Bebelușul de pe coperta Nevermind dă Nirvana în judecată

E o copertă iconică. O copertă magistrală, pe care o recunoști instant. Coperta care a anunțat era grunge în rockul american de final de secol XX.

Contrastul între inocența bebelușului și fuga după bancnotă e de un cinism dureros.

Estetica personală a multora dintre noi s-au format pe inspirația oferită de Nirvana și, dacă Kurt Cobain nu murea atât de timpuriu, azi era un ilustru patriarh al rockului, cu o carieră de calibrul Metallicii.

Inclusiv tânărul artist care a apărut, bebeluș fiind, cu acordul părinților, care au și primit suma de 200 de dolari pentru ședința foto, recunoștea, acum câțiva ani, că respectiva copertă a fost, poate, cel mai măreț lucru din cariera lui și, în mod amuzant, e un proiect realizat înainte să își poată aduce aminte.

A și recreat de câteva ori, la maturitate, contra cost, nemuritoarea copertă.

Dar acum, a decis brusc că e p****grafie infantilă și că trebuie să dea în judecată toți membrii trupei Nirvana, pe Courtney Love (ce plm legătură a avut vreodată Courtney Love cu deciziile artistice ale lui Kurt cu băieții) și Geffen Records, producătorul albumului, să i se plătească despăgubiri.

Da, Covid a lovit greu și lumea moare de foame, cam asta e concluzia superficială.

Apoi, am stat și m-am gândit.

Totuși.

Cât de f*** up trebuie să fie viața cuiva care știe că întregul univers i-a văzut cocoșelul de bebeluș pe o imagine care a devenit un reper al culturii pop – rock?

Și mai departe: cam cum e să fii imaginea poster a unui întreg curent muzical, dar tu să fi primit pentru asta 200 de dolari amărâți? Și nu tu. Mă-ta și tac-tu.

Da, 200 de dolari par o plată corectă pentru o ședință foto – am făcut și mai ieftine de atât, lol – dar când ședința aia foto produce imaginea cea mai reprezentativă a curentului grunge, nu ar trebui să existe negocieri ulterioare.

Sigur, nici Geffen Records, nici Nirvana nu aveau de unde să știe, în momentul producției, că Nevermind va deveni albumul emblemă al anilor 90. Dar după ce au constatat că a devenit… undeva, ar fi trebuit să existe niște plăți compensatorii.

Dacă e să fim cinstiți până la capăt.

Și, poate cea mai delicată problemă: cât e de etic să folosim copiii pentru activități de performer, activități destinate entertainmentului publicului larg, activități care îi expun unui volum de atenție căruia îi cedează psihic inclusiv persoane adulte și aparent echilibrate?

Dincolo de foamea de bani, eu chiar cred că băiatul acesta a fost afectat personal de toată acea zarvă, la o vârstă aberant de fragedă.

Cum e să ai 4 ani și să îți zică lumea: Ți-am văzut cocoșelul pe coperta lu’ Nirvana.

Cum e să ai 8 ani şi să îţi zică lumea: Ţi-am văzut cocoşelul pe coperta lu’ Nirvana.

Cum e să fii adolescent, chinuit de complexe, şi să îţi zică lumea: Ţi-am văzut cocoşelul pe coperra lu’ Nirvana.

Nici nu e de mirare că omul a ajuns în pragul de labilitate emoţională în care dă în judecată, să obţină ceva beneficii. În fond, EL era pe acea copertă, iar banii primiţi i-au irosit de mult ta-su şi mă-sa pe beri şi hot dogi.

Când foloseşti un copil pentru un produs artistic de orice tip, TREBUIE să te gândeşti serios că acel copil e un viitor adult care se va raporta într-un mod subiectiv, pe care nu îl poţi controla, la produsul artistic la care a participat. Mai ales dacă a fost, ca în cazul acestui tânăr, fără consimţământ. Acordul părinţilor nu e totuna cu acordul persoanei, şi nu ar trebui să ţină loc de.

Şi cred din inimă că da, copiii trebuie să beneficieze de educaţie artistică, de lecţii de canto, instrument, dans, improv teatral, scriere creativă, you name it. Dar NU AR TREBUI puşi să producă, nu ar trebui folosiţi ca performeri, până la minimum 14 ani. Când ţi se conturează o identitate şi o formă de self – awareness.

Ştiu că o să mă contraziceţi. Dar gândindu-mă mai în profunzime la situaţie, tind să cred că Spencer Elden – fostul bebeluş Nirvana – cam are dreptate.

Nu neapărat cu p****grafia infantilă. Nu poţi numi imaginea asta aşa ceva nici dacă împrumuţi creierul părintelui Sus Inima.

Ci cu faptul că a fost expus public într-un mod imposibil de controlat, la o vârstă la care nu avea discernământ, iar acest lucru este îngrozitor de dureros şi de traumatizant.

Liţă Chiţălău. Adică leave the kids alone.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

11 Responses

  1. Iulian says:

    Si la imaginie care nu ajung faimoase modelele sa dea banii inapoi, right?

    • Lorena Lupu says:

      Nu e treaba modelelor să facă faimoasă imaginea.

      • Iulian says:

        Banuiesc ca era clar contractul. Putea fi royalty based dar aproape nimeni nu vrea asa ceva – majoritatea vor banii pe loc. Cand devine faimoasa imaginea brusc ar vrea o bucata din castig. Pai nu merge asa.
        Fix cum ziceai tu, daca nu e treaba modelului sa faca imaginea faimoasa atunci nu merita banii obtinuti de cei a caror treaba era si si-au facut-o.
        Din pacate modelul era bebelus si nu avea drept de decizie. Daca e afectat psihic sa-si dea in judecata parintii.
        Tu ai cere bani extra daca unul din clientii tai ar castiga miliarde in loc de milioane in urma unui serviciu contractat cu tine si platit corect la momentul prestarii?

        • Lorena Lupu says:

          Eu reînnoiesc plata drepturilor de autor la 6 luni, iar dacă între timp ăla câştigă ditamai banii pe urma mea, şi continuarea utilizării imaginii vine cu fee aferent.
          Chiar nu e corect să faci miliarde după curul meu, şi să nu mă faci parte din câştig.

  2. Sykophantis says:

    Era cunoscuta de publicul larg identitatea copilului inainte ca el sa dea in judecata Nirvana si Geffen Records ? In cazul in care nu era, acum va fi cu siguranta !

  3. Andrei says:

    De acord că copiii nu trebuie exploatați de părinți, dar la vremea respectivă nu era o astfel de lege. Pe vremea aia nefiind internetul nici nu erau problemele astea. Dacă ar fi corect și-ar da părinții în judecată.

  4. Morbo says:

    oricum, soada faza cu “still chasing the money” de pe net

  5. Cristi R. says:

    Deja la cateva luni dupa ce a fost facuta poza respectiva, nimeni nu l-ar mai fi recunoscut pe copil in ea, si era foarte putin probabil sa vina cineva la el sa-i spuna: “Ți-am văzut cocoșelul pe coperta lu’ Nirvana.” Pe de alta parte, sunt foarte de acord cu urmatoarea afirmatie: “Acordul părinţilor nu e totuna cu acordul persoanei, şi nu ar trebui să ţină loc de.” Dar ceea ce voiam de fapt sa spun este ca, nu stiu de ce, aceasta stire mi-a adus aminte de un banc:

    -Domnişoară, arăţi aşa de bine, ai un corp superb. Pentru un milion de euro, te culci cu mine?
    -Domnule, ce pot să zic? Nu aş refuza o aşa ofertă…
    -Dar pentru 5 euro?
    -Domnule, eşti nesimţit! cum îţi permiţi? Crezi că eu sunt o curvă?
    -Asta am stabilit mai devreme, acum negociem preţul.

    • Lorena Lupu says:

      Şi dacă nu l-ai fi recunoscut, asta anulează experienţa şi prezenţa lui pe acea copertă, sau cum?

  6. Cristi R. says:

    Nu, nu ii anuleaza prezenta, dar nu suntem de acord in legatura cu experienta.
    “Inclusiv tânărul artist care a apărut, bebeluș fiind, cu acordul părinților, care au și primit suma de 200 de dolari pentru ședința foto, recunoștea, acum câțiva ani, că respectiva copertă a fost, poate, cel mai măreț lucru din cariera lui și, în mod amuzant, e un proiect realizat înainte să își poată aduce aminte. A și recreat de câteva ori, la maturitate, contra cost, nemuritoarea copertă.”
    Pentru mine astea sunt dovezi suficiente ca individul nu a suferit nici o trauma, ba dimpotriva, chiar a beneficiat de pe urma acelei experiente. De aceea sunt de acord cu concluzia superficiala. Tu il numesti “artist” pe acest tanar doar pentru ca a aparut in acea fotografie. Dar adevarul este ca putea fi oricare alt bebe in locul lui, imaginea ar fi fost la fel de puternica pentru ca bebelusul este doar o mata care alearga dupa laser. Sau putea fi o ilustratie a unui bebe imaginar (vezi coperta albumului Megadeth – Youthanasia din 1994, pe care chiar ti-l recomand, s-ar putea sa-ti placa). Artistii sunt cei care au creat imaginea, actorul este irelevant aici. Producatorul albumului a avut nevoie de un bebe pentru o poza si au facut o oferta. Parintii copilului au acceptat oferta si au fost platiti (cel mai probabil au renuntat si la toate drepturile). Deci nu, nu meritau mai mult decat s-au inteles indiferent cat de mult succes a avut albumul. In fond oamenii au vandut muzica, nu coperta albumului si nimeni nu poate stabili cat din succesul albumului s-a datorat muzicii si cat copertei. Si mie imi este ciuda ca am vandut 20 BTC in urma cu cativa ani, desi am facut profit. Daca i-as fi pastrat, acum eram milionar in $, dar asta nu inseamna ca am vreun drept sa-i rascumpar acum cu acelasi pret cu care i-am vandut. Apoi, indiferent daca a fost sau nu traumatizat de experienta respectiva, SE era mai indreptatit sa-si dea parintii in judecata decat sa se indrepte impotriva casei de discuri, a Nirvana, etc. Asta este o dovada in plus ca nu este interesat decat de bani. Din punctul meu de vedere sansele de castig erau tot zero, pentru ca, ne place sau nu, pana la o anumita varsta parintii sunt cei care decid pentru noi. Asa este legea, care nu este intotdeauana si etica. Cand m-am casatorit a trebuit sa stau sa explic fiecarui membru al familiei extinse de ce nu am nevoie de preot sau de biserica. Principalul argument al tuturor a fost ca nu se poate asa ceva, ca am fost botezat crestin-ortodox. Asa este, am fost botezat, dar ca si SE si alte sute de milioane de oameni probabil, de-a lungul istoriei, nu am fost intrebat daca sunt de acord cu asta. Si nu sunt de acord, iar problema nu este in nici un caz ca mi-au vazut oamenii cocoselul la botez. Pur si simplu consider ca alegerea unei religii este un drept al firesc al fiecaruia si nimeni, nici macar parintii nu ar trebui sa aleaga in locul nostru. Deci iti inteleg pozitia, dar nu sunt de acord cu ea in totalitate.
    Au gresit dpdv etic cei de la Nirvana ca au folosit imaginea unui copil in acel fel, chiar daca ar fi fost legal? Eu cred ca artistii sar deseori calul tocmai de dragul artei. Dar mai cred si ca am fi mult mai saraci daca nu ar fi asa, si ca un artist trebuie lasat sa se exprime cum crede el de cuviinta (exista legi pentru sarituri prea lungi sau prea inalte). In fond, publicul este cel care ii judeca, iar valorile morale difera de la individ la individ.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: