Angajatori abuzivi, partea a II-a

Am avut o poștă a redacției, recent, cu o fată care descria o șefă agresivă și toxică, zgârcită și abuzivă verbal. Aici. Subiectul a deschis un val de confesiuni în subsol. Pentru că sunt o grămadă de indivizi și individe (da, Gigel, când vine vorba de șefie, există o egalitate între bărbați proști și răi și femei proaste și rele, știu, știiiu) care, odată ce angajează pe cineva să facă ceva, au impresia că se pot șterge relaxați la anus cu persoana respectivă, și pot stoarce ultimul gram de energie din el / ea, fără rușine.

Mbun.

Iar dacă unii dintre noi am copilărit cu părinți care ne storceau de fiecare gram de energie și ne pistonau necruțător, vom îmbrățișa acel abuz ca pe ceva de la sine înțeles și ne vom prezenta drept miei sacrificiali pe altarul caliceniei și nesimțirii câte unui sac de bășini impropriu dotat cu buletin. (Salut, Lorena la 18 ani).

De aceea vom face o rubrică permanentă în care, dacă îmi trimiteți material cu regularitate, vom trata situații de abuz la locul de muncă, să învățăm cu toții cum putem deveni mai puțin expuși la abuzul câștigătorilor la belciuge. (La episodul întâi, a apărut un cuconet să țipe la mine că vrea să citească și un text despre cum tratăm cu un angajat abuziv. La care eu am recunoscut exact patternul de misecuvenistă care crede că i se cuvine gratis munca străinilor și i-am spus, sec: Ce vrei tu să citești devine obligația mea de a livra abia din secunda în care ne înțelegem asupra onorariului.

Evident că, misecuvenistă fiind, nu i se părea că are de plătit pe munca pe care mi-o pretindea, așa că a întins-o instant. Perfect fără tine, cum glăsuia poetul național Tudor Chirilă. Prea puțin mă interesează oamenii a căror principală prioritate e ce mai poate face Lorena pentru ei gratis. Îmi stârnești interesul abia când aflu ce poți face tu pentru mine.

Mbun. Deci, am o plăcere intensă să demaschez misecuvenismul și calicenia, așa că vom trece la povestea unei cititoare:

Eu am lucrat la un salon de bronzare artificială, unde am avut o șefă care a tras de mine până în ultima clipă. Nu avea angajați, eram singură, trebuia să țin loc la două ture, lucram practic 13 ore zilnic, de luni până duminică, nu aveam dreptul să fiu obosită sau ceva, că mi se atrăgea atenția. Ca să nu mai spun că salonul se închidea la ora 22, dar eram obligată, în caz că apărea un client la ora 21:55, să-l primesc indiferent dacă depășea ora 22 plus că, după, trebuia să gestionez și niste acte. Deci, practic, mai “halea” cam 55 de minute din timpul meu liber. Eu plecam de la salon uneori după miezul nopții, fiindcă trebuia să las și curat după ultimul client, și actele necesare.

Era atât de hapsână, încât mustăcea de fiecare dată când trebuia să merg vis a vis, la magazin, să-mi iau de mâncare. Pe contract mă trecuse la 4 ore, am zis “Lasă măi… Poate mă ajută si ea cu ceva vreodată”.

Să nu mai zic de salariu, îmi dadea 10 milioane de lei vechi. Era atât de zgârcită, încât până si 5 monezi de 10 bani le număra să fie fix, să nu fie vreo monedă de 10 bani în plus.

S-a întâmplat o neînțelegere cu o nouă colegă care a venit și s-au încurcat turele. Era de fapt tura mea, eu nu am știut pentru, că după calculul meu, trebuia să fiu liberă,

în fine, în urma acestui incident a refuzat cu vehemență să îmi mai acorde salariul, în condițiile în care eu am lucrat o lună întreagă de dimineață până seara .Deci, practic, m-a concediat fără drept de apel.

Ca să nu mai spun că eu eram în perioada de preaviz, fiindcă voiam să îmi schimb locul de muncă, dar de comun acord, am spus “hai, măi, să o mai ajut puțin, până îmi găsește înlocuitor”, și apoi s-a întâmplat problema cu turele, iar ea a refuzat să îmi mai acorde ultimul salariu. Și ea tot o favoriza pe noua colegă venită.

Plus că se comporta foarte urât cu mine, sâmbăta era zi de”curățenie”, în tot salonul și trebuia să fac asta singură, baie, cadă, camerele de solar , etc… Şi tot ea era nemulțumită, în schimb colega nouă când a venit, în ziua de curățenie generală, a stat degeaba nu a facut nimic, dar ştia ce are de făcut, iar eu luni, când am ajuns, era praful până în tavan , am atenționat-o pe colega că nu si-a îndeplinit sarcina de lucru, și tot ele s-au supărat pe mine. La mine venea cu atitudine de superioritate, freca ușa cu degetul să vadă dacă este praf, și îmi făcea un scandal monstru pentru câteva pete.

Nu am reclamat-o nicăieri.

Cum prevenim genul acesta de abuz? Din faşă, dragi copii. Nu lăsăm misecuvenismul să se instaleze, de la bun început. Dacă contractul spune 4 ore, stai fix 4 ore, dacă contractul spune 8, stai 8, şi asta e. Iar dacă te ia cu clişeul ăla comunist toxic cu “vai, de cum se face ora plecării, rupi uşa” răspunzi: S-avem pardon, dar nu am negociat încă onorariul pentru ore suplimentare.

“Nu puteam” şi “nu aveam voie” sunt afirmaţiile care, în astfel de poveşti, mă îmbolnăvesc cu bube. Ba puteai şi ba aveai voie. Contractul tău zice patru ore? O întrebi pe madam între ce ore îi convin cele patru ore. Vii la fix, pleci la fix.

A doua ta greşeală a fost să accepţi sarcini de curăţenie, deşi salariul nu acoperea nici măcar jobul în sine. NU E TREABA TA, DACĂ PE CONTRACTUL TĂU NU SCRIE “PERSONAL CURĂŢENIE”, SĂ FACI CURAT. PUNCT. Din acest punct de vedere, noua colegă avea perfectă dreptate să nu facă nimic. Nu era angajată ca femeie de serviciu, nu era plătită suplimentar să fie femeie de serviciu, nu avea de ce să facă asta. Poate, văzând în ce hal a ajuns zdreanţa aia sifilitică să se folosească de tine, doar pentru că i-ai permis, şi o repet o dată, să ne fie clar tuturor, doar pentru că i-ai permis, a învăţat să creeze limite din start.

Dacă contractul tău prevede strict jobul de asistent bronzare artificială, sau cum se numeşte postul – eu nu mă bronzez, am avut deja o aluniţă malignă şi prefer să nu mă joc cu c gol pe lângă p sculată – ASTA FACI ŞI ATÂT. Ca noua ta colegă. Îi spui că serviciile de curăţenie NU intră în atribuţiile tale şi o întrebi cât ar fi dispusă să plătească în plus, dacă îşi doreşte şi această opţiune.

Chestie pe care trebuia s-o faci şi cu tura dublă, btw. Scoteai un salariu de 3000 de lei lejer şi nu mai aveai nevoie de part-time, ca în recomandările coanei Turcan.

Iar comentariile obraznice, faptul că îţi făcea observaţie că arăţi obosită când ea te ţinea tură dublă şi te plătea pentru patru ore? DAI REPLICĂ! Mai ales când dreptatea e de partea ta. “Bine, madam, ia să stau eu la muncă alea patru ore din contract, să vezi ce odihnită o să arăt!”

Genul ăsta de om ajunge să manifeste atâta misecuvenism pentru că I SE PERMITE şi, important, NUMAI CU CINE ÎI PERMITE. Ca dovadă că noua ta colegă a pus piciorul în prag că nu face curat şi, prin urmare, nici nu i-a pretins asta.

Legat de ultimul salariu pe care nu ţi l-a plătit: trebuia să fii la ITM cu reclamaţia în mână a doua zi de dimineaţă, la prima oră. Nu doar pentru tine şi bănuţii tăi munciţi cu greu. Ci pentru toate viitoarele angajate pe care le va avea panarama asta ordinară, şi dintre care vor avea de suferit doar cele naive şi bine intenţionate ca tine. Cele puse în temă, ca noua ta colegă, o vor pune la punct din prima.

Mai scrieţi-mi poveşti de la locul de muncă, preferabil unele încă în desfăşurare. Hai să educăm salariatul român că nu are de ce să lingă kkt pentru câteva bancnote obosite.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Morbo says:

    multi stau peste program gratis pt ca isi fac mustrari de constiinta ca poate au mai si stat degeaba in timpul programului (ori pt ca nu era de lucru , ori pt ca mai iei si o pauza, doua, trei, in afara pauzei de masa, ca nu poti munci ca un robot tot timpul, in fiecare zi). ei, gresit. esti platit pt timpul pe care il pui la dispozitia angajatorului, pt intervalul ala de 8 ore, nu pt altceva. chiar daca ti-ai luat pauze, erai la dispozitia angajatorului, nu erai plecat la munte. nici pt cei care sunt platiti contractual in functie de cantitatea de munca, nu doar in functie de timpul pus la dispozitia angajatorului, nu sunt obligati prin nimic sa munceasca in fiecare minutel din programul de lucru.

  2. Nicu says:

    Lucrand de ani de zile in mediul corporatist (pe care il detest crancen, e un rau necesar pentru a avea un trai decent, ca n-am stofa de antreprenor), multi se uita ciudat la mine cand la 18:00 fix imi iau rucsacul si la revedere, in conditiile in care mi-am facut treaba in ziua respectiva. Multi, foarte multi, simt o obligatie neinteleasa pentru mine de a face overtime neplatit (de fapt, nu e chiar neinteleasa, pentru ca in functie de overtime-ul neplatit se fac asa-zisele promovari si mariri de salariu cu taraita). Vorbesc de oameni tineri, pana in 30-35 de ani. Ei bine, oamenii astia baga overtime neplatit la greu, fara sa fie fortati. Sclavagism acceptat cu zambetul pe buze. Eu sunt un fel de “oaie neagra” pe proiectul meu, ca refuz sa stau peste program.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: