Dădusem eu acu’ două săptămâni probă de traducere pentru Curtea Veche. Cu avertismente de la Pricăjelu’ şi tuşa Vero că îmi voi vedea banii la Sfântu Aşteaptă, dar am zis eu… hai, să vedem cum o fi. Şi mailuri:
From: Adriana Untilov
To: cristina lorena lupu
Buna ziua,
proba dvs a fost acceptata.
iata ce va propun spre traducere: The Coenzyme Q10 Phenomenon:
http://www.amazon.com/Coenzyme-Phenomenon-Stephen-M-D-Sinatra/dp/0879839570/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1278939355&sr=1-1
tariful este 2 euro net/ 2000 semne cu spatii, plus 5 exemplare gratuite. Termenul de predare ar fi 20 august. Am dori s-o trimitem in tipar in luna septembrie. Plata se face dupa aparitia cartii.
Astept raspunsul dvs!
va multumesc,
o saptamana frumoasa,
Adriana Untilov
Şi i-am răspuns:
From: cristina lorena lupu
To: Adriana Untilov
Buna ziua,
Tariful este ok (considerand perioada de criza), termenul de predare este ok, dar nu ma intereseaza decat contracte cu plata pe o data determinata, stipulata in contract (de exemplu, o luna sau doua dupa termenul de predare, sa zicem 20 septembrie sau 20 octombrie – , in orice caz, o data fixa pe care sa pot conta).
Multumesc mult,
Lorena Lupu.
Ei, bine, iată primul simptom de recunoaştere al ţepei:
From: Adriana Untilov
To: cristina lorena lupu
Ma tem ca nu pot schimba contractul. Astept decizia dvs.
multumesc!
Ce vorbeşti, sora mea albă? am spus eu în gând. Aţi auzit voi, în orice alt domeniu (exceptând traducerile la români) de contracte fără dată fixă? Şi aici nu o acuz pe ea (cu siguranţă, este o simplă angajată, căreia i s-a spus să-i pună la punct pe nesimţiţii ăştia de traducători, cu impertinenţa lor de a cere bani pe propria muncă). Dar am avut un orgasm exercitându-mi OPŢIUNEA DE A SPUNE NU:
From: cristina lorena lupu
To: Adriana Untilov
Stimata doamna, nu sunt un copil mic care bea laptic. Nu este vorba despre cele zece porunci, ci despre un contract care, din cate am observat in toate colaborarile mele precedente, este rezultatul unei negocieri intre prestator si angajator. Daca eu am acceptat un tarif mai mic decat cel pe care il solicit de obicei (3 euro net), mi se pare normal ca si partea opusa sa lase de la ea.
In nici un caz nu semnez cu data in alb. In masura in care, pe viitor, imi veti putea oferi un contract in conformitate cu conditiile mele, va stau la dispozitie.
Cu stima,
Lorena Lupu.
Eh, in Romania se poate. Si nu numai in Romania.
🙂 Frate, te-aş îmbrăţişa, dar nu ştiu cum să fac asta în scris 🙂 Bravo, well done! Urăsc profitorii şi mai ales oamenii care ne iau drept proşti, deşi, evident, suntem suficient de deştepţi ca să aibă nevoie de munca noastră!
Mi-e al dracu’ de ciuda ca nu-mi permit acelasi lucru. Sa nu-ti bati joc de munca ta, sa vinzi ceea ce stii sa faci e un atu.Ori ai destul de multi bani, ori esti foarte buna in ceea ce faci si iti permiti sa refuzi, ori, pur si simplu te doare-n pula indiferent de consecinte.
Lorena, fii ingaduitoare! Au
vrut si ei sa te traduca. Macar din
spirit de breasla, intelege-i!
Lorena, ai procedat nu corect, ci mai mult decat normal. Javrele astea cred ca nu ti-ar fi dat nici un ban, nu e exclus, dupa care sa iti spuna in fata “poti sa ne dai in judecata”… La o tara ca R., nu m’ar mira nimic. Hai sa iti dau tariful pt traducatorii romani din SUA: 10 centi /cuvant, spatiu, virgula etc. Asa ar trebui sa cereti si voi in R. Bafta!
şi urmarea? îşi roade unghiile nefericita, aplecată contorsionat deasupra tastaturii? 🙂
pinocchio: se poate, în măsura în care îi laşi să poată. dacă toţi i-ar refuza, n-ar avea de ales şi ar deveni flexibili.
liviu m: sau poate nu am chef să fac muncă dublă (traducător plus recuperator) pentru aceiaşi bani.
cristianciucă: dar sunt îngăduitoare, le-am vorbit frumos, nu le-am urat noarte lentă şi dureroasă, sau aşa ceva.
dan: fiecare piaţă cu tarifele ei. eu mă mulţumesc cu cele locale, cu condiţia să am o hârtie validă şi sigură în mână.
ref. la danboeriu: pentru a înţelege mostra de mitocănie gratuită a acestui redactor de fiţuică locală, atât de invidios pe Boerescu încât îi copiază şi numele în stil Adibas şi Puwa, invit oamenii să citească schimbul de replici de aici: http://www.cp-b.ro/2010/04/20/mai-tare-ca-un-thriller/, să se crucească de tot ce dezvăluie respectivele comentarii despre intelectul şi caracterul insului, apoi să tragă singuri concluziile.
danboeriu: nu eşti binevenit aici. chiar nu am timp de risipit şi nu mă cobor să răspund la umori provinciale de doi bani. faci parte din categoria pseudointelectualului cu creier uscat, ranchiunos şi de cururi lingătoriu (a se vedea schimbarea de ton când a intervenit Alex Leo Şerban să-i explice de ce e cretin) cu care refuz să port dialog. de aceea, te voi bana de acum, să mă asigur că nu revii cu impertinenţe similare.
Şi încă un lucru: nu îmi rod unghiile de obicei. Nici când refuz oferte fake, nici când alung javre.
nu era vorba despre tine, lorena lupu. nesuferita era doamna care aştepta răspunsul tău! îmi pare rău că nu s-a înţeles. te rog să reciteşti mesajul meu.
nu copiez numele lui boerescu. pe mine aşa mă cheamă în buletin: prenume: dan-liviu. nume: boeriu.
postarea ta se termina cu mesajul pe care tu l-ai trimis doamnei de la curtea veche. de aceea întrebam care a fost urmarea: doamna de la curtea veche rozându-şi unghiile că nu te-a putu “prinde” cu schema aceea ieftină în legătură cu termenii contractului. îmi pare sincer rău că nu ai înţeles şi ai tras concluzii pripite. nu intru niciodată în casa unui om ca să-l scuip. îmi place blogul ăsta, jur, l-am descoperit ulterior schimbului nostru de replici de la cezar paul-bădescu. e o neînţelegere la mijloc şi-mi pare sincer rău.
ah, ok. mesajele intraseră la spam – după ban – dar am vrut să văd ce insulte îmi mai scrii. spre surprinderea mea – nu erau insulte. prin urmare, am scos ban-ul.
ştiu să apreciez un mesaj pacifist şi un om care îşi dă seama că a greşit. îmi pare rău de neînţelegere, dar, prin prisma schimbului de cuvinte de la Cezar, nu mi-o poţi lua chiar în nume de rău.
Şi, pentru a răspunde la comentariu: doamna de la Curtea Veche presupun că e o simplă secretară de redacţie, fără putere decizională, care nu face decât să transmită informaţii – mă îndoiesc că suferea foarte tare.
sunt f. mulţi traducători în căutare de job. Poate şeful i-a zis: “Bun, Adriana, la asta n-a ţinut figura. Următorul fraier!”
evident că nu ţi-o iau în nume de rău. însă aş vrea să spun câteva lucruri, cu permisiunea ta.
1) nu-mi place deloc să dezgrop conflicte trecute, încheiate, epuizate u.s.w. la cezar paul-bădescu pe blog exprimasem o opinie referitoare la stilul angelei marinescu. o anume cititoare a “răspuns”, într-un mod foarte inteligent, cu următoarele cuvinte: “eşti penibil”. mesajul tău, care venea după cel al acestei cititoare, era “subscriu”. acela a fost momentul în care conflictul ăsta nenorocit a luat amploare. şi nici măcar nu era conflict! îmi cer scuze, aici şi acum, dacă tonul meu de atunci (ori conţinutul mesajelor către tine) a fost injurios. şi cu asta sper să închei referirile la subiectul angela marinescu deşi cred că, în mare, avem cam aceeaşi părere despre autoare (as in “she rocks!”).
2) sper că în continuare glumeşti când spui că eu sunt invidios pe dan-silviu boerescu şi că-i copiez numele. n-aş vrea să cad în ridicol, dar mai că-mi vine să-ţi cer o adresă de mail ca mâine să-ţi trimit cartea mea de identitate scanată. 🙂
3) nu ştiu, în ruptul capului, unde m-a făcut alş cretin. deşi poate m-aş simţi onorat. până la urmă, el a gonit-o pe terorista cărţilor din blogosferă… 😛
4) n-am fost niciodată redactor la niciun ziar. am avut rubrici fixe, săptămânale. colaborări, da, am avut şi am în continuare. iar faptul că sunt provincial nu se constituie la mine într-un complex. nici măcar de superioritate! 🙂
5) repet: ai un blog al naibii de mişto, ai un stil extraordinar de catchy în a povesti orice. şi asta mă face să revin cu plăcere aici. nu sunt ranchiunos, pot aprecia inteligenţa şi aptitudinea asta de a provoca zâmbete/râsete prin simpla relatare a celor mai tâmpite situaţii.
6) iertare pentru acest mesaj jenant de lung…
1. ok, nu tu erai penibil, ci opinia exprimată în comentariul cu care ne stârniseşi dezaprobarea. ştiu, e important să desfiinţezi ideea, nu omul. eu însă am argumentat de ce mă indignasem.
2. nu e nevoie, te cred pe cuvânt. my bad dacă mi-a sărit în ochi asemănarea. e izbitoare.
3. nu te-a făcut cretin overall – ALŞ e totuşi un finuţ, terorista a fost aceea care a eşuat în a-i gusta ironiile – ci ţi-a contrazis şi el punctul de vedere în privinţa Angelei Marinescu. bun, n-a atacat omul, ci ideea. dar dacă discuţia de acolo a fost un lung şir de atacuri la persoană şi comentariul tău de aici suna exact ca o continuare – nu aveam cum să nu plătesc cu aceeaşi monedă. răutate gratuită vs. răutate gratuită.
4. Când ţi-am căutat numele pe Google în timpul acelui schimb de replici, ţi-am văzut semnătura sub un articol. nu am stat să verific dacă e vorba de un redactor sau un colaborator – totuşi, nu sunt detectiv particular.
iar provincialismul l-am constatat tot în timpul gâlcevei. de aceea nu e bine să te cerţi cu mine, îţi văd instant toate defectele şi le şi disec la nesfârşit. 😀 pentru că sunt un excelent material de soacră.
5) cele mai tâmpite situaţii ne fac o onoare prin faptul că se întâmplă. dacă nu erau ele, am fi fost o specie foarte plictisită.
6) pt. puţin.
le-ai aratat tu lor!
petrov: iar te chinuie hemoroidul secretor de ironii fără rost? până la urmă, tu de ce citeşti acest blog? serios!
ce-i aia ironie cu rost?
acest blog il citesc pentru ca ma distreaza sa-l citesc.
Ironia cu rost este ironia întemeiată, ironia care atacă un defect al ironizatului pentru a-l remedia. Ironia fără rost este căutarea sterilă de noduri în papură, în încercarea de a arăta că eşti spiritual / comic / mai tare decât ironizatul / whatever.
Mie a doua categorie de ironii îmi repugnă. Şi mă irită oamenii care au nevoie de acest gen de demonstraţii pentru a se legitima. De aceea te întrebam: poate le faci pentru că ai o problemă cu persoana mea? Eu în mod cert am o problemă cu acest tip de comentarii – şi propun să căutăm o rezolvare reciproc mulţumitoare.
prostia nu se poate remedia. atunci cum aplicam ironia cu rost?
Această ipoteză se discută în clipa în care eşti pe punctul de a ironiza proşti.
Dar şi atunci, ce te face să crezi că eşti mai deştept decât prostul respectiv şi că eşti îndreptăţit să îl ironizezi? Poate o autoanaliză lucidă te-ar putea duce la concluzia că eşti mult mai prost. Şi orice ironie din partea ta e un râs al ciobului de oală spartă. Ce te faci atunci? Se trezeşte simţul penibilului la viaţă înlăuntrul tău sau dormitează în continuare?
marele cioran ne sfatuia sa nu ne fie frica de penibil. nu c-ar fi cazul aci.
Marele Cioran s-a declarat şi admirator al lui Hitler la un moment dat – ca dovadă că făcea multe afirmaţii necugetate.
Iar dacă tu înţelegi “a nu-ţi fi frică de penibil” prin “a veni să hărţuieşti cu insulte oameni pe care nu eşti calificat să îi evaluezi, nici profesional, nici altminteri”, e un semn grav de inadecvare. A ta la realitate.
Eu nu am chef să-ţi mai tolerez mitocăniile. Ce propui? Cauţi un mod de a comunica pe care să îl digerez sau ne despărţim de bună voie şi nesiliţi de nimeni?
Eşti o dură.
Eu i-am spus şefului că-mi bag pula în stilul lui de căcat!
La nici o săptămână după, deja aveam telefonul meu de pitzipoancă.
Nu, nu sunt o dură. Sunt de o blândeţe înduioşătoare.
eLOueL.
Aşa zic tuate.
bai, lorena, repet daca tu crezi ca io-s mitocan, da ban sau ce plm consideri. io nu consider asta. la tine mitocania e similara cu contrazicerea. is chiar foarte subtil pe blogu asta in plm.
contrazicerea?? şi ce plm contraziceai tu la postarea asta?
se vede clar că nu contraziceai nimic, ca nu aveai ce. ai început cu o zeflemea de-a ta de căcat gratuită, apoi ai avut impertinenţa halucinantă de a mă decreta drept proastă. De unde şi până unde? Pe ce îţi bazezi afirmaţia? Şi, mai presus de toate, cât de impotent, calic, meschin, labătristă, larvătristă şi whatever else trebuie să fii pentru a hărţui oamenii cu aşa ceva, doar pentru că ai net acasă şi poţi?
Nu mă miră că nu consideri că eşti mitocan. Nici un alcoolic, nici un drogat, nici un mârlan coclit care-şi bate femeia şi-şi fute copiii nu consideră că are o problemă. Şi voi da ban dacă vei continua cu insultele, fii sigur de asta. Dar am încercat întâi discuţia ca de la om la om.
n-am net acasa.
cristina….:))
Ieri m-am distrat si eu pe cinste, a fost foarte tare…
Numai tin minte aiciam lasat coment?
Curtea Veche – bun, erau discuţii despre ţeoele date aurorilor şi traducătorilor, dar ieri am văzut la ştiri şi ceva tămbălău cu sediul – care e în litigiu. Cred că nu-i vorba doar de bani – pur şi simplu nu se simt bine dacă nu dau o ţeapă pe săptămnă.