Uneori mi se întâmplă. Rar. Dar mi se întâmplă.
Am avut hepatită în copilărie, de aceea îmi e interzis să donez sânge. Deşi aş fi făcut-o fără ezitări.
Culmea e că am A2 pozitiv, deci exact ceea ce i-ar fi trebuit lui Mile Cărpenişan. Şi aş fi făcut-o fără ezitări.
Asta e. Viaţa e un banc prost.
Ce le-a fătat mintea
Iar mie mi s-a interzis sa-i donez tatalui meu, pe motiv ca am sub 45kg in greutate…
Asta e absurd. În cazul meu, măcar e justificat: are omul destule probleme cu ficatul, să nu le mai ia şi pe ale mele.
Dar în al tău? Scade şi taică-tu în greutate, sau cum? Că nu înţeleg ideea.
Nici eu nu pot dona. Am avut, la un moment dat, o intalnire cu niste animale veninoase, am scapat, dar sangele meu a ramas cu ceva il el care-l face incompatibil pentru donatii. Cat despre greutate, sub 45 de kg s-a demonstrat ca organismul isi revine mai greu in urma pierderii sangelui, asa ca precautia e pentru Isa… Stiu insa,sentimentul ca nu poti ajuta e cumplit…
aaa, acum am înţeles. mihaela, îţi mulţumim că eşti ştietotul nostru. 🙂
Nici eu nu pot sa donez, acelasi motiv ca si Isa, sunt tzr
Păi, din păcate, și eu, ca urs, sunt subponderal. Când un coleg de muncă a avut nevoie de sânge, nu am putut dona pentru același motiv invocat de Isa și Raluca.
Părerea mea e că nu ai de ce să regreți. Ar trebui să regreți dacă ai putea dona și nu ai face-o. 🙁
cum poti sa dai coltul de la un cacat de furuncul, dar cred ca omul avea probleme cu sistemul imunitar…..sa-i dea d-zeu sanatate
O perioada de timp am donat in fiecare an singe, nu pentru ca cineva apropiat ar fi avut nevoie, ci pur si simplu pentru ca un Om necunoscut mie, ar fi putut sa ramina in viata si datorita acestui gest.Eu cred ca ar trebui sa ne gindum mai des la a dona singe. Daca intr-o zi o sa avem si noi nevoie,cum am vrea sa fie frigiderul de la Centru de transfuzii, Plin sau Gol?