Pentru cei ce nu au văzut filmul: Jude Law e Alfie, şi e un curvar. Şi ar fi putut fi fascinant. Dacă…
Nu ştiu prea multe despre Bill Naughton, scenaristul filmului “Alfie”, dar, judecând după modul în care i-a scris partitura protagonistului, presupun că a fost un poponaut “in-the-closet” care a fost tras pe sfoară de un fluşturatic. Şi-atunci, şi-a zis, ca Tudor Chirilă: “am să mă-ntorc bărbat”. Şi în loc să-i zică “vedea-te-aş mort în moduri neortodoxe, şi greu de identificat”, a scris, plin de năduf, un scenariu-teză despre cum ăştia care zburăm din pom în pom suntem nişte frustraţi chinuiţi de regrete, care suferim pentru toţi cei pe care-i delectăm trupeşte şi abuzăm sufleteşte, şi undeva în locul umbros unde am avut inima odată ne-am dori priponiţi de gard, dar nu ne punem laţul de gât din laşitate.
Aici, nenea Naughton a dat cu oiştea-n gard. Nu ajunge să ai boală pe un curvar, pentru a-l şi descrie realist. Ci trebuie să te şi plimbi, fără preconcepţii, în pantofii lui. Câteva exemple: Un curvar precaut nu aruncă NICIODATĂ lenjeria intimă a altei curve la coşul de gunoi al oficialei. Sau dacă o face, e semn că i se fâlfâie glorios de relaţie. Iar femeile nu stau să cotrobăie în sacul de gunoi, în drum spre container, aşa cum fac gheii paranoici ca autorul acestui scenariu. Abia aşteaptă să se descotorosească de el.
Un curvar nu îşi ia niciodată în casă pe una atât de dementă precum e blonda drogată pe care o agaţă Jude Law de Crăciun. Mie nici prin minte nu mi-ar trece să îmi apropii de motan şi computer o persoană pe care o suspectez de o doagă lipsă, oricât de mult m-ar atrage sexual. Nu de alta, dar sex există şi în altă parte, pe când fişierele mele şi relaţia cu motanul sunt sacre.
Şi nu în ultimul rând: un curvar singuratic şi ambiţios nu visează cum ar fi viaţa lui legată de a altcuiva. Dimpotrivă. Se lăfăie în bucuria de a face ce vrea, de a trăi fiecare clipă a vieţii lui libere într-un mod cât mai plăcut, şi se gândeşte cu groază cum va fi ziua aia blestemată în care cineva se va trezi că are dreptul să-i facă program. Dar asta nu înţeleg şoarecii fixişti ca Bill Naughton. Ei se consolează în meschinăria lor gândindu-se că noi îi plângem cu lacrimi de sânge. 😀
Asta îi ajută să “carry on”. Dacă ar şti cât de profundă e durerea noastră de anus când ne gândim la meclele lor, ar sucomba.
Dar, cum spuneam, scenaristul Bill Naughton nu a fost un curvar. Şi nici nu a avut o discuţie onestă cu unul. De aceea n-ar fi trebuit să scrie texte despre curvari, ci despre speranţele unor suflete curate şi înşelate. Nici o chestie pe care o facem din ranchiună nu va mirosi vreodată a artă. Ci cel mult, a demonstraţie.
Păcat de Jude Law.
cum ar spune o amica de-a mea, nu vorbesc decat despre ceea ce cunosc foarte bine :)… cu alte cuvinte, scenaristul in cauza s-a aventurat pe un turf care nu era al lui! am vazut si eu filmul, am avut sentimentul neplacut ca e ceva fortat in el, acum stiu ce era :)merci, lorena!
Eu zic ca filmul se adreseaza, foarte strict, non-curvarilor/anti-curvarilor, carora le spune (cu oaresce stil) tot ce le place lor sa auda despre curvari. 😛 (chit ca nu e accurate deloc).
cred ca judeci eronat : e un film feminist pana la greata… am vazut echipa de productie : mjoritatea sunt femei (de la producatori – cateva bucati, printre care si scenarista, la scenarist – e si o tipa acolo, Elaine Pope, casting, etc.); mie de la inceput mi s-a parut un cacat tezist ps la cale de niste middle aged women, probabil din razbunare… de aici si reactia de mai sus si care or mai urma (asta e si scopul) : film menit sa demonizeze barbatul actual, ma rog productie de doi lei… n barbat adevarat nu e ala din film, daca ai o bruma de creier (ca femeie, nu tu Lorena Lupu) iti dai seama si singura
misto e doar muzica, atat
raluca hippie: heh heh.
kaos: “cred că judeci eronat”, zici tu, apoi continui confirmând tot ce spuneam: că e un film tezist, că e un personaj schematic, etc.
Şi atunci unde puşca mea judec eronat?????
“un scenariu-teză despre cum ăştia care zburăm din pom în pom suntem nişte frustraţi chinuiţi de regrete, care suferim pentru toţi cei pe care-i delectăm trupeşte şi abuzăm sufleteşte, şi undeva în locul umbros unde am avut inima odată ne-am dori priponiţi de gard, dar nu ne punem laţul de gât din laşitate.”
Nu am vazut filmul, insa imi place la nebunie fragmentul de mai sus.
Nu mă regăsesc in text, dar suna incredibil de frumos. Aproape că vă iubesc, pe voi, ăştia.
Ride with the devil.
filmul nu l-am vazut si nici nu o sa-l vad in veci, dar privindu-l pe Jude, mi-am amintit de frumoasele zile petrecute la Plaiul Foii, in timpul filmarilor la pelicula Could Mountain. Nicole si Jude in carne si oase, alaturi de Donald si Renee, sub bagheta regretatului Anthony Minghella.Ce vremuri!!!!!!!!!!!!
eu am avut un soc cand a ajuns la partea cu blonda drogata, depresiva si …dirty in general.intr-adevar, asta cu atractia sexuala dusa pana intr-acolo incat sa suporti asa ceva de la o femeie…numai un homosexual putea s-o gandeasca.
Cred ca mai intai trebuie sa te uiti la original, la ala pe bune, din anii 60, Alfie cel britanic cu Michael Caine in rolul principal
http://allmovie.com/work/alfie-1446/review
si pe urma sa ii iei la impins vagoane. Alte vremuri, alti actori. Alte voci, alte incaperi…
😉
nu actorul e de vină în acest caz, ci scenariul inept. jude law a făcut tot ce era actoriceşte posibil.
Five-ar Jud Law al dracu! Mare şmecher. Dacă era aşa mare nu trebuia să accepte rolul de rahat! Şi ce mare lucru a făcut în film? Ce nu puteam face şi noi toţi cu două trei zile de pregătire?
Nu am văzut nici-un actor cu adevărat mare, cu o singură excepţie: o actriţă într-un rol. Şi acum mă trec fiori reci pe şira spinării când îmi amintesc. Dar în colo nimic. Îi super slăveşte media şi face din ei (în scop comercial deşănţat) nişte şmecheri. Hai să fim serioşi!
A făcut exact ce trebuia să facă un actor: a jucat realist şi onest situaţiile date.
şi băşinile de genul “Ce nu puteam face şi noi toţi cu două trei zile de pregătire?” sunt absolut penibile. vedea-te-aş jucând autentic măcar trecerea unei străzi pe zebră fără a deveni fals, nenatural, forţat!
da, când pluşenko face un triplu flip, pare simplu. şi badea ion din cocârlaţi zice că l-ar putea face.
“a jucat realist şi onest situaţiile date” şi câte milioane de dolari şi-a luat?
Tu eşti actriţă, câte milioane de dolari ai luat pe ultimul rol într-o piesă de teatru?
Eu am avut o prietenă actriţă, joacă tot în teatru pe Broadway şi ia căruţe de bani. Ce crezi că face în plus faţă de tine? Nimic!
Totul e un marketing agresiv.
Iar asta cu badea nu ştiu cum, să nu extrapolăm!
cristian mărculescu sau corina medeleanu, sau cum te-o chema, try to focus! ce paracetamolu’ meu discuţi tu aici, performanţa actoricească sau banii???
ce puşca mea legătură are primul tău comment cu cel de-al doilea? primul se ia de actorie (şi te dai brusc egal sau egală cu jude law), al doilea sare fără nici o coerenţă la bani. care e problema ta, de fapt? de ce insişti să te bagi în seamă debitând imbecilităţi şi clişee? ce crezi că rezolvi cu asta?
Nu mă cheamă Cristian Mărculeascu, nu mă cheamă Corina Medeleanu. Acestea sunt doar convenţii de notare (sunt de sex masculin oricum). Nu pot să scriu trei rânduleţe şi să cuprind o filozofie. Eu când apreciez valoarea unui profesionist o fac sub aspectul dualităţii realizare – compensare. Un rol poate fi considerat ca bine executat pentru o sumă, dar dacă îi dai de zece mii de ori mai mult, brusc devine un rol prost executat pentru acea nouă sumă. E ca în orice profesie.
Şi cum adică “ce insişti să te bagi în seamă”. Adică tu scrii aici ca să nu te citească nimeni, nu? Sau m-ai văzut că te agases la fiecare articol şi nu-ţi dau pace?
Sau ai nevoie doar de remarci laudative? Oricum comentariul meu nu se referea la tine, ce te-a deranjat de fapt?
nu, n-am nevoie de remarci laudative, am nevoie de remarci inteligente.
şi eşti de acord că nici “io-s mai tare ca jude law” nici “mamă câţi bani ia ăla” nu put a inteligenţă. dimpotrivă, sunt primele două clişee pe care ţi le-ar perora orice creier-spălat-de-seminţe-scuipătoriu pe această temă.
Nu, astea nu put a inteligenţă. Dar eu nu am spus aşa ceva.
Şi bine, rămâi tu cu inteligenţii tăi. Mersi pentru complimente!
Nu sunt complimente, sunt simple constatări.
Filmul Alfie are un mesaj, destul de clar si evident. Un mesaj pozitiv si optimist as putea spune, dar daca ne cramponam la faza de inceput si ne oprit la: “alfie e un curvar care nu e in stare sa-si asume responsabilitatea faptelor sale” – atunci: “intelgem nimic doamnelor” : (vb lu Dinica)
Un mesaj clar şi evident înseamnă tezism. Lecţie de morală. În nici un caz artă.
Da, astai o ipoteza. Cealalta ipoteza e ca scenaristu la filmu asta la copiat dupa celalat film numai Alfie cum se face acuma la toate filmele care se fac acuma mai putin tampenile alea ca Avatar care e copiate dupa mai multe filme.
@ Sirenna – ce ai vrut sa spui cu “intr-adevar, asta cu atractia sexuala dusa pana intr-acolo incat sa suporti asa ceva de la o femeie…numai un homosexual putea s-o gandeasca” ? Mie imi miroase a generalizare, ca sa nu spun jignire, asa ca, poate ne explici…
filmul e unul “consumabil”. asta e aprecierea maxima pe care i-o pot face. coloana sonora, insa, e foarte buna.
Persoanele care nu inteleg ar trebui sa intrebe inainte sa critice si sa arunce cu noroi, in opere de arta.
Binenteles, actorii mediocro-inexistenti sunt cei mai in masura sa faca observatii pertinente asupra regizorilor, ca asa e in cercul creator al artelor.
Iar persoanele care-s incapabile să discearnă ideile principale unui text ar trebui să-şi ţină râtul.
Bineînţeles, jegurile cu ochi îşi permit să emită aprecieri asupra unor actori pe care nu i-au văzut jucând. Altfel nu ar fi jeguri cu ochi.
Şi bineînţeles, numai ţărănoii cu iq subunitar văd critică la adresa unui regizor într-un text care desfiinţează un scenariu. De ce? Pentru că-s inimaginabil de proşti.
io din filmu asta am retinut o bucata de melodie bestiala, care nu-i insa pe coloana sonora si nicaieri altundeva
asa ca mi-a ramas o mare oftica
in rest, asemeni tie, ca si curvar aproape autentic, apreciez ca distorsionata relatarea filmului
Niste acuzatii gratuite si puerile, la care ma asteptam, cand ramanem fara logica apelam la ad homine ca asa se face 😉
Tin sa mentionez ca eu stiu despre ce vorbesc, parerea mea despre actrita Lorena fiind rezultatul prezentei mele la una din reprezentatiile teatrale care balansa intre plictisitor si abject .
Nu spun ca nu aveti deloc talent, nicidecum, spun ca sunteti inexistenta si ca nu reusiti sa va folositi intreg potentialul.
care logică?? eu critic un scenarist, tu vezi critică la adresa unui regizor, eu îţi spun că eşti bou pe baza acestei afirmaţii a ta şi tot tu mă acuzi de lipsă de logică şi atac la persoană?
nu, nu e o acuză gratuită, e una pe care ţi-ai meritat-o. iar dacă eram inexistentă, nu erai acum pe blogul meu plictisindu-mă cu dobitocenii. 😉
Caracter de franc, amabilitatea cu care persiflezi, ma duce catre o zona in care consideratia mea pentru tine, nu poate decat sa creasca. Cu toata bucuria, te citesc Lorena.
Nu am de ce să fiu amabilă cu cretinii. Am rezerve mici de amabilitate şi le păstrez pentru oameni inteligenţi.
Alfie este un film care te ajuta sa te destinzi dupa o zi plina, cand nu ai altceva mai bun de vazut.
Lumea este plina de Alfie si de Alfi-oase.
Fiecare cu stiluri diferite.
Un curvar adevarat face totul extrem de bine, se face iubit, apreciat, si iertat de femeile pe care le seduce.
Nu face greseli si nu se indragosteste decat atunci cand vrea sa se lase de curvaraseala.
Mie o domnisoara care a interpretat gresit principiile mele, mi-a dedicat filmul. Asa am ajuns sa-l vad. De curiozitate.
Şi de ce să nu te destinzi văzând “Parfum de femeie”, de exemplu?
Mama da’ ce rea esti 🙂 Nu e important cine are dreptate, cat cine isi sustine mai bine ideile.