Aşa sunt zilele mele / Mănânc rap, beau trapanele

S-au activat iar haterii de manele. Domle, da incredibil domle, câtă incultură domle şi câtă nesimţire pe trapperii ăştia care după ce că nu fac muzică, ci gălăgie, s-au încurcat domle cu manelarii care nici ei nu fac muzică, ci tot gălăgie, şi acum e gălăgie mare pe YouTube, peste un milion de vizualizări într-o săptămână şi încă numărăm.

Eu zic atât: unii oameni suferă grav de o lipsă feroce a simţului umorului şi de a abilităţii de a detecta spiritul de petrecere. Cine şi-a trăit tinereţea în anii 2000 şi-mi spune că n-a avut manele la bairam minte cu neruşinare sau a dat cele mai plictisitoare chefuri nevrednice de acest titlu.

Nu înţeleg şi nu voi înţelege aversiunea isterică a sclifosiţilor faţă de manele. Poate pentru că, în adâncul lor, sunt extrem de nesiguri de ei şi-şi agaţă stima de sine în declaraţii cu care vor să atragă aprobare de la interlocutori. Corect, manelele nu au cine ştie ce valoare culturală – dar câte din ultimele zece piese pe care le-ai ascultat în ultima vreme au valoare culturală? Cum se face că absenţa sofisticării a la Beethoven nu te deranjează la ce trupă asculţi în ultima vreme, dar te pocneşte fix la manele?

Pentru că eşti de o ipocrizie sinistră, de-aia.

Nu, n-o să pun manele la mine acasă, pentru că nu sunt stilul meu. Dar dacă sunt la o petrecere şi vine o manea, o să dezlănţui fiara felină care zace în mine şi o să dansez pe masă până cade masa, sau cad eu de pe ea. Pentru că ÎNŢELEG. Nu sunt făcute să fie luate în serios, sunt făcute să ridice lumea de pe scaun şi să îndemne la scuturat şunci. Lucru lăudabil, la cât ne-am îngrăşat în 2020, de atâta izolare socială şi mâncat pe canapea.

 

Legat de celălalt gen muzical, trapul e noua mea dragoste. Pentru că e atât de flexibil, de permisiv şi de adaptabil la toate genurile muzicale, pe care le pune în valoare cu totul diferit, încât pur şi simplu, nu am cum să nu-l iubesc. Mi-am cumpărat şi eu un DAW de pe net (adică un program de compus şi editat beats pe laptop), şi mă joc un pic cu el în timpul meu liber. Evident, la nivel de amatori, dar mă distrez.

În România, până acum, artiştii pop oficiali s-au delimitat întotdeauna de manelişti, i-au tratat cu superioritate şi dispreţ (chiar dacă strict vocal, un Guess Who nu are nici a zecea parte din performanţa vocală, ambitusul şi complexitatea notelor  unui Florin Salam) şi s-au plasat pe un piedestal imaginar mai înalt. Practic, au ridicat discriminarea şi rasismul la nivel de virtute.

Iar pe manelişti pur şi simplu nu i-a interesat. Au mai dat un diss cu Duşmanii-mi poartă pică / Căci n-au valoarea mea, l-au cântat la 3678 de bairamuri şi 5786670 de nunţi (pentru că publicul de manele are acest bun obicei, acela de a plăti) şi din banii ăia, şi-au luat zece vile cu piscină fiecare şi s-au consolat că nu plac sclifosiţilor (care, oricum, nu prea plătesc, pentru că superioritatea lor imaginară îi plasează mai presus de ideea de a da bani pe ceea ce pretinzi că-ţi place).

Trapperii contemporani sunt reprezentanţii generaţiei Z, care şi-au primit educaţia de la YouTube şi de la cultura de gaming. Prin urmare, noţiunea de a urî etnicii romi, a-i numi ţ***i şi a-i considera o subcultură e ceva ce nu le vine natural. Ei au ascultat manelele vechi de bairam fără această prejudecată comunistă şi au zis: hopa, ia să facem crossover.

(Adică o îmbinare, gigel. Da, pe acest site se scrie în romgleză. Da, mi se rupe pxla de pretenţia ta de a scrie în română pură oriunde altundeva în afara unui articol plătit cu banul jos. Plătit, adică noţiunea aia care te face să strâmbi din nas, gigel. Ţie ţi-ar fi plăcut să dai indicaţii moca pe efortul şi banii altuia. Suge-o lung şi lent.)

Şi această îmbinare, folosind vocalurile vechi, cristaline şi impecabile  ale lui Ionuţ Cercel copil, prestaţia de azi frumos timbrată şi floricelele impecabil executate ale  lui Ionuţ Cercel matur şi ale fratelui său Florin, alt interpret de manele (chiar mă interesează ce aveţi de reproşat real vocii tipului ăstuia, şi mai spălaţi-vă în plm în urechi, dacă nu-l auziţi cât de bine cântă) şi rapul foarte bine articulat cu rimă săltăreaţă şi flow energic a lui Jianu CHIAR SUNĂ BINE. Chiar sună fresh şi te prinde. Dă un suflu nou şi manelei de altădată, şi un accent de sentimentalism şi exotism trapului.

Plus că n-o poţi lua în braţe nici pe aia cu “vai, manelele au mesaj degradant”. Piesa este antirasism şi antidiscriminare. N-o poţi ataca nici măcar din unghiul ăsta.

Concluzia, bravo, Jianu, bravo, fraţii Cercel, bravo, producători. Haters gonna hate, dar piesa voastră e de neoprit. O pui pe repeat până scoţi limba. Love!

 

 

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger