Eu nu le am cu religia, drept care mi se fâlfâie de sărbători. Noroc că am și eu o mamă, care mă ține updatată. Și mă sună maică-mea.
-Ți-ai înroșit ouăle?
-Da, în sânge de hater internautic. Le-am plimbat prin gurile fraierilor, de ce?
-De Paște!!
Ah, f***. Weekendul ăsta erau. La naibaaa. Asta înseamnă magazine închise.
Drept care, azi la 7 dimineața, sora voastră a făcut exact ceea ce se jurase să nu facă, no matter what. Anticipând măcel tradițional românesc de sărbători prin magazine de la ore omenești încolo, a pus deșteptător la 6.30 și s-a dus să se aprovizioneze. Nu cu chestii pascale, pentru că, sincer, nu îmi place drobul de miel, ouăle le prefer normale iar cozonacul îngrașă, ci cu cele necesare casei în zilele în care magazinele sunt închise.
Evident, a fost nevoie de o halbă de cafea pentru a fi funcțională. Și prin halbă, I mean actual f***ing halbă. A fost o promoție la o bere, care n-a plătit-o pe sora voastră să facă publicitate, drept care, numele ei va rămâne o taină. Și oamenii au împărțit și halbe. Eu sunt băutor de vin roșu sec. Și vinul roșu sec nu se bea în cantități, ci în calități. Drept care, halba berarilor noștri a rămas pe post de recipient pentru cafea pentru dimineți extrem de dificile.
Magazinul era cum nu se poate mai aerisit la 7 și un sfert. Libertate, înainte de toate. Nu te ciocneai de toate vacile agasante proptite în dreptul unui raft de parcă era magazinul lor personal și numai ele aveau cumpărături de făcut acolo. Sau de gigeii cu Nu vă supărați, îmi spuneți unde sunt lactatele? Acolo. Dar numărul dvs. de telefon? În p*** la mama dvs., de ce?
Inclusiv lucrătorii din magazine erau mai chill și mai puțin copleșiți, ceea ce automat presupune că aveau mai multă disponibilitate pentru a te ajuta.
Mbuuun.
Aprovizionarea era proaspăt făcută, ceea ce înseamnă că găseai de toate. Și vinul tău preferat, și superofertele actuale, și mâncarea de pisici care ne place mai mult, și chestii la reducere, din alimentele perisabile care ar fi expirat mâine și poimâine.
Pe la zece, când se deschide robinetul de “Colebil şi Triferment vă urează sărbători fericite”, toate acestea vor fi istorie.
Şi-a cumpărat sora voastră tot ce i-a trebuit, cu căştile în urechi, ascultând şi ceva muzică mişto, care să o ajute să nu adoarmă printre rafturi, apoi s-a rezolvat de una singură la self check-out. Pe la opt, a apărut primul val de gigei, aka cozi, iar noi preferăm să ne tăiem p*la, s-o rulăm în aluat fraged şi s-o prăjim în baie de ulei, decât să stăm vreodată la vreo coadă.
Am ajuns acasă aprovizionată, am hrănit motanul. Ăla mă aştepta total şocat de această plecare inopinată la o oră nefirească şi a început pe un ton agresiv şi autoritar.
-Mrrrrauuuu mrrrauuuuuuuuu!!
-Ştii ceva? Dacă vrei papa, schimbi tonul sau stai flămând, nesimţitule. La cine crezi tu că urli?
S-a întins la picioarele mele, şi-a frecat capul de şosetă:
-Meeeuuu, a mieunat încet şi subţirel.
-Vezi, aşa se vorbeşte cu singura femeie din viaţa ta.
L-am hrănit cu piept de pui rotisat, preferatul lui. Şi în timp ce scriu aceste rânduri, mă schimb în pijama şi mă culc la loc.
Paşte fericit.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Sh*t They Say