În cartierul cumințel din Ardeal în care am crescut eu, bubuiala de Sărbători nu era parte din tradiția dacică. Sărbătoreai ca un sorosist, cu pălincă, sau suc pentru copii, sticla de vin aia bună păstrată pentru ocazii, mâncare cât pentru o armată și muzică ungurească de petrecere.
Când m-am mutat în București și am experimentat primul Revelion în care au zăngănit geamurile de mai aveau puțin și explodau feeric, am avut un atac de panică. Chit că rațional știam că suntem într-o casă închisă și nu are ce să mi se întâmple, bubuiala îmi crea un blocaj interior de care nu puteam scăpa și o frică inexplicabilă, dublată de dificultatea de a respira. Astmul meu e acel gen de fiară, care își face apariția când mi-e frică sau am alte sentimente negative.
După multă terapie, am reușit să-mi controlez fricile și să percep bubuiala drept un deranj fonic inevitabil, dar cu proprietatea magică de a-ți strica tot cheful de petrecere.
Când am adoptat pisoiul, în primul an am stat acasă de Revelion, pentru că nu puteam lăsa un puiuț de câteva luni să teacă printr-o noapte de zgomot oribil de unul singur. A tremurat convulsiv și s-a lipit de pieptul meu de parcă voia să mi se ascundă între plămâni.
Cu trecerea anilor, mâțul meu de o inteligență ieșită din comun, care, dacă îi fluturi o jucărie pe la nas, se urcă pe tine și îți dă peste mână, pentru că știe instinctiv că elimini problema din sursă și nu de la capăt, s-a obișnuit cu bubuiala și nu îl mai afectează. În ultimii doi ani nu prea răspunde la stimuli auditivi, și încă nu știu dacă e surzenie sau nepăsare supremă pisicească.
Dar sunt multe animăluțe care nu se detașează. Care continuă să tremure, să se panicheze, unele chiar să facă stop cardiac de frică, sau să sară garduri și să fugă de acasă, căutând să scape de bubuielile amenințătoare și periculoase. A doua zi după sărbători, rețelele sociale sunt pline de anunțuri cu animale pierdute și cabinetele de veterinari care se îndură să scurteze petrecerea sunt pline de animale bolnave.
De ce?
Pentru că unii idioți nu pot petrece fără să footă cheful altora.
Unii nu pot experimenta bucuria dacă nu e sub formă de bumbumbum.
În ultimii ani, sectorul 3 a fost privilegiat, pentru că Robert Negoiță a făcut o treabă decentă în a curăța străzile de bubuitori. Cine bubuie petarde și pocnitori, bubuie oricum și prin IQ, deci e deja acolo. Nu știu ce le-a făcut, razii de poliție, amenzi, treaba lui. Cert e că ultimii trei-patru ani în Titan au fost relativ liniștiți din acest punct de vedere.
Dar Nicușor Dan a promulgat ieri prima lui lege în calitate de președinte și e una care ne unge pe inimă pe noi, cei cu prieteni blănoși sau împănați. Cu amendă cuprinsă între 2.000 – 5.000 de lei, să usture.
Și da, e de menționat că inițiativa legală e de la PSD, ca să nu mai spună PSD că nu vedem când fac lucruri bune.
În sfârșit, putem petrece de sărbători fără teama că, acasă, suflețelul stă chircit sub pat, tremurând. Singurul bubuit care ne rămâne e cel adecvat pentru ocazie: cel al dopului de șampanie.
Iar gigeii care se distrează bubuind pot reinvesti fondul de petarde în ceva util. De exemplu, o carte de gramatică. Nu ai cum să te plângi că nu vrea nimeni să te angajeze când tu nu știi să scrii o scrisoare de intenție care să nu arate ca o parodie a ei însăși.
Mulțumim, Nicușor. Te vom critica mereu dacă ceva e în neregulă, dar îți și mulțumim când e cazul.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
500% de acord cu tot ce spui mai sus, cu o excepție: nu în tot sectorul 3 am scăpat de bubuială. Probabil ai noroc de o zonă mai cuminte. Tot în Titan stau și eu și e parcă mai groaznic în fiecare an. În 2024, din noiembrie până la sfârșit de ianuarie mi-a sărit inima din piept de nu știu câte ori. Câinii din bloc urlă și schelălăie, săracii. Sunt într-o zonă cu blocuri înalte și apropiate unele de altele, când dau puștanii cu petarde crezi că dă Putin cu racheta. Reclamații, plimbat mașinile de poliție pe străduțe – pe cine să prinzi? Le aruncă și fug. La fel de jur-împrejurul parcului, cât a mai rămas din el.