Ieri seară, am dat un status pe Facebook.
Evident, dar evident, s-au găsit eternii imbecili care nu se informează, care nu ştiu pe ce lume trăiesc, care mor de lene să dea un amărât de google: La ce te referi, Lorena?
La casa de toleranţă a mă-tii mă refer. O închide Orban că-l deranjează mirosul de peşte.
Glumesc, desigur. Mă refeream la măsura aia luată de autorităţile locale, cum că, de pe 7 octombrie, toate restaurantele, cârciumile, teatrele private sau publice, spaţiile pentru concerte şi etc. se vor închide până la o dată ce urmează a fi comunicată ulterior. Şi pe asta o aflai dacă dădeai în morţii tăi google în loc să întrebi tâmp la ce mă refer.
Disclaimer: refuz să mai răspund la întrebări care au răspunsul pe google. Sau, nu ştiu, dacă donezi peste 1.000 de euro pe lună, îţi răspund la ce vrei tu. Dar de obicei, genul care pune întrebări care au răspunsul pe google n-are nici bani de ţigări şi cele două sunt strâns conectate.
Măsura duce o mulţime de oameni în buza falimentului şi a disperării, şi trebuie să scriem despre asta.
Şi da, eu mă protejez de Covid, şi îi protejez şi pe alţii. Nu m-ai văzut fără mască nici în spaţii publice, nici în spaţii private, din martie. De cum am avut contact direct cu un bolnav de Covid, am notificat autorităţile pe mail, ca orice cetăţean de bună credinţă, şi de zece zile n-am mai ieşit din casă. AMR patru. Încă n-am simptome, slavă domnului. Şi asta pentru că mă protejez.
Sunt patru industrii mari şi late care merg în România de duduie. It-ul, jocurile, industria sexului şi going out-ul. Ţine de imcompetenţa unor guverne care, indiferent de orientarea politică, dau în bot de proaste şi de incapabile, că n-au găsit un mod de a legaliza industria sexului şi de a o impozita. Şi ţine de incompetenţa şi de prostia Consiliului Local să nu înţeleagă că, dacă închizi din nou restaurante, cârciumi, etc, laşi să moară nenumărate afaceri înfloritoare, dai jet unui set de venituri din impozite, arunci în datorii uriaşe patroni, laşi pe drumuri salariaţi şi laşi fără activitate nenumăraţi furnizori de materie primă care contau pe business-ul pe care îl aveau cu aceşti clienţi şi care, acum, se văd cu mărfurile în stoc. Multe dintre ele perisabile, cum ar fi carnea, legumele şi fructele proaspete.
Şi, exact ca în industria sexului, ilegalitatea nu face decât să promoveze promiscuitatea. Dau un exemplu în cartierul meu.
În plină stare de urgenţă, ofticaţi că nu au unde să bea, gaşca de beţivi ai cartierului au înjghebat într-un loc mai ferit un fel de bring your own bottle, au tras câteva mese, nişte scaune de plastic, nişte panouri să-i ferească de ochii lumii şi beau bot în bot şi nară-n nară, fix cum făceau în anul domnului de dinainte de covid.
Pentru că dacă nu-i dai bucureşteanului p**ă, o ia de la marginea drumului, nespălată, netestată şi nevaccinată, iar dacă nu îi dai loc legal de băut cu gaşca, trage trei cartoane şi îşi face.
Nici măcar nu vă zic unde sunt, din solidaritate de rebel.
Şi dacă într-un bar care funcţionează legal poţi veni cu Sanepidul, cu poliţia locală, cu pxlampixdă, să controlezi distanţarea socială şi gradul de dezinfectare al paharelor, la bodega înjghebată unde băieţii fac poştă o bere nu ai NICI UN FEL DE CONTROL SANITAR.
O afacere, o dată deschisă, are nevoie de flux continuu de business, să meargă. Pentru că o dată deschisă, vin facturile cu regularitate, ca ciclul la fete, şi dacă nu generezi venituri să le acoperi, se acumulează datoriile.
Şi nu, şomajul tehnic nu e o soluţie. A lucrat şi sora voastră o vreme într-o cârciumă. Doar nu credeţi că limbajul ăsta de şantierist pe care îl am când mă înfurii e doar talent natural. Salariul era o glumă, ceva la modul 600 de lei. Restul: tips. Zâmbeai simpatic şi ploua cu tips. Şomajul ăla tehnic de 75% nici măcar nu acoperă chiria. Ceea ce deschide o nouă discuţie etică: cât e de corect ca plata unui om să mizeze atât de mult pe generozitatea străinilor, dar asta cu altă ocazie.
Dacă omori o mulţime de afaceri mici şi mijlocii din Bucureşti, şi unul dintre principalele puncte de atracţie ale oraşului, loveşti, până la urmă, în propriul buget colector de impozite. Iar un om care a intrat în insolvenţă şi se zbate în datorii nu poate deschide un business nou pocnind din degete, în viitorul luminos în care Covid dispare. Duci la un grad de sărăcire şi îndatorare a populaţiei, şi implicit, la o droaie de asistaţi sociali pe care tot tu o să-i cari în spate.
În concluzie: noua închidere a spaţiilor publice e o imbecilitate crasă, emanată de nişte boi siniştri care nu-s în stare să gândească la nivel macro. Trebuie anulată cât se poate de repede, pentru că nu ajută pe nimeni cu nimic şi împinge populaţia spre improvizaţii mult mai periculoase pentru controlul răspândirii Covid.
Altfel?
“Domnuuu’. Fie-vă milă şi pomanăăă. Suntem şapte fraţi acasă, toţi în şomaj, dar niciunul n-are Covid.”
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine activitatea site-ului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
eu stiu ca e prefectura, nu consiliul local
adica unii ne-alesi, care nu sunt interesati de alt aspect decat sa dea bine la prim ministrul care i-a numit, nu de parerea oamenilor.
da, sunt pusi de guvern, care e ales de parlament, care abia apoi e ales de oameni. si uite asa se dilueaza responsabilitatea fata de cetateni.
unii ar zice ca da, e bine sa o faca prefectura, ca nu trebuie sa se gandeasca la voturi. dar si cand are asa putere dar nu se gandeste deloc la voturi e rau, ca miroase a dictatura.
3000 cazuri azi, 1 deces raportat la categoria de varsta 10-19 ani! E tragica situatia, multe mici afaceri vor fi distruse iremediabil, sunt masuri disperate de a stopa aceasta nenorocire care pare ca nu se mai termina.
adevărat. dar trebuie să laşi oamenii să poată munci, altfel vor muri sănătoşi de foame.