Cea mai plictisitoare parte a unei traduceri e partea de mulţumiri. Slavă domnului, noi, autorii români, nu avem acest obicei făţarnic de a mulţumi în stânga şi în dreapta staffului implicat, vecinilor care ne-au lăsat să ascultăm muzică şi să ne futem cu răcnete la trei noaptea şi lu’ tanti de la butic că păstra mereu o pâine caldă şi pentru noi. Dar uneori, mulţumirile sunt distractive. Zice una aşa:
“I can never adequately thank my husband, John Taylor, who persuaded me it was time to tell my story, and then pulled it out of me”.
Na, de aici eu vă întreb: ce metodă de persuasiune folosea John Taylor? 😆 😆
Ce le-a fătat mintea
Şantaj sexual. Works every time… 🙂
păi nu, APOI a scos-o. deci nu ai cum să şantajezi cu ceva ce e deja înăuntru. sau?
Care era tema cartii, ca prea a zis-o cu patos?! 🙂
n-are legătură.
Este cumva un alt exercitiu de stil? Cam asa arata.
nu. e citat real dintr-o traducere reală, partea de mulţumiri.
Inainte de a stii metoda lui John Taylor de a o scoate, trebuie sa stim daca povestea era lunga sau nu. Uneori conteaza si asta. Daca era mai scurta probabil ca s-a aplicat proverbul “Mercy is its own reward”.
300 şi ceva de pagini.
Si…?
şi atât. nu precizează dacă a făcut postludiu.
cred că te-ar putea lămuri mai bine omu’ ăla care-ţi popula blogu’ acum ceva vreme, ăla cu sânii şlefuiţi şi cu sufletul care urla ca lupu_la lună.
eu cred că e intenţionată. o mică perversiune specific feminină.
Mircea Popescu?
:)))))))))))))))))))))))
puțea?
adică puța?
nu scrie.
exorcizare/ ciocolax/trepanatie cu suctiune de tesut cortical/ hipnoza/interogatoriu cu degetelu’n menghina.
şi iată noul geniu al SF-ului răsărind în zare. 🙂 Pe bune, decât să scrii poiezele boringoase pe care nici dracu nu le citeşte pe agonia.ro, nu scrii un SF? Îţi fac eu lipeala cu Nemira, s-o publici.
pardon, , pe agonia am scris in pleistocen sf-uri, confundate constant cu poeme. si pe mine, c-o poeta.
buna editura, preferata mea.
dar eu vorbeam serios.
si eu. multumesc de oferta, lorena, putem vorbi despre asta.
fisting? dp 12′ bbc? dinamita? buzduganu’ cu 3 peceti? rotopercutanta? un colac de sarma ghimpata? un sidi cu treisudest?
Da ăla care în pomelnicul de 1 pagină de mulţumiri a trecut-o şi pe pedichiuristă?! Nu că restul cărţii era mult mai palpitant.
http://books.google.com/books?id=CLRZ79s5tD8C&pg=PP10&lpg=PP10&dq=I+can+never+adequately+thank+my+husband,+John+Taylor,+who+persuaded+me+it+was+time+to+tell+my+story,+and+then+pulled+it+out+of+me&source=bl&ots=mN56ffoAaC&sig=64I0LEUx39ctHn_6B1-TSFVp2jo&hl=en&ei=W1OoTZDrMI34swPlmYz5DA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBQQ6AEwAA#v=onepage&q=I%20can%20never%20adequately%20thank%20my%20husband%2C%20John%20Taylor%2C%20who%20persuaded%20me%20it%20was%20time%20to%20tell%20my%20story%2C%20and%20then%20pulled%20it%20out%20of%20me&f=false
nebunaticule care eşti tu nebunatic. 😀
Cinci seconde mia luat. Aianseamna cam sacrificat cam trei postari la mine pe blog.
Ca vorbeam de prostari iti mai bag una la tine pe blog?
Da.
pai eu deduc ca barba-su i-a indus si ideea povestii si convingerea ca tre s-o spuna apoi a scos-o din ea cum scoate psihologul diagnosticul (“okkkk, admit sunt nebuna va rog ajutati-maaaa), caz in care s-a cam redus la o sfertiscriitoare-restul dactilografa!
ce rea eşti.
Apăi io nu văd une-i mulțumește, că zice că nu poate.
psihanaliza si alte chestii complicate. ca sa nu zicem exorcizare.
Antoane, îți exorcizez o karată în ovar?
oac.
bai, cu sufletul ingenuncheat de suferinta si cu mintea-mi ingenuncheata de logica, vin si spun ca asta, johnica i-a bagat-o in cur si-a scos-o. Dar prea tarziu si prea murdara. Tocmai de-aia si tipa scrie atat de murdar.
dar tie cine sau ce ti-a ingenuncheat sufletul de suferinte ca ma tot straduiesc sa-ti inteleg statusul, fir’ar sa fie de ingenuculare.
OAC!
OAC!
OAC!
A convins-o să-i dea câteva motive ca s-o treacă în epitaful cu mulţumiri. După ce şi-a povestit viaţa, a scos-o pe cealaltă de pe listă şi a făcut-o predecesoare, fostă. Acum o mulţumeşte cu mulţumiri numai pe actuala, unică şi cea mai cea.
oac?
Ce se comentează pe aici. 🙂
Ok, înţeleg ce vrei să zici. Deşi merge şi faza cu şantajul. Dacă nu e şantaj, atunci înseamnă că respectiva carte este foarte tare şi trebe musai citită, pentru că a fost scrisă într-o stare de profundă şi dinamică inspiraţie…. E bine aşa? 😀
asta încercam să sugerez finuţ.
👿 OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC
OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC OAC 👿
pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ pîrţ
🙄 O…………………..
fîsssssss
O
A
C
!
pîrţ
Auzi, madam, da ce căca o simula ăsta?
taci, că-l deranjezi. nu vezi că încearcă vorbirea articulată? îi fuţi argumentaţia.
🙄 A………………..
Ce plm? te-ai frantuzit si tu?
Oricum dama cu pandalii merită premiul nobel pentru literatură
merit o pulă
Dacă tot vorbiţi de mine?
Mi mi-a ramas in minte o singura multumire din prefata unei carti:
“To my wife, Susan, without whom this book would have been ready much sooner”
Frumos nu?
Lorena, da şi tu sfoară în blogosferă să salvăm nişte căţei:
http://www.change.org/petitions/oppose-romanias-unfounded-proposal-to-kill-all-strays-2/share