homosexualii sunt curvari şi nu ştiu să crească plozi“, îmi amintesc de un comentariu delicios de pe Facebook, prin care o tipă a dat peste bot buldogilor homofobi: „Eu zic să aşteptăm să mai crească copiii lui Elton John şi să vedem ce spun şi ei, dacă-s fericiţi ori ba.“

Isolda-Vasilica Totorancea e o autoare cu experienţă şi oarecare notorietate, care nu scrie oficial cu “pulă”. De aceea şi-a semnat acest articol cu numele care o va face mai celebră decât al ei, cel real.